Guvernul României
Hotărâre nr. 191 din 04/04/2018
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 331 din 16/04/2018
Hotărârea nr. 191/2018 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 lit. f) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. – Finanţarea obiectivelor prevăzute în anexa la Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020 se asigură în limita fondurilor aprobate anual prin legile bugetare, precum şi din alte surse legal constituite, potrivit legii.
PRIM-MINISTRU
VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ
Contrasemnează:
Ministrul muncii şi justiţiei sociale,
Lia-Olguţa Vasilescu
Ministrul sănătăţii,
Sorina Pintea
Viceprim-ministru, ministrul mediului,
Graţiela Leocadia Gavrilescu
Ministrul educaţiei naţionale,
Valentin Popa
Ministrul cercetării şi inovării,
Nicolae Burnete
Ministrul pentru mediul de afaceri,
comerţ şi antreprenoriat,
Ştefan-Radu Oprea
Ministrul finanţelor publice,
Eugen Orlando Teodorovici
Bucureşti, 4 aprilie 2018.
Nr. 191.
ANEXĂ
STRATEGIA NAŢIONALĂ
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020
1. Introducere
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante şi dezvoltate ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale1.
1 Politică fondată pe articolul 137 din Tratatul CE.
Acest domeniu este parte integrantă a conceperii, organizării şi desfăşurării proceselor de muncă şi are rolul ca, prin măsuri şi mijloace specifice, să prevină eventualele disfuncţii din cadrul sistemului de muncă, astfel încât procesul muncii să se desfăşoare în condiţii de maximă eficienţă.
Scopul final al activităţii de securitate şi sănătate în muncă este protejarea vieţii, integrităţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul de muncă şi crearea unor condiţii de muncă menite să le asigure acestora confortul fizic, psihic şi social.
La nivelul Uniunii Europene problematica securităţii şi sănătăţii în muncă a constituit şi constituie un domeniu foarte important, cu un impact socio-economic deosebit, care a făcut obiectul mai multor strategii.
De-a lungul timpului, existenţa la nivel european a unui cadru strategic în domeniu a provocat statele membre să identifice strategii coerente şi măsuri practice pentru promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Astfel, „Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă”2 a avut ca obiectiv „reducerea continuă, durabilă şi omogenă a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale”.
2 Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 21 februarie 2007 intitulată „Îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii în muncă: Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă” [COM(2007) 62 final].
Deşi România nu a avut o strategie la nivel naţional, adoptată printr-un act normativ, fiecare dintre instituţiile cu atribuţii în acest domeniu au urmărit realizarea obiectivelor strategice europene din domeniul SSM.
Evaluarea ulterioară a strategiei comunitare a confirmat faptul că implementarea acesteia a fost în general eficace şi că principalele sale obiective au fost atinse, contribuind astfel la îmbunătăţirea punerii în aplicare a legislaţiei din domeniul SSM, precum şi la clarificarea reglementărilor Uniunii Europene.
Cu toate acestea, implementarea legislaţiei SSM continuă să creeze dificultăţi, în special pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), care se confruntă cu diverse probleme în ceea ce priveşte respectarea anumitor cerinţe în materie de reglementare. S-a constatat, de asemenea, dezvoltarea insuficientă a unor instrumente de monitorizare şi colectare a datelor statistice.
Evaluarea strategiei pentru perioada 2007-2012 a evidenţiat necesitatea de a trata într-un mod mai eficace impactul anumitor acţiuni preventive asupra operatorilor economici (în special asupra IMM), interacţiunea SSM cu mediul şi cu substanţele chimice, precum şi prevenirea efectivă a bolilor profesionale. În pofida reducerii semnificative a accidentelor de muncă şi a îmbunătăţirii prevenirii, securitatea şi sănătatea în muncă în Uniunea Europeană necesită încă acţiuni suplimentare, motivaţiile fiind următoarele:
– În fiecare an, aproximativ 4 000 de angajaţi îşi pierd viaţa în accidente de muncă, iar peste trei milioane de lucrători cad victime unor accidente grave la locul de muncă, care implică o absenţă de peste trei zile de la locul de muncă.3
3 Statistici europene privind accidentele de muncă, 2011, sau Eurostat 2014, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
– 24,2% dintre angajaţi consideră că le sunt ameninţate securitatea şi sănătatea din cauza muncii prestate, iar 25% declară că activitatea lor profesională are un efect negativ asupra sănătăţii.4
4 Studiu european privind condiţiile de muncă, 2010.
– Pe lângă afectarea vieţii lucrătorilor, costurile directe şi indirecte generate de concediile medicale sunt estimate la 3,2% din produsul intern brut al Uniunii Europene (28 state membre).
– Costurile aferente asigurărilor sociale care pot fi atribuite bolilor profesionale sau accidentelor de muncă sunt, de asemenea, inacceptabil de ridicate.
Mai mult ca oricând, securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă un obiectiv al politicilor sociale europene important şi provocator.
Astăzi au loc cu rapiditate schimbări semnificative pe piaţa muncii, cum ar fi: nivelul ridicat de şomaj, îmbătrânirea forţei de muncă, diversificarea formelor de angajare. Acestea măresc insecuritatea locurilor de muncă şi a veniturilor şi cresc nivelul de stres al lucrătorilor.5
5 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă 2014-2020/* COM/2014/0332 final */
În acelaşi timp trebuie avut în vedere că se dezvoltă noi ramuri industriale şi noi activităţi specifice, cum ar fi: „locurile de muncă verzi”, utilizarea bioenergiei sau aplicarea unor tehnologii noi, domenii cu dezvoltare rapidă în Europa. Forţa de muncă angajată sau care se va angaja în aceste sectoare emergente trebuie să beneficieze de instruire şi de informaţii adecvate riscurilor profesionale pe care activitatea respectivă le presupune.
În aceste condiţii apare ca fiind prioritară îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi, în acest sens, este esenţială mobilizarea tuturor actorilor prevenirii pentru ca, prin acţiuni comune, să crească nivelul de securitate şi protecţie a sănătăţii lucrătorilor la locurile de muncă.
În procesul de elaborare şi adoptare a „Cadrului strategic european privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă 2014-2020”, Comisia Europeană a ţinut cont de mai multe contribuţii, toate în favoarea lansării unei iniţiative politice strategice, în special de cele primite de la Parlamentul European, de la Comitetul consultativ pentru securitate şi sănătate la locul de muncă şi de la Comitetul inspectorilor de muncă principali.
Comunicarea Comisiei5 stabileşte principalele obiective strategice şi o serie de acţiuni de promovare a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, bazată pe identificarea problemelor restante şi a principalelor provocări.
5 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă 2014-2020/* COM/2014/0332 final */
Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020 reprezintă o posibilitate de realizare a unui mediu de muncă sigur şi sănătos şi instrumentul-cadru prin care se asigură corelarea cu direcţiile strategice ale Uniunii Europene privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Asigurarea locurilor de muncă sigure şi sănătoase, menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a lucrătorilor, precum şi atingerea şi susţinerea dezideratului de stare de bine la locul de muncă reprezintă principala preocupare pe termen mediu şi lung a structurilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în vederea funcţionării şi dezvoltării durabile din punct de vedere economic şi social a României.
Totodată, la elaborarea şi implementarea Strategiei naţionale privind securitatea şi sănătatea în muncă 2018-2020 trebuie avută în vedere şi convergenţa cu un alt document important al Comisiei Europene, respectiv Pilonul european pentru drepturi sociale6, document ce ia în considerare dinamica schimbărilor la nivel european, inclusiv modificările recente privind piaţa muncii, în scopul construcţiei unei Europe mai echitabile şi consolidării dimensiunii sociale a acesteia. Acesta vizează consolidarea drepturilor sociale pentru cetăţenii Uniunii Europene şi include 20 de principii de bază grupate în trei capitole. Documentul reiterează necesitatea asigurării unor condiţii de muncă decente pentru cetăţenii Uniunii Europene şi, în consecinţă, dezvoltarea şi optimizarea aspectelor privind sănătatea şi securitatea în muncă. Astfel, „lucrătorii au dreptul la un înalt nivel de protecţie a sănătăţii şi securităţii lor la locul de muncă”7. Acest principiu este statuat în document în contextul mai larg al unor aspecte esenţiale, cum ar fi educaţia şi instruirea pe tot parcursul vieţii, echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală, egalitatea de gen, salarizarea echitabilă, stimularea dialogului social şi a implicării lucrătorilor, principii sinergice cu care formează un ansamblu unitar.
6 European Pillar of Social Rights, http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-1007_en.htm
7 Cap. 2 Pilonul european pentru drepturi sociale, CE, 2017.
Prin cele 20 de principii pe care le statuează şi accentul pus pe consolidarea unei Europe sociale, Pilonul european pentru drepturi sociale va avea un impact major pe termen mediu şi lung privind redefinirea Uniunii Europene şi, în consecinţă, poziţionarea statelor membre în raport cu aceste cerinţe, context în care aspectele legate de dreptul la un mediu de muncă sigur, sănătos şi adaptat nevoilor lucrătorilor ocupă şi vor ocupa în continuare un loc crucial.
Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în muncă 2018-2020 stabileşte obiectivele generale şi specifice la nivel naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pe termen scurt şi mediu şi este elaborată în concordanţă cu necesităţile identificate în contextul dezvoltării României, precum şi cu obiectivele cadrului strategic comunitar.
1.1. Scopul Strategiei
Scopul „Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020” este de a continua acţiunile specifice stabilite la nivel naţional, ţinând cont de cele 3 provocări principale stabilite la nivelul Uniunii Europene, cât şi de obiectivele strategice stabilite prin Cadrul strategic european 2014-2020 privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
Astfel, pe plan naţional strategia urmăreşte:
– prevenirea riscurilor şi promovarea unor condiţii mai sigure şi mai sănătoase la locul de muncă;
– menţinerea unei bune stări de sănătate a lucrătorilor;
– prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale şi promovarea sănătăţii angajaţilor pe parcursul întregii vieţi profesionale.
1.2. Motivarea Strategiei
Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020 urmăreşte să stabilească, pe baza consensului tuturor părţilor implicate, cadrul comun al acţiunilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce se vor desfăşura în perioada 2018-2020 de către toate autorităţile competente, instituţiile cu atribuţii în domeniu şi partenerii sociali. Această strategie reprezintă un instrument destinat armonizării eforturilor pentru realizarea obiectivelor propuse.
1.3. Principii care stau la baza acţiunile naţionale:
a) colaborarea – necesară pentru o participare activă, reală şi eficientă a tuturor actorilor implicaţi pentru implementarea cu succes a Strategiei;
b) responsabilitate – constrângerile bugetare fac necesară gestionarea eficace şi eficientă a resurselor. În acest sens trebuie îmbunătăţite coordonarea, evitarea suprapunerilor şi promovarea sinergiilor între toţi actorii implicaţi pentru optimizarea resurselor umane şi materiale disponibile. Responsabilitatea trebuie asumată de toţi factorii implicaţi în controlul respectării prevederilor legale de SSM şi în supravegherea sănătăţii lucrătorilor din toate sectoarele de activitate, publice şi private, şi de către angajator şi pentru conştientizarea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării instrucţiunilor;
c) coerenţa – la baza stabilirii acţiunilor necesare îndeplinirii obiectivelor generale strategice şi specifice ale Strategiei au stat Cadrul strategic de SSM al Uniunii Europene 2014-2020, analiza şi diagnoza contextului naţional şi corelarea cu alte strategii (dezvoltare durabilă, educaţie, sănătate, cercetare etc.)
1.4. Obiectivele generale ale Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020
A. o mai bună implementare a legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă, în special în microîntreprinderi şi în IMM-uri;
B. îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cu prioritate a celor din activităţile economice cu riscuri, din domeniile prioritare de acţiune, cu accent pe prevenirea bolilor profesionale;
C. stimularea acţiunilor comune cu partenerii sociali, prin conştientizarea şi implicarea acestora în gestionarea aspectelor de securitate şi sănătate în muncă şi materializarea unui dialog social eficient;
D. gestionarea adecvată a problematicii lucrătorilor vârstnici în contextul fenomenului general de îmbătrânire a populaţiei, respectiv a forţei de muncă active.
1.5. Obiective specifice ale Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020
Obiectiv specific nr. 1. Îmbunătăţirea cadrului legal în domeniul SSM
Obiectiv specific nr. 2. Sprijinirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii din punctul de vedere al respectării legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă
Obiectiv specific nr. 3. Îmbunătăţirea procesului care urmăreşte respectarea legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prin acţiuni ale autorităţilor cu atribuţii în domeniu
Obiectiv specific nr. 4. Abordarea fenomenului de îmbătrânire a forţei de muncă şi îmbunătăţirea prevenirii bolilor profesionale
Obiectiv specific nr. 5. Îmbunătăţirea colectării datelor statistice
Obiectiv specific nr. 6. Consolidarea coordonării cu partenerii naţionali pentru reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
Aceste obiective specifice se vor realiza potrivit Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020, prevăzut în anexa la Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020.
1.6. Beneficiarii Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020
– Angajatorul – definit potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/20068, cu modificările ulterioare, ca fiind persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
8 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006.
– Lucrătorul – definit, potrivit Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, ca fiind persoana angajată de către un angajator, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice.
2. Cadrul naţional al securităţii şi sănătăţii în muncă
2.1. Cadrul legislativ
Cadrul legislativ al domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă a fost construit urmărind integrarea sistemului românesc în principiile cadrului european de securitate şi sănătate în muncă. Pornind de la dreptul, garantat constituţional, la securitate şi sănătate în muncă9, domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este guvernat de prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii10, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, şi, parţial, de legislaţia privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi de legislaţia privind statutul medicului de medicina muncii.
9 Constituţia României, articolul 41 Munca şi protecţia socială a muncii.
10 Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în principal titlul V – Sănătatea şi securitatea în muncă.
Unul dintre obiectivele generale ale MMJS este elaborarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în concordanţă cu obiectivele naţionale şi angajamentele asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, prin Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, a fost transpusă integral Directiva 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, directivă-cadru a Uniunii Europene pentru domeniul SSM. Celelalte reglementări subsecvente acestei legi asigură compatibilitatea legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară în domeniu, prin transpunerea directivelor specifice elaborate în aplicarea Directivei-cadru, care se referă la condiţii generale, riscuri şi activităţi specifice.
2.2. Descrierea cadrului instituţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, stabileşte care sunt autorităţile, instituţiile responsabile şi atribuţiile acestora în domeniul SSM, după cum urmează:
Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale Ministerul Sănătăţii
autoritatea competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, cu atribuţii în domeniul sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă:
– elaborează politici şi strategii naţionale în domeniul SSM, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi prin consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în domeniu;
– elaborează proiectele de acte normative pentru implementarea unitară a politicii naţionale şi a acquis-ului Uniunii Europene din domeniu SSM şi colaborează cu alte autorităţi în vederea elaborării şi avizării actelor normative cu relevanţă pentru domeniul SSM, potrivit legii, după caz;
– monitorizează aplicarea politicii în domeniul SSM şi implementarea planului de acţiuni în aplicarea strategiei SSM, precum şi implementarea legislaţiei SSM pe baza datelor, a informaţiilor şi a propunerilor transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii;
– coordonează, în colaborare cu Ministerul Cercetării şi Inovării, elaborarea programelor de cercetare în domeniul SSM;
– organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Cercetării şi Inovării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul SSM pentru instituţiile de învăţământ;
– reprezintă statul în relaţiile la nivelul Uniunii Europene, precum şi în relaţiile internaţionale din domeniul său de competenţă. – coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel naţional;
– elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă, pentru promovarea sănătăţii la locul de muncă, precum şi pentru medicina muncii;
– supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor;
– asigură formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul medicinei muncii;
– coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi evidenţă a bolilor profesionale şi a celor legate de profesiune;
– autorizează/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate lucrătorilor la locul de muncă;
– colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor;
– îndeplineşte şi alte atribuţii, conform competenţelor sale în domeniu, reglementate prin legi speciale.
Inspecţia Muncii Direcţiile teritoriale de sănătate publică
autoritate competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: coordonează şi implementează la nivel teritorial activităţile medicale cuprinse în programele naţionale de sănătate privind protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc în relaţie cu mediul de muncă:
– controlează modul de respectare a legislaţiei din domeniul SSM;
– solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol;
– dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
– cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor;
– furnizează instituţiilor cu atribuţii în prelucrarea datelor statistice informaţii privind situaţia accidentaţilor în muncă;
– propune retragerea abilitării serviciilor externe de prevenire şi protecţie, conform prevederilor normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2016, cu modificările ulterioare;
– iniţiază propuneri pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ din domeniul SSM, pe care le înaintează MMJS.
În subordinea Inspecţiei Muncii funcţionează:
– 42 inspectorate teritoriale de muncă (ITM), unităţi cu personalitate juridică, care sunt organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti;
– Centrul de Pregătire şi Perfecţionare Profesională al Inspecţiei Muncii (CPPPIM);
– Centrul de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional (CMURP). – efectuează activităţi specifice pentru implementarea prevederilor legislative de protejare şi promovare a unui mediu de muncă sănătos;
– realizează Registrul de evidenţă a bolilor profesionale la nivel teritorial;
– efectuează cercetarea şi documentarea cazurilor suspecte de boală profesională;
– declară, înregistrează şi raportează bolile profesionale.
Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP)
autoritate competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale:
– reprezintă sistemul de asigurare la accidente de muncă şi boli profesionale;
– sprijină angajatorii în activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
– asigură reabilitarea medicală şi profesională a victimelor accidentelor de muncă;
– asigură acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt pentru victimele accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
– raportează către MMJS situaţiile deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
2.2.1. Alte entităţi cu atribuţii în domeniul SSM
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont” – INCDPM „Alexandru Darabont”:
– fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă;
– realizează cercetări aplicative pentru evaluarea, prevenirea şi combaterea riscurilor biologice, chimice, fizice, ergonomice şi psihosociale din mediul de muncă;
– realizează încercări de laborator specifice echipamentelor individuale de protecţie, inclusiv semifabricate şi materiale utilizate la fabricarea acestora;
– măsoară nivelul de expunere la câmpuri electromagnetice, zgomot, vibraţii, substanţe, agenţi biologici, condiţii de microclimat şi iluminat;
– realizează proiectarea de instalaţii şi dispozitive pentru combaterea riscurilor şi produce unguente de protecţie;
– organizează cursuri autorizate privind perfecţionarea specialiştilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
– oferă servicii externe de prevenire şi protecţie.
În cadrul INCDPM „Alexandru Darabont” funcţionează Punctul focal al Agenţiei Europene pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (EU-OSHA) pentru România. Punctul focal gestionează, la nivel naţional, o reţea tripartită formată din instituţii guvernamentale şi reprezentanţi ai organizaţiilor lucrătorilor şi angajatorilor, contribuind la implementarea obiectivelor EU-OSHA în România şi la mecanismul de diseminare şi promovare a produselor şi informaţiilor din domeniu către părţile naţionale interesate. Concomitent, Punctul focal diseminează informaţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de la nivel naţional către agenţie şi, respectiv, punctele focale naţionale, contribuind astfel la elaborarea proiectelor EU-OSHA şi, respectiv, diseminarea rezultatelor acestora la nivel naţional. În plus, Punctul focal participă activ la planificarea şi implementarea campaniilor EU-OSHA. Astfel, Punctul focal EU-OSHA pentru România organizează implementarea campaniilor bianuale ale agenţiei la nivel naţional, în scopul conştientizării factorilor de decizie şi a principalilor actori din Sistemul naţional de SSM privind realizarea de locuri de muncă sigure şi sănătoase şi promovarea culturii de prevenire în România.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă Petroşani – INSEMEX:
– realizează cercetări ştiinţifice şi servicii de specialitate în domeniul SSM şi al protecţiei mediului în condiţii profitabile pentru oameni – industrie – mediu înconjurător.
Institutul Naţional de Sănătate Publică prin Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar şi prin structurile sale de specialitate din cadrul centrelor regionale de sănătate publică – INSP:
– coordonează tehnic şi metodologic elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea programelor de sănătate;
– identifică priorităţile de monitorizare a sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă;
– coordonează şi participă la elaborarea metodologiilor de monitorizare şi supraveghere a sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă;
– participă la elaborarea strategiilor privitoare la prevenirea îmbolnăvirilor, supravegherea şi controlul bolilor asociate determinanţilor din mediul de muncă;
– coordonează programul de studii şi cercetări pentru evaluarea sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă;
– realizează Raportul anual privind starea de sănătate a populaţiei în relaţie cu factorii de mediu de muncă;
– elaborează şi actualizează indicatorii sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă;
– analizează şi diseminează rezultatele şi cunoştinţele referitoare la determinanţii sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă şi propune recomandări pentru intervenţii specifice;
– participă la elaborarea de proiecte de acte normative;
– coordonează participarea la programe internaţionale şi stabileşte parteneriate cu instituţii cu preocupări similare din alte ţări în vederea efectuării de studii şi cercetări comparative şi a schimbului de experienţă şi informaţii;
– propune şi, după caz, asigură reprezentarea domeniului de activitate în relaţie cu partenerii instituţionali naţionali şi internaţionali;
– realizează baza de date privind bolile profesionale la nivel naţional;
– coordonează activitatea laboratoarelor de toxicologie industrială şi igiena radiaţiilor şi realizează registrul laboratoarelor abilitate.
Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă – INEMRCM:
– este instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică, aflată în subordinea CNPP, cu atribuţii în ceea ce priveşte evaluarea capacităţii de muncă, revizuirea medicală, stabilirea incapacităţii de muncă şi, după caz, încadrarea într-un grad de invaliditate.
2.3. Alţi actori în domeniul SSM
Pentru desfăşurarea activităţilor de prevenire şi protecţie la nivelul angajatorului, cadrul organizatoric implică acţiunile următorilor actori:
Personal cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Structuri cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
– lucrător desemnat;
– medic de medicina muncii;
– reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. – Serviciul intern de prevenire şi protecţie;
– servicii externe de prevenire şi protecţie;
– servicii de medicina muncii;
– Comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
Furnizorii de formare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Cursurile şi programele de formare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizaţi, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Indiferent de cadrul organizatoric în care îşi desfăşoară activitatea (lucrător desemnat, serviciu intern de prevenire şi protecţie sau serviciu extern de prevenire şi protecţie, medic de medicina muncii), profesioniştii din domeniul SSM sunt cei care sprijină angajatorul în îndeplinirea obligaţiei sale de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, folosindu-şi cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în scopul realizării activităţilor de protecţie şi activităţilor de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate.
Actorii menţionaţi mai sus, prin organizarea în asociaţii profesionale şi/sau organizaţii neguvernamentale, desfăşoară şi/sau participă activ la acţiuni şi activităţi relevante în raport cu domeniul de activitate.
2.4. Parteneri sociali
Organizarea şi funcţionarea organizaţiilor sindicale şi patronale sunt reglementate prin Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Sindicate Patronate
Organizaţiile sindicale sunt constituite de către salariaţi pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale, precum şi al apărării drepturilor individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, precum şi în legislaţia naţională în vigoare. Organizaţiile patronale sunt constituite în scopul reprezentării, susţinerii, apărării şi promovării intereselor economice, tehnice, profesionale şi sociale ale membrilor lor, al informării şi prestării de servicii specifice pentru membri, în condiţiile legii.
Organizaţiile patronale participă, prin reprezentanţi proprii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative şi acorduri cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile specifice dialogului social.
Atât la nivel naţional, cât şi la nivel european este recunoscut rolul partenerilor sociali în aplicarea şi promovarea unui mediu de muncă sigur şi sănătos. În acest context se are în vedere consultarea acestora în scopul realizării obiectivelor şi acţiunilor propuse în prezenta strategie.
2.5. Sinergii cu alte domenii
2.5.1. Cercetare-dezvoltare
Cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este considerată indispensabilă pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, descrierea situaţiilor de expunere, identificarea cauzelor şi efectelor şi pentru conceperea de soluţii preventive şi tehnologii inovatoare. Cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă furnizează argumentele şi dovezile pe care trebuie să se fondeze deciziile politice.
Prin noul Cadru strategic european privind securitatea şi sănătatea în muncă pentru perioada 2014-2020, cercetarea ştiinţifică în domeniul SSM, atât cea fundamentală, cât şi cea aplicativă, este principalul motor pentru studiul riscurilor profesionale în vederea stabilirii măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, promovării de noi instrumente de prevenire şi de facilitare a generării şi colectării de noi informaţii privind expunerea la factori de risc şi exemple de bune practici, care să vină în sprijinul lucrătorilor.
Evoluţia tehnologiilor, apariţia de produse noi şi comercializarea unor noi tipuri de substanţe chimice fac necesare colectarea şi evaluarea de probe ştiinţifice solide, pentru a identifica modalităţile de combatere a riscurilor noi şi emergente.
De asemenea, riscurile care afectează anumite grupuri de vârstă, lucrătorii cu dizabilităţi şi femeile gravide, lehuze sau femeile care alăptează merită o atenţie deosebită şi impun măsuri specifice, la care cercetarea ştiinţifică în domeniul SSM îşi poate aduce contribuţia.
Evaluarea riscurilor noi şi emergente, bazată pe probe ştiinţifice, precum şi diseminarea rezultatelor acesteia reprezintă elemente esenţiale ale evaluării ex post a legislaţiei naţionale în vigoare în domeniul SSM.
Metode, modele şi indicatori de evaluare care să reflecte cât mai bine contribuţia SSM la performanţa globală a întreprinderilor sunt necesare pentru a motiva şi ghida eforturile de prevenire. Sunt necesare şi studii pentru propunerea de mijloace adecvate şi actualizate de diseminare a informaţiilor privind riscurile, pentru conştientizarea acestora şi implicarea lucrătorilor în prevenirea lor.
2.5.2. Mediu
Multe dintre locurile de muncă create în economia globală de astăzi sunt locuri de muncă ecologice, aşa-numitele locuri de muncă verzi, precum şi locurile de muncă din industriile create pentru a reduce impactul negativ asupra mediului, prin dezvoltarea şi implementarea unor tehnologii şi practici alternative.
În timp ce locurile de muncă ecologice sunt binevenite, deoarece oferă noi oportunităţi de angajare a forţei de muncă, este important ca acestea să fie amenajate şi monitorizate, astfel încât să fie cunoscute şi eliminate sau diminuate noile pericole şi riscuri ce pot apărea. Sunt foarte importante realizarea şi sprijinirea concomitentă a unor noi abordări privind utilizarea produselor chimice, precum şi a altor aspecte specifice legate de aceste industrii, în scopul minimizării impactului asupra mediului, cât şi protecţia corespunzătoare a lucrătorilor care exercită sarcini importante în cadrul acestor industrii.
Înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea produselor chimice fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1.488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei, cunoscut ca Regulamentul REACH, care reglementează substanţele chimice de-a lungul întregului ciclu de viaţă, inclusiv al produsului final în care acestea ajung. Regulamentul REACH conţine o serie de obiective declarate:
– să asigure un nivel sporit de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului la utilizarea produselor chimice;
– să responsabilizeze furnizorii de produse chimice în legătură cu conştientizarea şi gestionarea riscurilor asociate acestora;
– să permită libera circulaţie a produselor vizate pe piaţa Uniunii Europene;
– să accelereze inovarea şi competitivitatea industriei chimice din Uniunea Europeană;
– să promoveze utilizarea metodelor alternative de evaluare a proprietăţilor periculoase pe care le au produsele chimice.
2.5.3. Educaţie
Educaţia joacă un rol important în dezvoltarea cunoştinţelor/competenţelor în domeniul igienei, sănătăţii şi integrităţii corporale, pentru cei integraţi în sistemul de educaţie/învăţământ din România. Sistemul de învăţământ, cu cele două mari componente, respectiv educaţia/formarea profesională şi cercetarea, are menirea de a contribui prin elementele cuprinse în ariile curriculare la informarea, conştientizarea şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorilor sau a viitorilor lucrători, iar prin programele de cercetare contribuie la dezvoltarea politicilor şi instrumentelor de prevenire a accidentelor şi îmbolnăvirilor celor care desfăşoară activităţi lucrative.
2.5.4. Sănătate publică
Acţiunile din domeniul sănătăţii publice – medicina muncii propuse în Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020 se corelează cu o serie de acţiuni din Strategia naţională de sănătate 2014-2020 şi din Planul de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei naţionale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.028/2014.
În particular, obiectivele specifice (OS) prevăd:
OS 3.4. Protejarea sănătăţii populaţiei împotriva riscurilor legate de mediu:
– corelarea cadrului normativ şi a practicilor naţionale la politica comunitară în domeniu;
– întărirea capacitaţii tehnice la nivel naţional şi regional;
– comunicarea eficace a riscurilor pentru sănătate către populaţie.
OS 5.1. Întărirea capacităţii administrative la nivel naţional, regional şi local şi comunicarea schimbării:
– creşterea capacităţii de elaborare şi implementare a politicilor de sănătate şi management performant.
OS 5.4. Asigurarea şi monitorizarea calităţii serviciilor de sănătate publice şi private:
– dezvoltarea şi implementarea de mecanisme de asigurare a calităţii şi acreditarea furnizorilor.
3. Contextul naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
3.1. Evoluţii
3.1.1. Accidente de muncă
Potrivit analizelor statistice la nivel naţional, în ceea ce priveşte numărul de accidentaţi în muncă se constată un trend descendent până în anul 2014, legat, cel puţin într-o oarecare măsură, de nivelul general al activităţii economice şi de numărul total de persoane angajate. O reducere a numărului de accidente de muncă poate fi atribuită încetinirii, stagnării sau contracţiei activităţii economice asociate cu criza financiară şi economică mondială.
În condiţiile în care o modalitate alternativă de a analiza informaţiile privind accidentele la locul de muncă este exprimarea numărului de accidente în raport cu numărul de persoane angajate – rata de incidenţă, respectiv probabilitatea ca cineva să aibă un accident, potrivit statisticilor europene privind accidentele de muncă (ESAW), în anul 2014, raportat la anul 2013, în România rata de incidenţă pentru accidentele mortale a crescut. În anul 2014, şapte din 100.000 de lucrători au murit în România din cauza accidentelor care s-au petrecut la locul de muncă, în condiţiile în care, în anul 2014, în UE s-au produs 3.348 de accidente mortale la locul de muncă, ceea ce reprezintă o rată standard de incidenţă de 2,3 accidente mortale la 100.000 de lucrători pentru anul 2014. Pe de altă parte, ratele de incidenţă, pentru accidentele de muncă soldate cu incapacitate temporară de muncă sunt mai scăzute în România, în raport cu alte state membre ale UE.
Pe cale de consecinţă, statisticile privind accidentele mortale nu pot fi folosite exclusiv ca unic reper pentru stabilirea măsurilor şi acţiunilor din strategie.
Conform datelor statistice, disponibile în bazele de date ale Institutului Naţional de Statistică, domeniile de activitate economică în care se înregistrează un număr mare de accidentaţi, atât cu incapacitate temporară de muncă, cât şi accidentaţi mortal, care ar trebui vizate de acţiunile prevăzute în planul de acţiuni sunt:
Construcţiile reprezintă o activitate economică periculoasă deoarece, în afara faptului că această activitate este caracterizată de un nivel de risc ridicat, şantierele temporare şi mobile implică lanţuri lungi de subcontractanţi şi actori diferiţi în acelaşi amplasament, fapt ce conduce la o disipare a responsabilităţilor.
În industrie, domeniul economic în care există o preocupare permanentă şi s-au luat măsuri pentru diminuarea riscurilor, există în continuare riscuri specifice condiţiilor în care se desfăşoară activitatea şi tehnologiilor aplicate.
Agricultura presupune utilizarea de echipamente de muncă periculoase în condiţiile în care activitatea se desfăşoară pe suprafeţe mari şi, în general, în condiţii de izolare, fără să fie posibilă supravegherea modului în care lucrătorii utilizează echipamentele de muncă.
O situaţie similară se regăseşte în activitatea de transporturi, în care se produc foarte multe evenimente, multe dintre acestea fiind accidente mortale produse pe şosele din ţară şi din afara ţării. Desfăşurarea activităţii se face în condiţii în care, în cele mai multe cazuri, conducătorul auto îşi desfăşoară activitatea, în cele mai multe cazuri fără însoţitor, în cabina autovehiculului pus la dispoziţie de angajator sau în momentele în care pregăteşte încărcarea sau descărcarea autovehiculului.
3.1.2. Boli profesionale
Numărul bolilor profesionale nou-declarate în România continuă să fie mic, sub nivelul cifrelor declarate de celelalte state ale Uniunii Europene. În perioada 2012-2017 numărul cazurilor noi de boli profesionale a avut o tendinţă de scădere.
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor, în unităţile din sistemul public şi privat, a fost o practică curentă în perioada 2012-2016. Este realizată de către medicii specialişti de medicina muncii din structurile medicale private şi de către medici de medicina muncii angajaţi. Secţiile/Clinicile/Compartimentele de medicina muncii/boli profesionale şi cabinetele de medicina muncii din ambulatoriu de specialitate aflate în structura spitalelor publice desfăşoară activităţi diagnostice, curative şi de reabilitare medicală, precum şi activităţi de dispensarizare a bolilor profesionale şi a bolilor legate şi/sau agravate de profesie şi activităţi de profilaxie secundară şi terţiară.
Înregistrarea bolilor profesionale declarate se realizează de către specialiştii Institutului National de Sănătate Publică în Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale. Datele statistice sunt prelucrate şi raportate periodic către Institutul Naţional de Statistică.
Îmbunătăţirea funcţionalităţii acestui registru naţional, respectiv modernizarea acestei baze de date în format electronic, va înlesni analiza statistică şi raportarea înregistrărilor.
Bolile profesionale provocate de suprasolicitarea aparatului locomotor s-au situat la un nivel ridicat, pe primul loc în structura morbidităţii în anii 2014 şi 2016 în concordanţă cu tendinţele mondiale. Afecţiunile pulmonare înregistrează o scădere (ca număr total de cazuri), dar se situează în continuare pe primul loc (2012, 2013 şi 2015) în structura morbidităţii. În România se înregistrează un număr mic de boli profesionale din grupele cu afectare neurologică, neurosenzorială, dermatologică, precum şi de boli infecţioase. Acest aspect nu corespunde tendinţelor la nivel european unde conform EODS acestea sunt ca număr imediat următoare afecţiunilor osteo- musculo-articulare şi pulmonare.
În România, ca şi în Uniunea Europeană, bolile profesionale declarate sunt mai frecvente la genul masculin, în ramuri şi sectoare de producţie (construcţii, manufacturare, metalurgie, industrie extractivă) şi agentul cauzal cel mai frecvent înregistrat este suprasolicitarea diferitelor aparate şi sisteme ale organismului. Analiza repartiţiei numerice a cazurilor pe ocupaţii arată că sunt mai afectaţi minerii, lăcătuşii şi turnătorii.
Subdeclararea bolilor profesionale se datorează colaborării deficitare la nivel interdisciplinar, precum şi lipsei corelării dintre boală/profesie/factori de risc profesionali la momentul diagnosticării unei boli.
3.2. Costuri ale accidentelor de muncă/bolilor profesionale
Pornind de la faptul că, în medie, costul accidentelor de muncă reprezintă aproximativ 1% din produsul intern brut, în funcţie de ţară, dezvoltare economică, nivel tehnologic şi poate să ajungă chiar la 4% din produsul intern brut, trebuie menţionat că, de fapt, consecinţele accidentelor de muncă afectează atât angajatul-lucrătorul, cât şi angajatorul, iar în final întreaga societate, sub două aspecte, social şi economic.
Efectele de natură economică ale accidentelor şi vătămărilor profesionale pot fi identificate uneori ca fiind cheltuieli financiare, daune sau pierderi de resurse, dar adesea acestea sunt efecte adverse (cum ar fi afectarea sănătăţii), care sunt dificil de exprimat sub formă de costuri.
Aspectele umane pe care le provoacă un accident de muncă sau boală profesională au ca rezultat o vătămare, un tratament medical, o incapacitate temporară de muncă, o invaliditate temporară sau permanentă etc.
Costurile sociale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale sunt identificate ca prestaţii legate de îngrijirile medicale, reconversie, invaliditate, asistenţă socială etc., cu impact asupra economiei în ansamblu.
În concluzie, se poate spune că toate aceste costuri generate de accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o povară economică considerabilă atât pentru angajatori, cât şi pentru societate şi, mai mult decât atât, este dificil de cuantificat exprimarea în costuri a suferinţei umane şi a daunelor aduse sănătăţii lucrătorilor.
3.2.1. Costuri la nivel individual
Efectele (economice) pentru lucrători sunt extrem de dificil de exprimat în termeni de costuri, în special pentru vătămările grave cu efecte (ireversibile) pe termen lung. Efectele viitoare (precum şi valoarea acestora pentru persoane) nu pot fi estimate într-un mod corect şi general. Costurile cu accidentele de muncă mai puţin grave în care victimele se recuperează complet ca urmare a vătămărilor şi care cauzează o perioadă limitată de incapacitate pot fi exprimate mai uşor.
3.2.2. Costuri la nivel de întreprindere
Abordarea corectă a problematicii sănătăţii şi securităţii în muncă oferă oportunităţi pentru îmbunătăţirea eficienţei întreprinderii, precum şi pentru protejarea lucrătorilor. Beneficiile includ:
– costuri reduse şi riscuri reduse – niveluri mai mici ale absenteismului şi rotaţiei personalului, un număr mai mic de accidente şi diminuarea ameninţării reprezentate de acţiunile în instanţă;
– asigurarea unei mai bune continuităţi a activităţii, ceea ce creşte productivitatea – prin evitarea incidentelor, a accidentelor, a defecţiunilor şi a întreruperilor procesului de producţie;
– îmbunătăţirea poziţiei întreprinderii şi o reputaţie mai bună printre clienţi, parteneri şi furnizori.
La nivel de întreprindere, costurile sunt determinate de efectele imediate asupra stării de sănătate, dar şi de efectele întreruperilor procesului de producţie. În multe cazuri această întrerupere determină partea principală a costurilor totale. Activitatea de prevenire determină nu numai eliminarea sau reducerea pagubelor (posibile), dar poate determina şi îmbunătăţirea proceselor de producţie în cadrul întreprinderii.
3.2.3. Costuri la nivelul societăţii
Îmbolnăvirile şi vătămările profesionale reprezintă 3,3% din PIB-ul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă 476 de miliarde de euro care ar putea fi economisite anual prin strategii, politici şi practici adecvate de securitate şi sănătate în muncă.11
11 Estimări conform proiectului cu privire la costurile şi beneficiile SSM desfăşurat de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), Ministerul Afacerilor Sociale şi Sănătăţii din Finlanda, Institutul pentru Sănătatea Muncii din Finlanda (FIOH), Institutul WSH din Singapore, Comisia Internaţională pentru Sănătatea în Muncă (ICOH) şi EU-OSHA prezentate la al XXI-lea Congres mondial pentru securitate şi sănătate în muncă, desfăşurat la Singapore în perioada 3-6 septembrie 2017 (https://osha.europa.eu/ro/about-eu-osha/press-room/eu-osha-presents-new-figures-costs-poor-workplace-safety-and-health-world).
Costurile totale ale accidentelor de muncă suportate de societate constau din două componente:
– pierderi totale ale resurselor şi capacităţilor de producţie;
– deteriorarea sănătăţii şi a stării de bine a angajaţilor.
Estimarea banilor cheltuiţi cu activităţile de prevenire la nivelul societăţii poate fi cel mai bine considerată ca fiind suma:
– tuturor cheltuielilor şi salariilor pentru activitatea depusă cu privire la activităţile de prevenire;
– costurilor şi cheltuielilor pentru realizarea strategiei, cercetării şi promovării, puse în aplicare de autorităţi.
4. Analiză şi diagnoză a situaţiei şi a resurselor – Analiza SWOT
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
– existenţa legislaţiei naţionale armonizate cu prevederile cadrului legislativ al Uniunii Europene din domeniul SSM;
– existenţa cadrului legislativ privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
– existenţa unui cadru instituţional în domeniul SSM şi a unor entităţi cu activitate de cercetare/dezvoltare specifice, inclusiv
un institut naţional de cercetare-dezvoltare în domeniul SSM;
– cadru reglementat de organizare şi funcţionare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie;
– existenţa cerinţelor minime de pregătire în domeniul SSM;
– derularea de campanii şi activităţi de informare în domeniul SSM;
– Planul sectorial de cercetare dezvoltare al MMJS prin care se asigură finanţarea elaborării de instrumente/ghiduri/materiale în domeniul SSM;
– participarea reprezentanţilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la reuniunile şi evenimentele organizate de instituţii europene şi internaţionale (Comisia Europeană, Comitetul Consultativ pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, Comitetul Înalţilor Responsabili cu Inspecţia Muncii, Organizaţia Internaţională a Muncii etc.);
– creşterea numărului de medici specialişti de medicina muncii faţă de anul de referinţă 2007;
– creşterea calităţii serviciilor medicale determinată de faptul că examinările medicale sunt efectuate exclusiv de medicii de medicina muncii;
– medici de medicina muncii pregătiţi pentru implementarea de programe preventive;
– existenţa unor organizaţii profesionale relevante active în sfera medicinii muncii;
– schimbul de experienţă şi bune practici în domeniul implementării legislaţiei de SSM, în cadrul programului Comitetului Înalţilor Responsabili cu Inspecţia Muncii. – deficienţe privind implementarea legislaţiei la nivelul angajatorilor, în special IMM-uri, datorate în special insuficientei dezvoltări a culturii de prevenire în domeniul SSM;
– sistemul educaţional nu este adaptat pentru formarea deprinderilor SSM încă din şcoală;
– prevederile legislative din domeniul SSM nu sunt corelate cu schimbările şi evoluţiile de pe piaţa muncii;
– colaborare insuficientă cu partenerii sociali;
– informaţii insuficiente pentru abordarea corectă a gestionării riscurilor noi şi emergente;
– număr insuficient de instrumente în domeniul SSM necesare pentru abordarea unitară a procesului de aplicare a prevederilor legale, la nivelul angajatorilor;
– finanţarea insuficientă pentru studii de impact şi analize de specialitate efectuate de institutele de cercetare-dezvoltare, în vederea fundamentării proiectelor de acte normative; subfinanţarea cercetării în domeniul SSM;
– nivelul scăzut al conştientizării de către angajatori a responsabilităţilor în domeniu;
– limitarea serviciilor medicale preponderent către acţiuni de evaluare a stării de sănătate, în detrimentul programelor de prevenire şi promovare a sănătăţii;
– subdiagnosticarea şi subraportarea bolilor profesionale şi a celor legate de profesie;
– absenţa unor instrumente eficiente în raportare şi monitorizare a activităţii de supraveghere medicală a lucrătorilor;
– dificultăţi în colectarea datelor statistice şi crearea bazelor de date privind nivelul de expunere, numărul de lucrători expuşi şi bolile profesionale;
– dificultăţi în managementul activităţii medicale de medicina muncii;
– numărul insuficient de medici de medicina muncii din direcţiile de sănătate publică.
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
– posibilitatea de a accesa fonduri ale UE pentru proiecte care să sprijine dezvoltarea culturii de prevenire la nivelul angajatorilor;
– schimbul de informaţii şi date între instituţii, precum şi cu partenerii sociali;
– utilizarea mass-mediei în scopul promovării activităţilor de SSM;
– implicarea Punctului focal al Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă România în informarea şi diseminarea informaţiilor în domeniul SSM la nivel naţional;
– experienţa instituţională acumulată în perioada postaderare;
– dezvoltarea infrastructurii pentru colectarea datelor statistice şi crearea bazelor de date privind bolile profesionale;
– dezvoltarea infrastructurii secţiilor/clinicilor/compartimentelor de medicina muncii/boli profesionale din structura spitalelor publice pentru reabilitarea medicală a bolnavilor cu boli profesionale pentru o reinserţie profesională;
– programe de prevenţie şi de promovare a sănătăţii la locul de munca finanţate prin instrumentele structurale aferente ciclului financiar 2014-2020 (Programul operaţional capital uman). – constrângeri financiare care limitează derularea activităţilor în domeniul SSM;
– manifestarea unor riscuri noi şi emergente, precum şi provocări determinate de modificările demografice, îmbătrânirea populaţiei şi prelungirea perioadei de activitate profesională a forţei de muncă;
– noile tendinţe de pe piaţa muncii, inclusiv dezvoltarea activităţilor independente, a subcontractării unor lucrări şi creşterea numărului de lucrători angajaţi în IMM-uri;
– subfinanţarea secţiilor/clinicilor/compartimentelor de medicina muncii/boli profesionale şi cabinetelor de medicina muncii din ambulatoriu de specialitate aflate în structura spitalelor publice;
– reticenţa angajatorilor şi a lucrătorilor în semnalarea şi declararea bolilor profesionale şi a celor legate de profesie;
– migrarea forţei de muncă, a medicilor în specialitatea medicina muncii, către alte state membre.
Concluzii
Deşi există numeroase aspecte pozitive în ceea ce priveşte cadrul legislativ, acţiunile desfăşurate de către autorităţi, precum şi schimbarea atitudinii angajatorilor şi a lucrătorilor, totuşi sunt necesare acţiuni concertate atât a instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu, cât şi a angajatorilor şi lucrătorilor în scopul asigurării unui mediu de muncă sigur şi sănătos.
În acest sens, prezenta strategie propune adoptarea unui set de măsuri care să dezvolte şi să consolideze importanţa promovării principiilor şi regulilor de bază ale securităţii şi sănătăţii în muncă.
În decursul implementării legislaţiei şi al schimbărilor de pe piaţa muncii, la nivelul autorităţilor şi al angajatorilor au fost sesizate unele dificultăţi.
Subdiagnosticarea şi subraportarea bolilor profesionale în România se reflectă în numărul mic de boli profesionale declarate. Dintre cauzele subraportării bolilor profesionale se remarcă reticenţa angajatorilor şi a lucrătorilor în semnalarea şi declararea acestora. Angajatorul trebuie să fie sprijinit prin programe preventive în vederea identificării cauzelor îmbolnăvirilor profesionale la locul de muncă, şi nu sancţionat pentru numărul bolilor profesionale declarate la lucrători. Pentru angajator numărul bolilor profesionale este un bun indicator în iniţierea măsurilor corectoare şi preventive necesare. Pentru lucrător, declararea bolilor profesionale nu trebuie să reprezinte un risc de pierdere a locului de muncă.
În contextul schimbărilor demografice, în care se remarcă îmbătrânirea populaţiei şi prelungirea perioadei de activitate profesională a forţei de muncă, apar riscuri şi provocări noi, care impun o atenţie sporită pentru lucrătorii cu vârste cuprinse între 55 şi 65 de ani.
Absenţa unor instrumente eficiente de raportare şi monitorizare a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi a activităţii de supraveghere medicală a lucrătorilor generează dificultăţi în colectarea datelor statistice. Astfel nu se poate monitoriza impactul acţiunilor preventive asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Legislaţia curentă necesită completări şi adaptări la schimbările de pe piaţa muncii din România. De asemenea este extrem de necesară continuarea realizării de instrumente şi ghiduri practice care să ofere trasee concrete în activitatea de specialitate
În ceea ce priveşte promovarea unei mai bune implementări a legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă, planul de acţiuni aferent Strategiei include măsuri pe termen scurt şi mediu pentru îmbunătăţirea cadrului legal în domeniul SSM şi îmbunătăţirea respectării legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. De asemenea, pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cu prioritate a celor din activităţile economice cu riscuri, din domeniile prioritare de acţiune, cu accent pe prevenirea bolilor profesionale este prevăzută sprijinirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru respectarea legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă şi îmbunătăţirea colectării datelor statistice.
Stimularea acţiunilor comune cu partenerii sociali, prin conştientizarea şi implicarea acestora în gestionarea aspectelor de securitate şi sănătate în muncă şi materializarea unui dialog social eficient, consolidarea coordonării cu partenerii naţionali pentru reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale se vor avea în vedere în cadrul unui Comitet naţional tripartit de securitate şi sănătate în muncă.
Gestionarea adecvată a problematicii lucrătorilor vârstnici, în contextul fenomenului general de îmbătrânire a populaţiei, respectiv a forţei de muncă active, se va realiza prin acţiuni care presupun abordarea fenomenului de îmbătrânire a forţei de muncă şi îmbunătăţirea prevenirii bolilor profesionale.
5. Implementarea Strategiei
Implementarea prezentei strategii se va face prin realizarea obiectivelor/acţiunilor din Planul naţional de acţiuni prevăzut în anexa la Strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020.
5.1. Monitorizare şi evaluare
Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale împreună cu Ministerul Sănătăţii sunt instituţiile responsabile cu elaborarea şi monitorizarea implementării Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020.
Evaluarea progresului privind implementarea acţiunilor din cadrul Strategiei se va realiza după cum urmează:
a) evaluare intermediară – jumătatea perioadei de implementare, urmată, dacă este cazul, de măsuri concrete de îmbunătăţire a rezultatelor;
b) evaluare finală a rezultatelor – începutul anului 2021.
ANEXĂ
la Strategia naţională în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020
Plan naţional de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020
Acţiuni Măsuri Instituţii responsabile Termen final/ Perioada de implementare Rezultat Indicatori Efort bugetar
Obiectiv specific nr. 1. Îmbunătăţirea cadrului legal în domeniul SSM
1.1. Revizuirea legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în vederea soluţionării problemelor identificate în procesul de implementare corelate cu schimbările de pe piaţa muncii Modificarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare MMJS
MS
IM
CNPP 2019 Legislaţie din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă revizuită şi adaptată la schimbările de pe piaţa muncii Proiectele de acte normative elaborate Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
1.2. Revizuirea legislaţiei din domeniul asigurării privind accidentele de muncă şi bolile profesionale în vederea soluţionării problemelor identificate în procesul de implementare Modificarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice nr. 450/825/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare MMJS
MS
CNPP
IM 2019 Îmbunătăţirea legislaţiei privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale pentru a veni în sprijinul beneficiarilor Proiectele de acte normative elaborate Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
1.3. Revizuirea cadrului legislativ privind serviciile de sănătate în muncă în scopul simplificării procedurii de semnalare şi declarare a bolilor profesionale şi a actualizării tabelului bolilor profesionale Modificarea Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinului ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1.378/2.287/2011 pentru aprobarea Procedurii privind investigarea şi diagnosticarea bolilor profesionale, precum şi a listei prestaţiilor medicale aferente, cu modificările şi completările ulterioare MS
MMJS
IM
CNPP 2019 Simplificarea procedurilor administrative în procesul de semnalare şi declarare a bolilor profesionale Actualizarea listei bolilor profesionale conform tendinţelor şi recomandărilor UE Proiectele de acte normative elaborate Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
Modificarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1.378/2.287/ 2011 pentru aprobarea Procedurii privind investigarea şi diagnosticarea bolilor profesionale, precum şi a listei prestaţiilor medicale aferente, cu modificările şi completările ulterioare. MS
MMJS
CNPP 2018 Creşterea posibilităţilor de diagnosticare, tratament şi recuperarea capacităţii de muncă a pacienţilor cu boală profesională Proiect de acte normativ elaborat Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
1.4. Dezvoltarea sistemului de supraveghere a expunerii lucrătorilor la agenţi cancerigeni Elaborarea unei catagrafieri a locurilor de muncă şi a lucrătorilor cu expunere profesională la agenţi cancerigeni MS
MMJS 2020 Identificarea expunerii şi a lucrătorilor expuşi profesional la agenţi cancerigeni Număr de locuri de muncă şi număr de lucrători cu expunere profesională la agenţi cancerigeni – Granturi norvegiene Buget MS – program PN II
– Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
1.5. Creşterea calităţii şi competitivităţii furnizorilor de servicii de medicina muncii Actualizarea cadrului legislativ privind statutul medicului de medicina muncii MS 2019 Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale de medicina muncii Număr de acte normative elaborate Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
Obiectiv specific nr. 2. Sprijinirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii din punctul de vedere al respectării legislaţiei privind securitate şi sănătatea în muncă
2.1. Monitorizarea microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici şi mijlocii din punctul de vedere al respectării legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Evaluarea situaţiei microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii şi sprijinirea acestora în vederea respectării legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă IM Anual Îmbunătăţirea nivelului de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de către microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii Număr de unităţi monitorizate Număr de unităţi care respectă cerinţele legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Bugetul IM
2.2. Sprijinirea angajatorilor pentru desfăşurarea activităţii de prevenire Îmbunătăţirea calitativă a programelor-cadru de prevenire astfel încât să reflecte dinamica şi evoluţia riscurilor de accidente de muncă şi boli profesionale specifice sectorului de activitate CNPP Anual, începând cu 2018 Creşterea performanţei întreprinderilor mici şi mijlocii în îndeplinirea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Măsuri de prevenire implementate Bugetul CNPP Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
2.3. Dezvoltarea unor instrumente şi ghiduri practice în sprijinul implementării legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Elaborarea de instrumente pentru realizarea activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute în legislaţia referitoare la SSM MMJS 2018-2019 Set de instrumente pentru realizarea activităţilor de prevenire şi protecţie Instrumente elaborate 200 mii lei
Buget PSCD al MMJS
Securitatea şi sănătatea în muncă – planificare inteligentă: instrument cost – beneficiu în sprijinul procesului de decizie privind stabilirea politicilor de SSM şi a măsurilor de prevenire şi protecţie MMJS 2018-2019 Metodologie de calcul cost-beneficiu la nivelul unităţii şi/sau întreprinderii Elaborarea metodologiei 225 mii lei
Buget PSCD al MMJS
Elaborarea unor ghiduri de specialitate pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor MS 2018-2020 Îmbunătăţirea supravegherii sănătăţii lucrătorilor Număr de ghiduri elaborate Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile. Buget PN II
2.4. Promovarea bunelor practici în domeniul SSM la nivelul IMM-urilor Elaborarea unui ghid de bune practici în domeniul SSM INCDPM „Alexandru Darabont” 2018-2020 Ghid de bune practici în domeniul SSM pentru IMM-uri Publicare ghid pe site-ul INCDPM „Alexandru Darabont” Bugetul INCDPM
Desfăşurarea de seminare de informare în domeniul SSM FOP
RO/EU-OSHA
IM 2018-2020 Seminare de informare Număr de seminare organizate de Punctul focal EU- OSHA pentru România în cadrul Campaniilor EU- OSHA 2018/2020 Bugetul EU-OSHA pentru Campania „Locuri de muncă sigure şi sănătoase”
Elaborarea unui ghid naţional privind stabilirea cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă pentru agenţii economici care operează cu substanţe/ produse/bunuri capabile să genereze atmosfere explozive/toxice sau prezintă caracteristici detonante/deflagrante INSEMEX Petroşani 2018 Ghid naţional privind stabilirea cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă pentru agenţii economici care operează cu substanţe/produse/ bunuri capabile să genereze atmosfere explozive/toxice sau prezintă caracteristici detonante/deflagrante Ghid publicat pe site-ul INSEMEX Petroşani Bugetul INSEMEX Petroşani
Obiectiv specific nr. 3. Îmbunătăţirea procesului care urmăreşte respectarea legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prin acţiuni ale autorităţilor cu atribuţii în domeniu
3.1. Campanii şi acţiuni de sensibilizare cu privire la respectarea legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Sesiuni de conştientizare a personalului cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivel de autorităţi şi instituţii publice IM Anual Creşterea nivelului de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de către autorităţi şi instituţii publice Număr de sesiuni de conştientizare Număr de persoane participante Bugetul IM
Campanie naţională de conştientizare a partenerilor sociali privind riscurile la care sunt expuşi lucrătorii aparţinând grupurilor sensibile la riscuri specifice (femei gravide, lehuze, femei care alăptează, tineri, lucrători în vârstă, persoane cu dizabilităţi, imigranţi) IM 2018-2019 Sensibilizarea şi conştientizarea partenerilor sociali în vederea dezvoltării culturii de prevenire Număr de sesiuni de conştientizare Număr de persoane participante Bugetul IM
Organizarea de evenimente şi acţiuni cu prilejul Săptămânii europene pentru securitate şi sănătate în muncă pe tematicile lansate de Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă FOP
RO/EU-OSHA
IM
MMJS
MS
INCDPM
CNPP Anual Sensibilizarea şi conştientizarea în vederea dezvoltării culturii de prevenire – informarea actorilor prevenirii Număr de evenimente şi acţiuni Număr de persoane participante Bugetul EU OSHA pentru Campania „Locuri de muncă sigure şi sănătoase” Bugetul INCDPM Bugetul IM
3.2. Integrarea securităţii şi sănătăţii în muncă în procesul educaţional Implementarea proiectului „Valenţe culturale ale securităţii şi sănătăţii în muncă” privind formarea culturii de prevenire a riscurilor încă de pe băncile şcolii IM 2020 Dezvoltarea culturii de prevenire a riscurilor la nivelul tuturor formelor de învăţământ, prin pregătire teoretică de bază şi conştientizare cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă Număr de cadre didactice pregătite ca formatori Număr de şcoli implicate în proiect Bugetul IM
3.3. Îmbunătăţirea cunoştinţelor legate de promovarea sănătăţii şi aplicarea legislaţiei în domeniul medicinii muncii Organizarea de instruiri adresate personalului din domeniul medicinii muncii MS 2019 Medici de medicina muncii cu abilităţi în promovarea sănătăţii la locul de muncă Număr participanţi din domeniul medicinii muncii PN II şi venituri proprii
3.4. O mai bună punere în aplicare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în sectoarele cu nivel ridicat de risc Campanii naţionale şi acţiuni de verificare a respectării prevederilor legale de securitate şi sănătate în muncă referitoare la prevenirea riscurilor în sectoarele cu nivel ridicat de risc IM Anual Îmbunătăţirea gradului de respectare a prevederilor legale de securitate şi sănătate în muncă Număr de campanii şi acţiuni realizate Număr de întreprinderi verificate Număr de măsuri de remediere stabilite Bugetul Inspecţiei Muncii
3.5. Diversificarea obiectivelor vizitelor de lucru la angajatori Orientarea tematicilor vizitelor de lucru către problemele specifice fiecărei organizaţii CNPP Anual, începând cu anul 2019 Creşterea performanţei întreprinderilor în prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale Număr de tablouri de prevenire şi măsuri de prevenire Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
3.6. Dezvoltarea activităţii de verificare a implementării măsurilor recomandate Introducerea în programul-cadru de prevenire a unor noi indicatori de performanţă CNPP Anual, începând cu anul 2018 Eficienţa activităţii de prevenire Număr de tablouri de constatare a implementării măsurilor de prevenire Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
3.7. Conştientizarea importanţei măsurilor de prevenire Diseminarea informaţiilor din domeniu către beneficiari (utilizarea de echipe mixte, consilieri de prevenire şi medici de medicina muncii) CNPP
MS Anual, începând cu anul 2018 Creşterea numărului de sesiuni de informare adresate beneficiarilor Număr de sesiuni Bugetul CNPP Bugetul MS Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
3.8. Asigurarea şi monitorizarea calităţii serviciilor de medicina muncii, publice şi private Dezvoltarea şi implementarea de mecanisme de asigurare a calităţii furnizorilor MS 2018-2020 Cadru de reglementare privind evaluarea tehnologiilor medicale îmbunătăţit – servicii Număr de normative/ documente Banca Mondială Fonduri Structurale (POCU, POCA)
3.9. Creşterea calităţii serviciilor oferite de laboratoarele de toxicologie profesională şi a laboratoarelor de radiaţii ionizante din INSP – Actualizare metode şi tehnici de laborator
– Modernizare echipamente formare şi perfecţionare personal MS 2020 Extinderea capacităţii de monitorizare a noxelor profesionale Număr de laboratoare modernizate Buget investiţii MS sau fonduri externe de la UIP din MS PN II
Obiectiv specific nr. 4. Abordarea fenomenului de îmbătrânire a forţei de muncă şi îmbunătăţirea prevenirii bolilor profesionale
4.1. Acţiuni de conştientizare a fenomenului îmbătrânirii forţei de muncă, riscurilor noi şi emergente şi prevenirii bolilor profesionale Elaborarea unui studiu privind fenomenul îmbătrânirii forţei de muncă, riscurilor noi şi emergente şi prevenirii bolilor profesionale MMJS 2019-2020 Studiu privind riscurile noi şi emergente relevante la nivel naţional Metodă de evaluare a riscurilor de natură psihosocială 100 mii lei
Buget PSCD al MMJS
Obiectiv specific nr. 5. Îmbunătăţirea colectării datelor statistice
5.1. Monitorizarea morbidităţii profesionale la nivel naţional – Elaborarea sintezei naţionale privind tendinţa bolilor profesionale la nivel naţional MS Anual Cunoaşterea evoluţiei bolilor profesionale şi fundamentarea politicilor de prevenire a acestora Raport anual privind morbiditatea profesională elaborat Buget MS – program PN II
5.2. Îmbunătăţirea sistemului de raportare a bolilor profesionale – Actualizarea/ Dezvoltarea Registrului operativ naţional informatizat al bolilor profesionale MS 2018-2020 Îmbunătăţirea sistemului de înregistrare şi raportare a bolilor profesionale Registru instituţionalizat Fonduri externe nerambursabile PN II
Obiectiv specific nr. 6. Consolidarea coordonării cu partenerii naţionali pentru reducerea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
6.1. Organizarea şi funcţionarea unui Comitet naţional tripartit de securitate şi sănătate în muncă Protocol de colaborare pentru organizarea şi funcţionarea unui Comitet naţional tripartit de securitate şi sănătate în muncă MMJS
MS
IM
CNPP
Sindicate
Patronate 2018 Îmbunătăţirea comunicării inter- instituţionale şi a dialogului social, schimbul tripartit de informaţii privind conţinutul strategiilor naţionale, al acţiunilor de interes naţional întreprinse şi monitorizarea progreselor Protocol de colaborare Nu determină cheltuieli suplimentare din bugetele instituţiilor responsabile.
Abrevieri şi acronime
MMJS Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale
MS Ministerul Sănătăţii
IM Inspecţia Muncii
CNPP Casa Naţională de Pensii Publice
INCDPM „Alexandru Darabont” Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont”
INSEMEX Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă Petroşani
FOP RO/EU-OSHA Punctul focal România al Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă
PSCD al MMJS Planul sectorial de cercetare dezvoltare al Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale
PN II Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă
IMM Întreprinderi mici şi mijlocii
SSM Securitate şi sănătate în muncă