Legea 90 din 1996

Legea 90 din 1996 – Legea protectiei muncii

Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 47 din 29 ianuarie 2001

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Protectia muncii constituie un ansamblu de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

(2) Normele de protectie a muncii stabilite prin prezenta lege reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca.

(3) Activitatea de protectie a muncii asigura aplicarea criteriilor ergonomice pentru imbunatatirea conditiilor de munca si pentru reducerea efortului fizic, precum si masuri adecvate pentru munca femeilor si a tinerilor.

Art. 2. – (1) Prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice la care activitatea se desfasoara cu personal angajat pe baza de contract individual de munca sau in alte conditii prevazute de lege.

(2) In sensul prezentei legi, prin persoane juridice si fizice se intelege: agentii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei; autoritatile si institutiile publice, precum si agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari in baza unor conventii internationale sau contracte bilaterale; asociatiile, fundatiile si organizatiile nonprofit, respectiv membrii asociatiilor familiale constituite cu respectarea prevederilor legale, persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente si persoanele fizice care angajeaza personal prin incheierea unui contract individual de munca sau prin incheierea unei conventii civile de prestari de servicii, potrivit legii.

Art. 3. – Normele de protectie a muncii se aplica salariatilor, membrilor cooperatori, persoanelor angajate cu conventii civile, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale.

Art. 4. – (1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale2) si Ministerul Sanatatii3), prin organele lor de specialitate centrale si teritoriale, organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de protectie a muncii.

(2) Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei – Directia generala a penitenciarelor, Ministerul Finantelor1) – Garda financiara, precum si Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza organizeaza, coordoneaza si controleaza activitatea de protectie a muncii din unitatile proprii, prin organele acestor ministere si servicii, pe baza prevederilor prezentei legi.


1) Conform Hotararii Guvernului nr. 18 din 4 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Finantelor este „Ministerul Finantelor Publice”.

2) Conform Hotararii Guvernului nr. 4 din 4 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale este „Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale”.

3) Conform Hotararii Guvernului nr. 22 din 4 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Sanatatii este „Ministerul Sanatatii si Familiei”.


(3) Cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale, precum si autorizarea, din punct de vedere al protectiei muncii, a unitatilor din subordinea ministerelor si serviciilor mentionate la alin. (2) se efectueaza de organele proprii.

Art. 5. – (1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale emite norme generale, normative si alte reglementari de interes national privind securitatea muncii si alte domenii ale protectiei muncii, potrivit legii, pentru toate unitatile, coordoneaza programul de elaborare a normelor specifice pe activitati si avizeaza normele, standardele si orice alte reglementari, initiate de alte organe, care contin prevederi sau au efect in acest domeniu, in scopul prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

(2) Normele generale de protectie a muncii cuprind reguli si masuri aplicabile in intreaga economie nationala.

(3) Domeniile pentru care se elaboreaza normele generale de protectie a muncii sunt cuprinse in anexa nr. 1 la prezenta lege.

(4) Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare elaboreaza norme specifice activitatilor nucleare si exercita controlul cu privire la respectarea acestora.

(5) Activitatile din economia nationala pentru care se elaboreaza norme specifice de securitate a muncii sunt cuprinse in anexa nr. 2 la prezenta lege.

(6) Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa elaboreze instructiuni proprii de aplicare a normelor de protectie a muncii, in functie de particularitatile proceselor de munca.

Art. 6. – (1) Ministerul Sanatatii emite norme obligatorii privind igiena muncii si avizeaza standarde si acte normative, elaborate de alte organe, care privesc sanatatea salariatilor la locul de munca.

(2) Domeniile pentru care se elaboreaza normele de igiena a muncii sunt cuprinse in anexa nr. 1 la prezenta lege.

Art. 7. – (1) Contractele colective de munca ce se incheie la nivelul unitatilor, grupurilor de unitati, ramurilor de activitati, precum si la nivel national vor cuprinde, obligatoriu, clauze referitoare la protectia muncii, in conformitate cu prevederile prezentei legi, a caror aplicare sa asigure prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

(2) In contractele individuale de munca, in conventiile civile, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice, precum si in contractele de scolarizare vor fi stipulate clauze privind protectia muncii, stabilindu-se si raspunderea partilor.

(3) Conventiile internationale si contractele bilaterale incheiate de persoane juridice romane cu parteneri straini, in vederea efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind protectia muncii.

Art. 8. – (1) In regulamentele privind organizarea si functionarea persoanelor juridice vor fi stabilite obligatii si raspunderi in domeniul protectiei muncii, in conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) In functie de natura, complexitatea si riscurile specifice activitatii desfasurate, precum si de numarul salariatilor, persoanele juridice vor stabili personalul cu atributii in domeniul protectiei muncii sau, dupa caz, vor organiza compartimente de protectie a muncii.

Art. 9. – (1) Desfasurarea activitatilor de productie sau a prestatiilor de servicii este conditionata de obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii, emisa de inspectoratele teritoriale de munca, cu exceptia activitatilor desfasurate de unitatile din subordinea organelor si a serviciilor prevazute la art. 4 alin. (2).

(2) Persoanele juridice si persoanele fizice au obligatia sa confirme anual la inspectoratul teritorial de munca faptul ca se pastreaza conditiile initiale pentru care s-a eliberat autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii.

Art. 10. – Cheltuielile aferente realizarii masurilor de protectie a muncii vor fi suportate de la capitolul „Alte cheltuieli de exploatare” ale persoanelor juridice si persoanelor fizice, precum si din sumele prevazute cu aceasta destinatie in bugetele institutiilor publice sau, dupa caz, din fondurile de investitii.

Art. 11. – (1) Activitatile de interes national in domeniul protectiei muncii si sursele de acoperire a cheltuielilor necesare in vederea realizarii acestora se aproba de catre Guvern, la propunerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

(2) Activitatile de cercetare stiintifica in domeniul protectiei muncii, de interes national, se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

CAPITOLUL II
Echipamentele tehnice, echipamentul individual de protectie si de lucru,
alimentatia de protectie si materialele igienico-sanitare

Art. 12. – (1) In sensul prezentei legi, sunt echipamente tehnice: masinile, utilajele, instalatiile, aparatura, dispozitivele, uneltele si alte mijloace asemanatoare necesare in procesul muncii.

(2) Echipamentele tehnice trebuie sa corespunda prevederilor din normele, standardele si din alte reglementari referitoare la protectia muncii si sa nu prezinte pericol pentru sanatatea sau viata salariatilor, a persoanelor aflate in unitate in interes de serviciu sau a altor persoane pentru care se asigura protectia muncii potrivit prevederilor Art. 3.

(3) Echipamentele tehnice din productia interna si din import trebuie sa fie dotate cu aparatura de masura si control al parametrilor tehnologici, precum si de prevenire si avertizare a starilor de pericol.

(4) Echipamentele tehnice pot fi fabricate, importate, comercializate si utilizate numai daca indeplinesc conditiile de protectie a muncii certificate de organisme recunoscute de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 13. – (1) In sensul prezentei legi, echipamentul individual de protectie reprezinta mijloacele cu care este dotat fiecare participant in procesul de munca pentru a fi protejat impotriva factorilor de risc.

(2) Echipamentul individual de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, salariatilor, precum si altor categorii de persoane care desfasoara activitati la persoanele juridice sau fizice prevazute la art. 2, potrivit criteriilor stabilite in Normativul-cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie, elaborat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

(3) In cazul degradarii echipamentului individual de protectie, respectiv al pierderii calitatilor de protectie, se acorda obligatoriu un nou echipament.

(4) Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protectie inainte de termenul de utilizare prevazut, din vina purtatorului, atrage raspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.

Art. 14. – (1) In sensul prezentei legi, echipamentul individual de lucru reprezinta mijloacele pe care persoanele juridice si fizice le acorda unui salariat in vederea utilizarii lor in timpul procesului de munca pentru a le proteja imbracamintea si incaltamintea.

(2) Echipamentul individual de lucru se acorda de catre persoanele juridice in conditiile negociate prin contractele colective de munca.

(3) Cheltuielile necesare pentru achizitionarea echipamentului individual de lucru sunt suportate in proportie de 50% de la capitolul „Alte cheltuieli de exploatare” ale persoanelor juridice sau din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre beneficiari.

Art. 15. – (1) Unitatile producatoare de echipament individual de protectie si de echipament individual de lucru sunt obligate sa respecte conditiile de realizare a sortimentelor prevazute in standardele romanesti corespunzatoare.

(2) Importul si introducerea in fabricatie a sortimentelor de echipament individual de protectie si echipament individual de lucru se pot face numai dupa avizarea prototipurilor de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

(3) Sortimentele de echipament individual de protectie pot fi comercializate si utilizate numai dupa certificarea calitatii de protectie a acestora de catre organisme recunoscute de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 16. – Alimentatia de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 17. – (1) Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice persoanelor care isi desfasoara activitatea in locuri de munca al caror specific impune o igiena personala deosebita.

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii.

CAPITOLUL III
Obligatii privind realizarea masurilor de protectie a muncii

Art. 18. – (1) In vederea asigurarii conditiilor de protectie a muncii si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice, precum si persoana fizica au urmatoarele obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor tehnice, precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme normelor de protectie a muncii, prin a caror aplicare sa fie eliminate riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a salariatilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

b) sa solicite inspectoratului teritorial de munca autorizarea functionarii unitatii din punct de vedere al protectiei muncii, sa mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in cazul modificarii conditiilor initiale in care a fost emisa;

c) sa stabileasca masurile tehnice, sanitare si organizatorice de protectie a muncii, corespunzator conditiilor de munca si factorilor de mediu specifici unitatii;

d) sa stabileasca pentru salariati si pentru ceilalti participanti la procesul de munca atributiile si raspunderea ce le revin in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;

e) sa elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protectie a muncii, corespunzator conditiilor in care se desfasoara activitatea la locurile de munca;

f) sa asigure si sa controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu, cunoasterea si aplicarea, de catre toti salariatii si participantii la procesul de munca, a masurilor tehnice, sanitare si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii salariatilor si participantilor la procesul de munca: afise, pliante, filme, diafilme si altele asemenea cu privire la protectia muncii;

h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire necesare;

i) sa asigure, pe cheltuiala unitatii, instruirea, testarea si perfectionarea profesionala a persoanelor cu atributii in domeniul protectiei muncii;

j) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute in normele de protectie a muncii;

k) sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute;

l) sa tina evidenta locurilor de munca cu conditii deosebite: vatamatoare, grele, periculoase, precum si a accidentelor de munca, bolilor profesionale, accidentelor tehnice si avariilor;

m) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

n) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii accidentelor de munca;

o) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu prilejul controalelor si al cercetarii accidentelor de munca;

p) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, salariatii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca;

r) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

(2) Realizarea efectiva a obligatiilor prevazute in alineatul precedent revine persoanelor cu atributii in organizarea si conducerea procesului de munca.

Art. 19. – Persoanele prevazute la art. 3 sunt obligate:

a) sa isi insuseasca si sa respecte normele de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;

b) sa desfasoare activitatea in asa fel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si pe celelalte persoane participante la procesul de munca;

c) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;

d) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca accidentele de munca suferite de propria persoana si de alte persoane participante la procesul de munca;

e) sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa il informeze de indata pe conducatorul locului de munca;

f) sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;

g) sa dea relatiile solicitate de organele de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.

CAPITOLUL IV
Coordonarea si controlul activitatii de protectie a muncii

Art. 20. – Ministerul Muncii si Protectiei Sociale exercita coordonarea si controlul activitatii de protectie a muncii si are urmatoarele atributii principale:

a) coordoneaza elaborarea normelor de aplicare a legii si a altor acte normative in domeniul protectiei muncii;

b) colaboreaza cu ministerele si cu organele lor teritoriale specializate, in domeniul protectiei muncii;

c) autorizeaza, din punct de vedere al protectiei muncii, functionarea persoanelor juridice si fizice si retrage autorizatia in cazul modificarii conditiilor pentru care a fost emisa;

d) atesta persoane fizice si abiliteaza persoane juridice pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii;

e) recunoaste laboratoare si organisme, in scopul certificarii calitatii de protectie a muncii a echipamentelor tehnice si a echipamentelor individuale de protectie;

f) cerceteaza, sub aspectul cauzelor si raspunderii juridice, accidentele de munca colective, accidentele de munca mortale, accidentele care au produs invaliditate, precum si accidentele tehnice si avariile care ar fi putut pune in pericol sanatatea sau viata salariatilor si a celorlalti participanti la procesul de munca;

g) stabileste masuri obligatorii in vederea prevenirii producerii evenimentelor prevazute la lit. f);

h) avizeaza dosarele de cercetare a accidentelor de munca ce au produs incapacitate temporara de munca, intocmite de comisiile de cercetare ale persoanelor juridice;

i) avizeaza prototipurile sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru, in vederea introducerii acestora in fabricatie;

j) aproba clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze, in baza documentatiilor prezentate de persoanele juridice;

k) coordoneaza, in colaborare cu Agentia Nationala pentru Stiinta, Tehnologie si Inovare4), elaborarea programului de cercetare de interes national in domeniul protectiei muncii;


4) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 23 din 4 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2001.


l) organizeaza, impreuna cu Ministerul Educatiei Nationale, activitatea de pregatire generala in domeniul protectiei muncii pentru institutiile de invatamant gimnazial, liceal, profesional, de ucenici, tehnic, de maistri, postliceal si superior;

m) organizeaza, in colaborare cu Ministerul Educatiei Nationale5), formarea specialistilor in domeniul protectiei muncii, prin cursuri postliceale si postuniversitare;


5) Conform Hotararii Guvernului nr. 23 din 4 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 11 ianuarie 2001, noua denumire a Ministerului Educatiei Nationale este „Ministerul Educatiei si Cercetarii”.


n) desfasoara activitati de informare-documentare cu privire la protectia muncii, asigurand elaborarea si editarea de carti, reviste, brosuri, pliante, afise si alte publicatii in acest domeniu si avizeaza materiale elaborate in acest scop;

o) elaboreaza, in colaborare cu Ministerul Sanatatii si cu Institutul National de Statistica si Studii Economice6), sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a bolilor profesionale;


6) A se vedea Ordonanta Guvernului nr. 111/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 2 septembrie 2000.


p) efectueaza studii, analize, expertize tehnice si acorda consultatii si asistenta tehnica in probleme de protectie a muncii, pe baza de contracte incheiate cu persoane juridice si persoane fizice din tara si din strainatate, plata lucrarilor facandu-se pe baza de tarife stabilite prin ordin al ministrului muncii si protectiei sociale, iar sumele rezultate vor fi gestionate in regim extrabugetar si se vor utiliza pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital si de personal;

r) reprezinta statul, ca organ de specialitate in domeniul protectiei muncii, in relatiile de cooperare internationala.

Art. 21. – (1) Veniturile gestionate in regim extrabugetar se pastreaza la trezoreria statului, sunt purtatoare de dobanda, iar cele ramase neutilizate la finele anului se reporteaza in anul urmator, fiind utilizate cu aceeasi destinatie.

(2) Organizarea si functionarea compartimentelor prevazute la art. 20 lit. p) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii si protectiei sociale, cu avizul Ministerului Finantelor.

Art. 22. – Inspectorii de munca sunt autorizati:

a) sa exercite controlul la persoane juridice si fizice, privind modul in care se respecta legislatia de protectie a muncii;

b) sa aiba acces liber, permanent si fara instiintare prealabila, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc de munca organizat de aceasta;

c) sa ceara informatii de la orice persoana care participa la procesul de munca, cu privire la activitatea de protectie a muncii;

d) sa solicite conducerii persoanei juridice, precum si persoanei fizice documentele si informatiile necesare in vederea realizarii controlului sau efectuarii cercetarii accidentelor de munca;

e) sa efectueze sau sa solicite masuratori si determinari pentru clarificarea unor situatii de pericol si sa ia probe de produse si materiale pentru examinarea lor in afara unitatii, atunci cand situatia constatata o impune;

f) sa dispuna sistarea unei activitati sau oprirea din functiune a echipamentelor tehnice cand constata o stare de pericol iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si sa sesizeze, dupa caz, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si organele de urmarire penala;

g) sa propuna conducerii inspectoratului teritorial de munca retragerea autorizatiei de functionare a persoanei juridice sau a persoanei fizice, din punct de vedere al protectiei muncii, daca constata ca, prin modificarea conditiilor care au stat la baza emiterii acesteia, nu se respecta normele de protectie a muncii;

h) sa aplice sanctiuni, potrivit legii, in situatia in care constata incalcari ale prevederilor actelor normative in domeniul protectiei muncii.

Art. 23. – Inspectorul de munca este obligat:

a) sa nu aiba un interes patrimonial in raporturile cu persoana juridica sau fizica, in executarea atributiilor sale;

b) sa nu dezvaluie, nici dupa incetarea functiei de inspector, secrete de fabricatie sau de comert ori procedee de exploatare, precum si alte date cu caracter secret, cunoscute cu ocazia exercitarii atributiilor sale;

c) sa pastreze confidentialitate asupra sursei de informare in legatura cu sesizarile sau plangerile primite, referitoare la defectiunile din instalatii sau la incalcarea dispozitiilor legale, si sa nu faca cunoscut persoanei juridice si persoanei fizice faptul ca s-a procedat la efectuarea inspectiei ca urmare a unei plangeri.

CAPITOLUL V
Accidentele de munca si bolile profesionale

Art. 24. – (1) In sensul prezentei legi, prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.

(2) Este, de asemenea, accident de munca:

a) accidentul suferit de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale;

b) accidentul suferit de cei care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul suferit de orice persoana ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa, pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public sau pentru salvarea de vieti omenesti;

d) accidentul survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers;

e) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca are loc la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de munca si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului.

Art. 25. – Accidentul de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:

a) accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile;

b) accident care produce invaliditate;

c) accident mortal;

d) accident colectiv, cand sunt accidentate cel putin trei persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza.

Art. 26. – (1) Accidentul de munca va fi comunicat de indata conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice de catre conducatorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea accidentului.

(2) Accidentul de munca urmat de incapacitate temporara de munca ori, dupa caz, urmat de invaliditate sau deces, precum si accidentul de munca colectiv vor fi comunicate de indata de catre conducerea persoanei juridice sau, dupa caz, de persoana fizica, in calitate de angajator, inspectoratului teritorial de munca si, dupa caz, organelor de urmarire penala competente, potrivit legii.

(3) In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridica sau fizica la care sunt angajati accidentatii va anunta de indata inspectoratul teritorial de munca din judetul in raza caruia s-a produs accidentul.

(4) In cazul prevazut la alin. (3) organele Ministerului de Interne competente, potrivit legii, vor trimite organelor prevazute la art. 27, in termen de 5 zile de la data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului, la cererea acestora.

Art. 27. – (1) Cercetarea accidentelor de munca se efectueaza astfel:

a) de catre persoana juridica, in cazul accidentului care a produs incapacitate temporara de munca;

b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul accidentelor care au produs invaliditate, deces, al accidentelor colective, precum si in cazul accidentelor de munca ce au produs incapacitate temporara de munca salariatilor angajati la persoane fizice;

c) de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, in cazul accidentelor de munca colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile.

(2) Rezultatul cercetarii accidentului de munca se va consemna intr-un proces-verbal care va stabili:

a) cauzele si imprejurarile in care a avut loc accidentul;

b) prevederile din normele de protectie a muncii care nu au fost respectate;

c) persoanele care se fac raspunzatoare de nerespectarea normelor de protectie a muncii;

d) sanctiunile aplicate;

e) persoana juridica sau fizica la care se inregistreaza accidentul de munca;

f) masurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente.(3) In caz de deces al persoanei accidentate in munca unitatea medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de munca, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legala.

Art. 28. – (1) Inregistrarea accidentului de munca se face in baza procesului-verbal de cercetare, de catre persoana juridica, precum si de catre persoana fizica, la care s-a produs accidentul.

(2) Accidentele suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul desfasurarii practicii profesionale se inregistreaza de catre persoana juridica unde se desfasoara practica.

(3) Accidentul suferit de o persoana in conditiile prevazute la art. 24 alin. (2) lit. b) se inregistreaza de catre persoana juridica ce a organizat actiunea respectiva.

(4) Accidentul de munca suferit de o persoana in conditiile art. 24 alin. (2) lit. c) se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica unde s-a produs evenimentul; in cazul accidentului de aceasta natura, produs in afara incintei persoanei juridice sau la persoana fizica si care nu are nici o legatura cu acestea, inregistrarea se face de catre primaria in a carei raza teritoriala s-a produs.

(5) Accidentul de munca survenit in conditiile prevazute la art. 24 alin. (2) lit. d) se inregistreaza de catre persoana juridica sau fizica la care este incadrat accidentatul.

Art. 29. – Accidentul de munca inregistrat de persoana juridica si persoana fizica se raporteaza de catre acestea la inspectoratul teritorial de munca.

Art. 30. – (1) In sensul prezentei legi, bolile profesionale sunt afectiunile care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului in procesul de munca.

(2) Sunt boli profesionale si afectiunile suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii profesionale, in conditiile prevazute la alin. (1).

Art. 31. – (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii unitatii sanitare care acorda asistenta medicala participantilor la procesul de munca desfasurat de persoana juridica, precum si de persoana fizica.

(2) Bolile profesionale se comunica inspectoratului judetean de politie sanitara si medicina preventiva, indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate temporara de munca.

Art. 32. – (1) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri din aceleasi cauze se fac de inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, impreuna cu inspectoratul teritorial de munca.

(2) Rezultatul cercetarii bolii profesionale se consemneaza intr-un proces-verbal care va cuprinde elementele prevazute la art. 27 alin. (2).

(3) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca.

Art. 33. – (1) Inregistrarea bolilor profesionale se face, in baza procesului-verbal de cercetare, de catre persoana juridica si de persoana fizica la care s-a produs imbolnavirea.

(2) Bolile profesionale inregistrate de persoana juridica si de persoana fizica se raporteaza la inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti.

CAPITOLUL VI
Raspunderea juridica

Art. 34. – Incalcarea dispozitiilor legale privitoare la protectia muncii atrage raspunderea disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala, dupa caz, potrivit legii.

Art. 35. – Neluarea vreuneia dintre masurile prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii, de catre persoana care are indatorirea de a lua aceste masuri la locul de munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 36. – Neluarea vreuneia dintre masurile prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii, de catre persoana care are indatorirea de a lua aceste masuri la locurile de munca ce prezinta un pericol deosebit, daca prin aceasta se creeaza posibilitatea producerii unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 37. – Nerespectarea de catre orice persoana a masurilor stabilite cu privire la protectia muncii, daca prin aceasta se creeaza un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Art. 38. – Nerespectarea de catre orice persoana a masurilor stabilite cu privire la protectia muncii, la locurile de munca ce prezinta un pericol deosebit, daca prin aceasta se creeaza posibilitatea producerii unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 39. – Repunerea in functiune a instalatiilor, masinilor si utilajelor anterior eliminarii tuturor deficientelor pentru care s-a dispus oprirea acestora constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 40. – Daca faptele prevazute la art. 35-39 sunt savarsite din culpa, minimul si maximul special al pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 41. – (1) Constituie contraventii faptele savarsite de persoanele juridice si persoanele fizice, aflate in una dintre situatiile prevazute de prezenta lege, daca nu au fost comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni.

(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 15.000.000 lei la 30.000.000 lei incalcarea dispozitiilor art. 18 alin. (1) lit. o).

(3) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei nerespectarea prevederilor art. 9 si ale art. 18 alin. (1) lit. b), precum si nerespectarea de catre persoana fizica si juridica a dispozitiilor art. 22 lit. a), b) si e) privind exercitarea atributiilor de catre inspectorul de munca.

(4) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500.000 lei la 7.000.000 lei urmatoarele:

a) incalcarea dispozitiilor art. 8 alin. (2), ale art. 12 alin. (2)-(4), ale art. 13 alin. (2) si (3) si ale art. 18 alin. (1) lit. a) si m);

b) neluarea masurilor prevazute in norme, care sa previna prezenta peste limitele admise in norme a factorilor nocivi chimici, fizici sau biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman, in procesul de munca;

c) darea in exploatare sau repunerea in functiune, partiala sau totala, a constructiilor, echipamentelor tehnice noi sau reparate, precum si aplicarea unor procese tehnologice care nu corespund normelor de protectie a muncii;

d) neintocmirea sau nerespectarea documentatiilor tehnice pentru executarea lucrarilor care necesita masuri speciale de siguranta;

e) neluarea masurilor pentru prevenirea si lichidarea avariilor;

f) folosirea surselor de foc deschis si fumatul in locurile in care acestea sunt interzise prin norme;

g) neluarea masurilor de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, la executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor electrice, precum si a masurilor pentru prevenirea efectelor electricitatii statice si a descarcarilor atmosferice;

h) nerespectarea masurilor de protectie a muncii privind depozitarea, manipularea, transportul sau utilizarea materialelor toxice, corosive, inflamabile, a pesticidelor, precum si a deseurilor rezultate;

i) neasigurarea sau nefolosirea instalatiilor electrice de constructie adecvate, la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;

j) nerespectarea normelor de protectie a muncii privind asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor tehnice;

k) incalcarea dispozitiilor legale referitoare la asigurarea si utilizarea fondului necesar pentru realizarea masurilor de protectie a muncii.

(5) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000.000 lei la 5.000.000 lei urmatoarele:

a) incalcarea dispozitiilor art. 15 si ale art. 18 alin. (1) lit. c)-l);

b) incalcarea dispozitiilor art. 16 si ale art. 17 alin. (1);

c) nerespectarea normelor de protectie a muncii privind transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor tehnice, materialelor si produselor;

d) nerespectarea masurilor de siguranta prevazute in normele privind lucrul la inaltime, in spatii inchise si in conditii de izolare;

e) nerespectarea normelor privind delimitarea, ingradirea si semnalizarea zonelor periculoase, golurilor, sapaturilor, puturilor si luminatoarelor;

f) nerespectarea masurilor de protectie a muncii pentru asigurarea exploatarii fara pericole a instalatiilor de sudare, a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor mecanice sub presiune, a conductelor prin care circula fluide sub presiune si a altor asemenea echipamente tehnice;

g) nerespectarea normelor privind intretinerea, revizia si repararea periodica a echipamentelor tehnice;

h) nerespectarea normelor privind exploatarea in conditii de siguranta a mijloacelor de transport si a celor de ridicat;

i) nerespectarea normelor de protectie a muncii privind aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea si intretinerea lucrarilor miniere, realizarea si functionarea sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze.

(6) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei urmatoarele:

a) incalcarea dispozitiilor art. 7 alin. (2) si (3), ale art. 8 alin. (1), ale art. 18 alin. (1) lit. p) si r), ale art. 19 lit. b) si e) si ale art. 26 alin. (2);

b) incalcarea normelor de protectie a muncii privind timpul de munca, munca in schimburi si intensitatea muncii;

c) nerespectarea normelor privind asigurarea, marcarea si intretinerea cailor de acces si de circulatie;

d) neasigurarea iluminatului de siguranta la locurile de munca prevazute in normele de protectie a muncii;

e) parasirea echipamentelor tehnice aflate in functiune sau incredintarea supravegherii acestora unor persoane neautorizate;

f) nerespectarea normelor privind organizarea si desfasurarea activitatii de salvare.

(7) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 1.500.000 lei la 2.500.000 lei urmatoarele:

a) incalcarea dispozitiilor art. 18 alin. (1) lit. n), ale art. 19 lit. a), c), d), f) si g), ale art. 26 alin. (1) si (3), ale art. 27 alin. (1) lit. a) si alin. (3), ale art. 28 alin. (1)-(5) si ale art. 29;

b) incalcarea dispozitiilor art. 33 alin. (1) si (2);

c) accesul persoanelor neautorizate la locurile de munca ce prezinta pericol deosebit;

d) nerespectarea normelor privind organizarea activitatii de pastrare, intretinere si denocivizare a echipamentului de protectie;

e) neintocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali ai echipamentelor tehnice si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile cu regim special de exploatare;

f) nerespectarea prevederilor referitoare la intocmirea si trimiterea in termen a rapoartelor si datelor in legatura cu situatia protectiei muncii.

Art. 42. – (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 41 alin. (2)-(7) se fac de catre inspectorii de munca din cadrul Inspectiei Muncii; sumele incasate cu titlu de amenda se fac venit la bugetul de stat in procent de 85%, iar 15% constituie fond de stimulare a personalului angajat la Inspectia Muncii.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la art. 41 alin. (4) lit. b) si h), alin. (5) lit. b), alin.

(6) lit. b) si alin. (7) lit. b), d) si f) se fac si de catre inspectorii de politie sanitara si medicina preventiva din cadrul Ministerului Sanatatii.

(3) In caz de constatare a unei situatii care se incadreaza in prevederile art. 35-39, inspectorii prevazuti la alin. (1) si (2) vor sesiza de indata organele de urmarire penala competente, potrivit legii.

Art. 43. – Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor juridice si persoanelor fizice, angajatori sau angajati.

Art. 44. – (1) Persoanele sanctionate contraventional pot formula plangere impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei in termen de 15 zile de la data comunicarii, la judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia.

(2) Hotararile judecatoresti pronuntate in conditiile alin. (1) sunt supuse recursului.

Art. 45. – Dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor sunt aplicabile in masura in care nu contin dispozitii contrare prezentei legi.

Art. 46. – (1) Persoanele juridice si persoanele fizice raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiile asigurarilor sociale de stat.

(2) La stabilirea despagubirilor cuvenite persoanelor angajate cu conventii civile se va tine seama de categoriile si de cuantumul drepturilor care se acorda salariatilor potrivit legislatiei asigurarilor sociale de stat.

CAPITOLUL VII
Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 47. – (1) Persoanele juridice si persoanele fizice care isi desfasoara activitatea fara a fi autorizate din punct de vedere al protectiei muncii, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, sunt obligate sa solicite inspectoratelor teritoriale de munca emiterea autorizatiei de functionare.

(2) Termenul privind obligatia de a solicita emiterea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii, pentru persoanele fizice si persoanele juridice prevazute la alin. (1), este de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

Art. 48. – (1) Ministerul Muncii si Protectiei Sociale in colaborare cu organele de stat competente va elabora, in termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, norme metodologice in aplicarea prevederilor acesteia, referitoare la:

a) autorizarea functionarii persoanelor juridice din punct de vedere al protectiei muncii;

b) certificarea calitatii de protectie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii lor in fabricatie;

c) certificarea calitatii, din punct de vedere al securitatii muncii, a echipamentelor tehnice;

d) avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul protectiei muncii;

e) clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze;

f) comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea, evidenta accidentelor de munca si declararea, confirmarea, inregistrarea, raportarea, evidenta bolilor profesionale, precum si a celorlalti indicatori care definesc morbiditatea profesionala;

g) finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii;

h) locul de munca cu pericol deosebit si pericol iminent de accidentare.

(2) Normele metodologice se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 49. – In sensul prezentei legi, prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca ce prezinta un inalt risc de accidentare sau imbolnavire profesionala, care, datorita caracteristicilor proprii procesului tehnologic sau mediului de munca, instalatiilor si utilajelor cu regim de functionare continuu sau cu grad ridicat de pericol in exploatare, necesita cunoasterea si respectarea cu strictete a disciplinei tehnologice, a normelor de securitate a muncii, a regulilor de ordine si disciplina a muncii, pentru prevenirea oricaror avarii, explozii, incendii sau alte accidente tehnice cu consecinte grave.

Art. 50. – In sensul prezentei legi, prin pericol iminent de accidentare se intelege situatia in care se poate produce in orice moment accidentarea sau imbolnavirea profesionala a unuia sau a mai multor salariati.

Art. 51. – In sensul prezentei legi, prin practica profesionala se intelege instruirea practica, specifica meseriei si specialitatii in care se pregatesc elevii, studentii si ucenicii in atelierele si laboratoarele persoanelor juridice, precum si in atelierele persoanelor fizice.

Art. 52. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta lege, se modifica si se completeaza prin hotarare a Guvernului, in functie de aparitia unor domenii sau activitati noi in economia nationala.

Art. 53. – (1) Prezenta lege intra in vigoare dupa 60 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 5/1965 cu privire la protectia muncii, H.C.M. nr. 2.896/1966 privind declararea, cercetarea si evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale, H.C.M. nr. 304/1975 privind acordarea, utilizarea si intretinerea echipamentului de protectie si echipamentului de lucru, H.C.M. nr. 1.672/1974 privind planificarea, finantarea si raportarea cheltuielilor de protectie a muncii, H.C.M. nr. 2.494/1969 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor in domeniul muncii si ocrotirilor sociale, precum si alte dispozitii contrare prezentei legi.

ANEXA Nr. 1

DOMENIILE
pentru care se elaboreaza normele generale de protectie si igiena a muncii

1. Organizarea protectiei muncii la nivelul persoanei juridice, precum si al persoanei fizice

– principii si criterii de organizare;

– incadrarea si repartizarea personalului la locurile de munca;

– pregatirea si instruirea personalului;

– formarea si perfectionarea specialistilor;

– metode si mijloace de propaganda;

– dotarea cu echipament individual de protectie;

– acordarea alimentatiei de protectie si a materialelor igienico-sanitare.

2. Sarcinile de munca

– conceperea si repartizarea sarcinilor de munca;

– durata timpului de munca, munca in schimburi, intensitatea muncii;

– principii ergonomice in organizarea locului de munca;

– transportul, manipularea si depozitarea materialelor;

– componentele solicitarilor neuropsihice si nivelurile de incarcare cu sarcini de lucru;

– lucrul in conditii de izolare;

– lucrul la inaltime.

3. Cladiri si alte constructii

– obligatiile proiectantului;

– obligatiile executantului;

– obligatiile beneficiarului;

– amplasarea cladirilor, depozitelor si a altor tipuri de constructii;

– cai de circulatie;

– inaltimea cladirilor, dimensionarea suprafetelor si a volumului de lucru;

– instalatii tehnico-edilitare;

– dotari social-sanitare;

– necesarul de apa potabila;

– colectarea si indepartarea reziduurilor.

4. Echipamente tehnice

– principii ergonomice;

– prevederi comune;

– sisteme de comanda;

– masini;

– echipamente tehnice electrice;

– instalatii sub presiune, de ridicat si transportat;

– echipamente pentru fluide energetice;

– echipamente portabile si unelte manuale.

5. Mediul de munca

– valorile componentelor microclimatului, in functie de efortul fizic depus si de sezon;

– noxe chimice la locul de munca, concentratii maxime admise;

– concentratii maxime admise de pulberi si fibre;

– natura agentilor biologici periculosi;

– conditiile si masurile de prevenire a contaminarii;

– ventilarea industriala;

– iluminatul industrial;

– zgomot, vibratii si ultrasunete: intensitate si punct de expunere;

– radiatii electromagnetice: campuri electromagnetice, radiatii laser, radiatii ultraviolete, plasma;

– bolile profesionale – clasificare.

ANEXA Nr. 2

ACTIVITATILE DIN ECONOMIA NATIONALA
pentru care se elaboreaza norme specifice de securitate a muncii

1. Agricultura:

– Cultura mare, viticultura, pomicultura, legumicultura, plante tehnice si utilizarea substantelor toxice in activitatile din agricultura

– Valorificarea deseurilor proteice

– Prelucrarea, pastrarea, industrializarea si livrarea furajelor

– Receptionarea, conservarea, pastrarea si valorificarea produselor agricole

– Imbunatatiri funciare si irigatii

– Exploatarea stufului

– Cresterea animalelor.

2. Silvicultura, exploatare forestiera si economia vanatului:

– Silvicultura si economia vanatului

– Exploatari si transporturi forestiere.

3. Piscicultura si pescuit:

– Piscicultura si pescuit.

4. Industria extractiva:

– Prospectiuni si explorari geologice

– Extragerea substantelor minerale utile in cariere cu mijloace mecanizate

– Mine de carbune, sisturi si nisipuri bituminoase

– Prepararea carbunilor

– Mine de petrol

– Lucrari de foraj sonde

– Foraj cu platforme marine

– Foraje speciale

– Lucrari speciale in activitatea de foraj-extractie a hidrocarburilor

– Extractia titeiului

– Extractia titeiului si a gazelor prin sonde marine

– Extractia gazelor naturale

– Transportul prin conducte al gazelor naturale

– Exploatarea in subteran a minereurilor feroase, neferoase, rare, radioactive si a nemetaliferelor

– Prepararea minereurilor

– Exploatarea substantelor minerale in cariere, prin derocare cu explozivi

– Transportul titeiului, al gazolinei si al etanului prin conducte

– Excavatii si constructii subterane

– Exploatarea si prelucrarea sarii.

5. Industria prelucratoare:

– Industria carnii si a produselor din carne

– Instalatii frigorifice

– Industria prelucrarii pestelui

– Prelucrarea conservelor din legume si fructe si producerea sucurilor

– Fabricarea uleiurilor si a altor grasimi vegetale

– Fabricarea produselor lactate

– Fabricarea produselor de morarit si de panificatie

– Fabricarea zaharului si a produselor zaharoase

– Vinificatie, fabricarea alcoolului, bauturilor alcoolice, berii, drojdiei, amidonului, glucozei si a apei minerale

– Industria de prelucrare a tutunului

– Prelucrarea plantelor textile (in, canepa si bumbac)

– Industria textila

– Industria confectiilor din textile, blanuri si piele

– Industria de prelucrare a pieilor

– Fabricarea articolelor din piele si a incaltamintei

– Fabricarea mobilei din lemn, inclusiv tapitate

– Fabricarea usilor, ferestrelor, caselor prefabricate si a panourilor pentru constructii

– Fabricarea articolelor sportive, ambarcatiunilor, planoarelor, articolelor muzicale si a rechizitelor scolare din lemn

– Fabricarea cherestelei, parchetului, ambalajelor, butoaielor si altele

– Fabricarea furnirului, placajului, panelului, lemnului stratificat-densificat si a elementelor mulate din furnire sau aschii

– Fabricarea si innobilarea placilor din aschii sau fibre de lemn

– Fabricarea creioanelor

– Fabricarea chibriturilor

– Fabricarea lanii si fainii din lemn, a drojdiei furajere, extraselor tanante si a furfurolului

– Industria hartiei si a celulozei

– Industria poligrafica

– Prelucrarea titeiului

– Fabricarea produselor petrochimice de baza

– Fabricarea materiilor explozive

– Transportul, depozitarea si folosirea materialelor explozive

– Fabricarea, stocarea, transportul si utilizarea oxigenului si azotului

– Desfacerea produselor petroliere

– Manipularea, transportul si depozitarea produselor petrochimice

– Fabricarea, transportul, depozitarea si utilizarea hidrogenului

– Fabricarea, transportul si utilizarea acetilenei

– Producerea aerului comprimat

– Fabricarea, depozitarea si transportul produselor anorganice

– Fabricarea, depozitarea si transportul produselor organice (exclusiv petrochimice)

– Fabricarea, depozitarea si transportul firelor si fibrelor sintetice

– Fabricarea cauciucului sintetic si a produselor macromoleculare

– Prelucrarea cauciucului sintetic si a produselor macromoleculare

– Fabricarea, depozitarea si transportul apei grele

– Fabricarea sticlei pentru menaj, ambalaje si sticlarie tehnica

– Fabricarea portelanului si ceramicii fine pentru menaj

– Fabricarea geamului

– Fabricarea liantilor si azbocimentului

– Fabricarea si prelucrarea fibrelor din sticla

– Fabricarea betonului celular autoclavizat

– Fabricarea produselor din beton, beton armat si precomprimat

– Prelucrarea pietrei si a marmurii

– Producerea materialelor termo – si hidroizolante

– Fabricarea produselor din ceramica bruta si fina pentru constructii

– Fabricarea produselor din PAS (poliesteri armati cu fibre de sticla)

– Fabricarea cocsului si a produselor cocsochimice

– Fabrici de aglomerare

– Elaborarea si turnarea fontei

– Elaborarea si turnarea otelului

– Laminarea profilurilor si a produselor plate

– Fabricarea produselor refractare, placilor si a pulberilor folosite la turnarea otelului

– Fabricarea produselor abrazive si carbunoase

– Activitatea in turnatorii

– Elaborarea si prepararea metalelor neferoase si rare

– Prelucrarea azbestului

– Constructii si confectii metalice

– Prelucrarea metalelor prin deformare plastica la cald

– Prelucrarea metalelor prin deformare plastica la rece si stantare

– Prelucrarea metalelor prin aschiere

– Constructii navale

– Laboratoare de analize fizico-chimice si mecanice

– Sudarea si taierea metalelor

– Tratamente termice si termochimice

– Activitatea de vopsire

– Acoperiri metalice

– Prelucrari neconventionale (electroeroziune, electrochimie, laser si ultrasunete)

– Fabricarea componentelor si echipamentelor electronice, electrotehnice si a materialelor electroizolante

– Fabricarea acumulatoarelor si a pilelor electrice

– Fabricarea lampilor electrice, tuburilor cinescop si a corpurilor de iluminat

– Fabricarea masinilor electrice rotative, transformatoarelor si a condensatoarelor de forta

– Exploatarea si intretinerea transportoarelor cu banda

– Lucrul cu radiatii neionizante

– Prelucrarea automata a datelor

– Activitati care se desfasoara la binoculare.

6. Energia electrica si termica, gaze si apa:

– Producerea energiei electrice

– Transportul si distributia energiei electrice

– Utilizarea energiei electrice in medii normale

– Producerea energiei termice

– Centrale termice echipate cu cazane care functioneaza cu combustibil lemnos

– Transportul, distributia si utilizarea energiei termice

– Distributia si utilizarea gazelor

– Alimentarea cu apa a localitatilor si pentru nevoi tehnologice (captare, transport si distributie)

– Evacuarea apelor uzate rezultate de la populatie si din procesele tehnologice

– Exploatarea, gospodarirea apelor, intretinerea lucrarilor si a cursurilor de apa, cadastrul apelor si al folosintelor legate de ape si apararea impotriva inundatiilor.

7. Constructii:

– Lucrari geotehnice de excavatii, fundatii, terasamente, nivelari si consolidari de teren

– Prepararea, transportul, turnarea betoanelor si executarea lucrarilor din beton, beton armat si precomprimate

– Executarea constructiilor inalte (inclusiv glisari si liftari)

– Lucrari de zidarie, montaj prefabricate si finisaje in constructii

– Lucrari de izolatii termice, hidrofuge si protectii anticorosive

– Lucrari de instalatii tehnico-sanitare si de incalzire

– Lucrari de montaj utilaje tehnologice si constructii metalice

– Constructii hidrotehnice, portuare si canale navigabile

– Lucrari de reparatii, consolidari, demolari si translatii de cladiri

– Lucrari de drumuri, poduri si constructii cai ferate

– Alpinism utilitar

– Lucrari de cofraje, schele, cintre si esafodaje.

8. Comert cu ridicata si cu amanuntul, repararea si intretinerea autovehiculelor:

– Comertul cu ridicata si cu amanuntul

– Manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace mecanizate si depozitarea materialelor

– Intretinere si reparatii autovehicule.

9. Hoteluri si restaurante:

– Turism, alimentatie publica si transportul persoanelor cu instalatii pe cablu.

10. Transport, depozitare si comunicatii:

– Transporturi rutiere

– Transporturi pe calea ferata

– Exploatarea metroului

– Transportul urban cu tractiune electrica (tramvai, troleibuz) si instalatii aferente, exploatare si intretinere

– Transport intern

– Transporturi navale

– Transporturi aeriene

– Exploatarea si intretinerea drumurilor si a podurilor

– Exploatarea si intretinerea portuara

– Posta

– Telecomunicatii

– Radiocomunicatii.

11. Sanatate si asistenta sociala:

– Activitati din domeniul sanatatii.

12. Alte activitati de servicii sociale colective si personale:

– Gospodarire comunala si salubritate publica

– Activitatea de prestari de servicii.

13. Alte activitati:

– Lucrul la inaltime

– Lucrul in spatii inchise

– Semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca

– Organizarea santierelor temporare sau mobile.