EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 72 din 26 ianuarie 2006
hgr 1854-2005 strat risc inund
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL UNIC
Se aprobă Strategia naţională de management al riscului la inundaţii, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Ministrul agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale,
Gheorghe Flutur
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş
- Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Alexandru Galiaţatos,
secretar de stat
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
ANEXA 1*)
*) Anexa este reprodusă în facsimil.
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE MANAGEMENT AL RISCULUI LA INUNDAŢII
Prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor
„Toţi cei care ar putea avea de suferit de pe urma inundaţiilor trebuie să îşi asume responsabilitatea de a nu se expune fără măsuri de precauţie riscului la inundaţii şi nici să contribuie la sporirea acestui risc.”
- INTRODUCERE
Inundaţiile constituie fenomene naturale şi sunt o componentă a ciclului hidrologic natural al Pământului. Inundaţiile şi în special marile inundaţii constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat şi marchează profund dezvoltarea societăţii umane, ele fiind din punct de vedere geografic cele mai răspândite dezastre de pe glob şi totodată şi cele mai mari producătoare de pagube şi victime omeneşti. În acelaşi timp, marile inundaţii au constituit factorul declanşator şi catalizatorul unor mari schimbări în modul de abordare a acestui fenomen, de la acceptarea inundaţiilor ca pe un capriciu al naturii, la încercarea omului de a se opune naturii prin abordări de genul lupta împotriva inundaţiilor, la cele de apărare împotriva inundaţiilor şi până nu cu mult timp în urmă la prevenirea inundaţiilor.
Inundaţiile produse în numeroase ţări în ultimii 5 – 10 ani şi consecinţele ce le-au urmat, au condus, pe fondul unei creşteri a responsabilităţii sociale la o nouă abordare, aceea de management al riscului la inundaţii, abordare în care conştientizarea şi implicarea comunităţilor umane au un rol esenţial în evitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi reducerea pagubelor. Această abordare este astăzi cvasi generală şi este aceea care a deschis calea spre a face faţă provocărilor viitoare prin introducerea unor noi concepte cum sunt mai mult spaţiu pentru râuri sau convieţuirea cu viiturile şi mai ales prin asimilarea conceptului dezvoltării durabile în managementul riscului la inundaţii.
Practica mondială a demonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi evitată, însă ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces sistematic care conduce la un şir de măsuri şi acţiuni menite să contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene. Managementul inundaţiilor este uşurat de faptul că locul lor de manifestare este predictibil şi adesea este posibilă o avertizare prealabilă, iar în mod obişnuit este posibil să se precizeze şi cine şi ce va fi afectat de inundaţii.
Managementul riscului la inundaţii înseamnă aplicarea unor politici, proceduri şi practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor, tratarea, monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel încât comunităţile umane, toţi cetăţenii, să poată trăi, munci şi să-şi satisfacă nevoile şi aspiraţiile într-un mediu fizic şi social durabil.
Riscul la inundaţii este caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de producere, gradul de expunere al receptorilor (numărul populaţiei şi al bunurilor), susceptibilitatea la inundaţii a receptorilor şi valoarea acestora, rezultând implicit că pentru reducerea riscului trebuie acţionat asupra acestor caracteristici ale sale.
Problema esenţială în managementul riscului la inundaţii este aceea a riscului acceptat de populaţie şi decidenţi, ştiut fiind că nu există o protecţie totală împotriva inundaţiilor (risc zero), după cum nu există nici un consens asupra riscului acceptabil. În consecinţă, riscul acceptabil trebuie să fie rezultatul unui echilibru între riscul şi beneficiile atribuite unei activităţi ca urmare a reducerii riscului la inundaţii sau a unei reglementări guvernamentale.
Diminuarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti ca urmare a inundaţiilor nu depinde numai de acţiunile de răspuns întreprinse în timpul inundaţiilor, acţiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul situaţiilor de urgenţă. Diminuarea consecinţelor inundaţiilor este rezultatul unei combinaţii ample, dintre măsurile şi acţiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfăşurării inundaţiilor şi cele întreprinse post inundaţii (de reconstrucţie şi învăţăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului). Ca urmare, la nivel mondial se utilizează noţiunea mai completă de management al inundaţiilor care include atât managementul riscului la inundaţii cât şi managementul situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii.
Pentru ca eforturile guvernului, ale autorităţilor şi agenţiilor competente, ale comunităţii, să fie coordonate şi să aibă ca efect o comunitate pregătită să facă faţă fenomenului de inundaţii, gestionarea inundaţiilor trebuie abordată într-o manieră integrată.
Într-o abordare comprehensivă, principalele activităţi ale managementului inundaţiilor constau din:
- Activităţi preventive (de prevenire, de protecţie şi de pregătire).
Aceste acţiuni sunt concentrate spre prevenirea/diminuarea pagubelor potenţiale generate de inundaţii prin:
– evitarea construcţiei de locuinţe şi de obiective sociale, culturale şi/sau economice în zonele potenţial inundabile, cu prezentarea în documentaţiile de urbanism a datelor privind efectele inundaţiilor anterioare; adaptarea dezvoltărilor viitoare la condiţiile de risc la inundaţii; promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice;
– realizarea de măsuri structurale de protecţie, inclusiv în zona podurilor şi podeţelor;
– realizarea de măsuri nestructurale (controlul utilizării albiilor minore, elaborarea planurilor bazinale de reducere a riscului la inundaţii şi a programelor de măsuri; introducerea sistemelor de asigurări etc.);
– identificarea de detaliu, delimitarea geografică a zonelor de risc natural la inundaţii de pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism general şi prevederea în regulamentele de urbanism a măsurilor specifice privind prevenirea şi atenuarea riscului la inundaţii, realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor;
– implementarea sistemelor de prognoză, avertizare şi alarmare pentru cazuri de inundaţii;
– întreţinerea infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor şi a albiilor cursurilor de apă;
– execuţia lucrărilor de protecţie împotriva afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor şi podeţelor existente;
– comunicarea cu populaţia şi educarea ei în privinţa riscului la inundaţii şi a modului ei de a acţiona în situaţii de urgenţă.
- Activităţi de management operativ (managementul situaţiilor de urgenţă) ce se întreprind în timpul desfăşurării fenomenului de inundaţii:
– detectarea posibilităţii formării viiturilor şi a inundaţiilor probabile;
– prognozarea evoluţiei şi propagării viiturilor în lungul cursurilor de apă;
– avertizarea autorităţilor şi a populaţiei asupra întinderii, severităţii şi a timpului de apariţie al inundaţiilor;
– organizarea şi acţiuni de răspuns ale autorităţilor şi ale populaţiei pentru situaţii de urgenţă;
– asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru intervenţia operativă;
– activarea instituţiilor operaţionale, mobilizarea resurselor etc.
- Activităţi ce se întreprind după trecerea fenomenului de inundaţii:
– ajutorarea pentru satisfacerea necesităţilor imediate ale populaţiei afectate de dezastru şi revenirea la viaţa normală;
– reconstrucţia clădirilor avariate, a infrastructurilor şi a celor din sistemul de protecţie împotriva inundaţiilor;
– revizuirea activităţilor de management al inundaţiilor în vederea îmbunătăţirii procesului de planificare a intervenţiei pentru a face faţă unor evenimente viitoare în zona afectată, precum şi în alte zone.
- STRATEGIA NAŢIONALĂ DE MANAGEMENT AL RISCULUI LA INUNDAŢII
2.1. NECESITATEA STRATEGIEI
Acţiunile şi măsurile pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti şi a pagubelor produse de inundaţii se desfăşoară pe teritoriul României de peste 200 de ani. În prezent sunt în funcţiune numeroase sisteme de lucrări de protecţie a populaţiei şi a bunurilor, concretizate în principal prin:
– diguri, a căror lungime desfăşurată măsoară 9920 km;
– regularizări de albii însumând 6300 km;
– 217 lacuri de acumulare nepermanente amplasate în toate bazinele şi spaţiile hidrografice şi dispunând de volume de atenuare a viiturilor de 893 mil. mc;
– 1232 lacuri de acumulare permanente care pe lângă volumele necesare satisfacerii cerinţelor de apă ale folosinţelor dispun şi de volume pentru atenuarea viiturilor însumând 2017 mil. mc.
Cu toate acestea, viiturile repetate şi intense şi inundaţiile asociate acestora au rămas o caracteristică esenţială a cursurilor noastre de apă. Anual se inundă zeci de mii de hectare de terenuri. Anual îşi pierd viaţa datorită inundaţiilor în medie 8 locuitori, iar pagubele medii multianuale produse de inundaţii depăşesc 100 mil. euro.
Deşi cauzele acestor consecinţe sunt complexe şi variate totuşi unele sunt evidente:
– intensificarea utilizării terenurilor şi creşterea valorii economice a zonelor periclitate;
– creşterea vulnerabilităţii clădirilor şi infrastructurilor;
– deficienţe de concepţie şi de construcţie ale unor măsuri de protecţie;
– un grad de protecţie asigurat apropiat de valoarea minimă;
– neglijenţe în privinţa întreţinerii şi exploatării unor lucrări de protecţie şi a albiilor cursurilor de apă;
– variabilitatea climatică tot mai accentuată manifestată prin creşterea frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme, posibile semnale ale unor schimbări climatice.
Inundaţiile produse în anul 2005 au scos în evidenţă atât anumite slăbiciuni ale tehnicilor utilizate pentru protecţia împotriva inundaţiilor, cât şi a capacităţii de răspuns pentru gestionarea fenomenului.
Recentele inundaţii au scos, de asemenea, în evidenţă, vulnerabilitatea comunităţilor umane expuse riscului, manifestată prin slaba lor capacitate de a putea absorbi efectele fenomenului şi de a se reface după trecerea acestuia.
Toate acestea sunt argumente pentru a schimba optica asupra modului de abordare a problemelor inundaţiilor şi a trece de la conceptul de acţiune de tip pasiv, la conceptul de acţiune activă în vederea reducerii pagubelor potenţiale şi a vulnerabilităţii receptorilor de risc la inundaţii.
Mai sunt şi alte argumente în favoarea elaborării unei strategii de management al inundaţiilor cum ar fi:
– creşterea riscului la inundaţii datorită modului de utilizare a terenurilor şi a schimbărilor climatice deja manifeste trebuie recunoscute şi înţelese pe deplin şi luate în considerare în schemele de management al riscului şi în deciziile de planificare;
– necesitatea adoptării unei abordări strategice privind managementul riscului la inundaţii având ca obiectiv orientarea resurselor către acele zone unde riscul la inundaţii poate fi efectiv redus;
– necesitatea adoptării unor măsuri de protecţie a mediului, în principal a vieţilor umane şi a bunurilor de valoare prin intermediul unui minim de măsuri structurale şi adoptarea cu preponderenţă a măsurilor nestructurale, preventive;
– necesitatea abordării holistice a fenomenului de inundaţii la nivel de bazin hidrografic prin promovarea unei dezvoltări coordonate şi un management integrat al activităţilor privind apa, terenurile şi resursele adiacente: transporturile, dezvoltarea urbană şi conservarea naturii;
– riscul la inundaţii asupra vieţii şi activităţilor umane poate fi minimizat şi printr-o dezvoltare controlată a zonelor de inundabilitate cum ar fi: delimitarea zonelor inundabile (hărţile de risc), reglementarea utilizării terenurilor, planuri de amenajare a teritoriului, prezervarea unor spaţii de mobilitate a cursurilor de apă;
– necesitatea ca toţi cei care ar putea avea de suferit de pe urma inundaţiilor să-şi asume responsabilitatea de a nu se expune fără măsuri de precauţie la riscul de inundaţii şi de a nu contribui la agravarea acestui risc.
2.2. SCOPUL STRATEGIEI
Strategia Naţională de management al riscului la inundaţii are drept scop reducerea impactului produs de inundaţii asupra populaţiei şi a bunurilor printr-o planificare adecvată şi printr-o politică care să corespundă standardelor şi aşteptărilor comunităţilor umane, în condiţiile protecţiei mediului.
Strategia de management al inundaţiilor formează documentul cadru pentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri şi acţiuni specifice vizând:
– cunoaşterea riscului la inundaţii;
– monitorizarea fenomenului de inundaţii;
– informarea populaţiei;
– considerarea riscului la inundaţii în toate activităţile de amenajare a teritoriului;
– adoptarea de măsuri preventive;
– pregătirea pentru situaţii de urgenţă;
– reconstrucţia şi învăţarea din experienţa anterioară.
Ea constituie totodată baza pentru ca administraţia centrală şi locală să poată alege măsurile specifice de protecţie împotriva inundaţiilor şi de dezvoltare regională.
Strategia defineşte, de asemenea, responsabilităţile specifice în plan operaţional şi de reglementare ale autorităţilor administraţiei centrale şi locale, ale populaţiei şi agenţilor economici, ale indivizilor, precum şi modul lor de cooperare care să permită un acord comun, concertat, asupra complexelor probleme asociate inundaţiilor şi o implicare autentică a tuturor în cadrul responsabilităţilor ce le revin.
2.3. PRINCIPIILE STRATEGIEI
Prezenta strategie are la bază următoarele principii:
– principiul dezvoltării durabile semnificând faptul că trebuie adoptate astfel de acţiuni încât impactul inundaţiilor să fie suportabil din punct de vedere economic, ecologic şi social:
– acceptabilitatea economică presupune eficienţă, respectiv abordarea costurilor ţinând cont de riscul asumat ce trebuie definit de către guvern şi optimizarea acţiunilor;
– acceptabilitatea socială presupune realizarea unei protecţii corespunzătoare, respectarea legii, echitate şi prosperitate, aspecte ce asigură echilibrul şi coeziunea socială;
– acceptabilitatea ecologică este măsurată prin gradul de autoreglare, dinamica şi diversitatea ecosistemelor afectate de inundaţii.
– abordarea strategică pentru o perioadă de timp, astfel încât să poată fi luate în considerare eventualele schimbări posibile în frecvenţa şi vulnerabilitatea la inundaţii, precum şi a altor aspecte posibile;
– simplitatea şi transparenţa: strategia de management al riscului la inundaţii va conduce la diminuarea riscului producerii de victime omeneşti şi a pagubelor generate de inundaţii numai printr-o acţiune comună a administraţiei centrale şi locale, a comunităţilor locale, printr-o mai bună înţelegere a riscului la inundaţii, prin implicarea populaţiei, a şcolii, a bisericii, precum şi a mass-media;
– abordarea bazinală a problemei inundaţiilor prin introducerea conceptului de planuri de gestionare a riscului la inundaţii la nivel de bazin hidrografic şi a unor programe de măsuri elaborate în concordanţă cu prevederile Directivei-cadru privind Apa;
– abordarea interdisciplinară a problemei inundaţiilor; toate aspectele relevante ale gestionării apelor, amenajării teritoriului, utilizării terenurilor, agriculturii, transporturilor şi dezvoltării urbane, conservarea naturii, trebuie abordate împreună atât la nivel naţional, cât şi la cel regional şi local;
– principiul solidarităţii, potrivit căruia măsurile de protecţie împotriva inundaţiilor adoptate de unii nu trebuie să compromită capacitatea altora situaţi în amonte sau în aval de a-şi adopta propriile măsuri;
– menţinerea unui echilibru între măsurile şi acţiunile preventive, cele de răspuns şi cele de reconstrucţie după trecerea fenomenului de inundaţii prin utilizarea planurilor de amenajare a teritoriului, a măsurilor structurale şi nestructurale, a măsurilor biologice ca şi a planurilor de intervenţie pentru situaţii de urgenţă;
– aplicarea celor mai bune practici propuse de Uniunea Europeană şi de Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa privind măsurile preventive împotriva inundaţiilor, de protecţie şi diminuare a efectelor lor având ca principii:
– apa este parte a unui întreg, sintagma care exprimă faptul că ea este parte a ciclului hidrologic natural şi că circulaţia apei pe suprafaţa scoarţei terestre este la originea unei mari diversităţi a ecosistemelor şi a utilizării terenurilor şi ca urmare ea trebuie luată în considerare în toate politicile sectoriale;
– acumulaţi apa, exprimând faptul că apa trebuie stocată cât mai mult posibil în bazinele hidrografice în care se formează şi în lungul cursului de apă din bazin;
– mai mult spaţiu pentru râuri (lăsaţi râurile să curgă) exprimând faptul că râul trebuie lăsat să curgă astfel încât viiturile să se poată scurge încet spre aval, fără a prezenta nici un pericol;
– convieţuirea cu viiturile: locuirea într-o zonă inundabilă prezintă anumite riscuri; în pofida oricăror măsuri de protecţie împotriva inundaţiilor, un anumit risc tot mai rămâne şi ca urmare trebuie învăţat a trăi cu acest risc.
– acţiuni concertate şi integrate pe întreaga suprafaţă a bazinului hidrografic constituie o condiţie prealabilă pentru succesul oricărei strategii şi al oricărui plan de reducere a riscului la inundaţii;
– cooperarea în reducerea riscului la inundaţii în condiţiile reglementărilor internaţionale privind râurile transfrontieră, în concordanţă cu geomorfologia teritoriului României şi a poziţiei sale geografice.
2.4. OBIECTIVELE STRATEGIEI
2.4.1. OBIECTIVE GENERALE
Obiectivele Strategiei Naţionale de management al riscului la inundaţii sunt obiective economice, sociale şi de mediu.
Obiectivele economice urmăresc protecţia împotriva inundaţiilor a infrastructurii economice existente şi garantarea satisfacerii oportunităţilor economice ale generaţiilor viitoare.
Obiectivele sociale au în vedere protecţia populaţiei şi a comunităţilor umane împotriva inundaţiilor prin asigurarea unui nivel acceptabil de protecţie a populaţiei.
Obiectivele de mediu urmăresc ca prin realizarea strategiei de management al inundaţiilor să se atingă obiectivele socio-economice cu păstrarea unui echilibru între dezvoltarea economico-socială şi obiectivele de mediu.
Sintetic, obiectivele generale ale strategiei de management al inundaţiilor sunt:
- a) creşterea calităţii vieţii prin reducerea pagubelor produse ca urmare a inundaţiilor, dar fiind pregătiţi pentru producerea unor alte asemenea fenomene;
- b) diminuarea impactului măsurilor de management al riscului (la scara temporală şi spaţială) asupra sistemelor ecologice;
- c) utilizarea adecvată a resurselor pentru realizarea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor şi a măsurilor de reducere a riscului la inundaţii;
- d) menţinerea unor activităţi economice corespunzătoare (agricole, industriale, comerciale, de locuit şi agrement) în zonele inundabile.
2.4.2. OBIECTIVE SPECIFICE
Obiectivele economice ale strategiei cuprind:
– prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundaţii a zonelor populate, a obiectivelor economice şi a bunurilor;
– prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundaţii a infrastructurilor existente;
– prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundaţii a terenurilor agricole cultivate.
Obiectivele sociale ale strategiei sunt:
– prevenirea şi minimizarea riscului la inundaţii a populaţiei şi a comunităţilor umane;
– prevenirea şi minimizarea riscului la inundaţii al bunurilor publice/comunitare (spitale, policlinici, şcoli etc.) şi a zonelor recreaţionale;
– prevenirea apariţiei de epidemii sau minimizarea deteriorării stării de sănătate a populaţiei ca urmare a impactului fenomenului de inundaţii şi a poluării asociate acestuia;
– asigurarea că infrastructurile critice (poduri, podeţe, punţi, aeroporturi) rămân accesibile în timpul inundaţiilor extreme.
Obiectivele de mediu ale strategiei:
– satisfacerea cerinţelor Directivei-cadru privind Apa a Uniunii Europene;
– evitarea alterării şi a influenţei antropice în geomorfologia bazinelor hidrografice;
– prevenirea poluării cursurilor de apă şi a apelor subterane ca urmare a inundaţiilor şi a efectelor asociate lor asupra calităţii ecologice a cursurilor de apă;
– protecţia şi îmbunătăţirea calităţii terenurilor, iar acolo unde este posibil încurajarea schimbărilor în practica agricolă pentru a preveni sau minimiza scurgerea şi inundaţiile asociate ei ca urmare a unor lucrări agricole intensive;
– protecţia şi conservarea bunurilor istorice, a monumentelor, a ariilor protejate şi a ecosistemelor;
– protecţia şi îmbunătăţirea specificului mediului înconjurător şi a aspectului său estetic;
– minimizarea sau prevenirea impactului schimbărilor climatice asupra producerii fenomenului de inundaţii.
2.5. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI NAŢIONALE DE MANAGEMENT AL RISCULUI LA INUNDAŢII
2.5.1. PLANURI ŞI PROGRAME
Managementul inundaţiilor este o activitate intersectorială, multidisciplinară şi cuprinde managementul resurselor de apă, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia naturii, dezvoltarea agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii de transport, a construcţiilor şi a zonelor turistice, protecţia individuală etc. – fiecărui sector revenindu-i realizarea unor acţiuni specifice. Adoptarea unor politici comune în aceste domenii şi planificate a fi realizate simultan sau corelat vor conduce la rezultate mult mai favorabile decât eforturile singulare.
Aceste politici trebuie să vizeze atât reducerea pagubelor, prin măsuri şi acţiuni denumite măsuri pasive, care nu influenţează în nici un fel desfăşurarea fenomenului de inundaţii, dar reduc pagubele, cât şi prin măsuri de reducere a pericolului (măsuri active) cu efecte asupra derulării evenimentelor, influenţând probabilitatea lor de apariţie şi în special intensitatea evenimentelor.
Activităţile de management al inundaţiilor se constituie într-o problemă de politică, de planuri şi programe de termen scurt, mediu şi lung, având ca scop protecţia vieţii, a bunurilor şi a mediului împotriva fenomenului de inundaţii. Acestea sunt:
– Planul de Management al Riscului la Inundaţii, ce se elaborează la nivel de bazin sau spaţiu;
– Programul Naţional de Prevenire, Protecţie şi Diminuarea Efectelor Inundaţiilor. Acest program se elaborează la nivelul teritoriului naţional şi are la bază planurile de management al riscurilor la inundaţii întocmite la nivel de bazin/spaţiu hidrografic;
– planuri bazinale, judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale de apărare împotriva inundaţiilor elaborate în conformitate cu prevederile legislaţiei existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă şi care se vor integra în prezenta strategie sub numele de planuri operative de intervenţie.
2.5.2. ATRIBUŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI
Un bun management al riscului la inundaţii este rezultatul unor activităţi intersectoriale, interdisciplinare care cuprind managementul apelor, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia naturii, dezvoltarea agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii de transport, protecţia construcţiilor şi protecţia zonelor turistice, protecţia comunitară şi individuală, fiecărui sector revenindu-i atribuţii în realizarea unor activităţi specifice. Actorii implicaţi în managementul riscului la inundaţii au atribuţii şi responsabilităţi stabilite prin legi specifice sectorului de activitate. În consecinţă, în prezenta strategie sunt prezentate în cele ce urmează numai acele sarcini destinate prevenirii, protecţiei şi diminuării efectelor inundaţiilor care necesită realizarea corelată sau simultană a acţiunilor şi măsurilor destinate atingerii obiectivelor strategiei.
Se face remarca că atribuţiile ce le revin factorilor implicaţi în timpul producerii fenomenului de inundaţii sunt prezentate foarte succint, ele făcând obiectul legislaţiei existente privind managementul situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii.
- MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR
Măsurile şi activităţile ce trebuie adoptate în sectorul de activitate al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor sunt de cea mai mare importanţă în reducerea riscului şi a pagubelor produse de inundaţii. Ele se diferenţiază în funcţie de etapa în care se realizează: înainte, în timpul sau după producerea fenomenului de inundaţii.
Adaptarea acţiunilor, măsurilor şi soluţiilor de prevenire, de protecţie şi de pregătire preconizate trebuie să fie adecvate condiţiilor climatice actuale şi viitoare, precum şi a altor schimbări ce s-ar putea produce.
- Măsuri şi acţiuni preventive:
– elaborarea Strategiei Naţionale de management al riscului la inundaţii;
– elaborarea planurilor bazinale de management al riscului la inundaţii ca parte componentă a schemelor-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor, valabile până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2009, respectiv a schemelor directoare pe bazine sau grupuri de bazine hidrografice ce se vor elabora până cel târziu la data de 31 decembrie 2009;
– asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru intervenţia operativă;
– elaborarea Programului Naţional de Prevenire, Protecţie şi Diminuare a Efectelor Inundaţiilor, incluzând şi acţiunile şi măsurile pentru înlăturarea efectelor distructive apărute în albiile cursurilor de apă în zonele critice (poduri, podeţe, îngustări de albii);
– elaborarea prognozelor meteorologice şi hidrologice şi a avertizărilor şi diseminarea acestora către autorităţi;
– implementarea de noi sisteme informaţionale de colectare a datelor şi de avertizare-alarmare pentru cazuri de inundaţii;
– introducerea unor sisteme de alarmare-avertizare a autorităţilor şi populaţiei pentru cazuri de incidente şi accidente la baraje aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române”;
– controlul şi reglementarea utilizării albiilor şi a malurilor cursurilor de apă;
– întreţinerea corespunzătoare a cursurilor de apă cadastrate;
– întreţinerea infrastructurilor hidrotehnice şi asigurarea funcţionării lor în condiţii de siguranţă în exploatare;
– coordonarea elaborării hărţilor de hazard şi a hărţilor de risc la inundaţii la nivelul bazinelor sau grupurilor de bazine hidrografice;
– participarea la analiza şi evaluarea permanentă a pagubelor potenţiale ce le-ar putea produce inundaţiile infrastructurilor inginereşti de protecţie, infrastructurilor de transport, construcţii, turistice;
– participarea la elaborarea unui sistem de comunicare şi educare a populaţiei în vederea cunoaşterii riscului la inundaţii, a consecinţelor acestuia şi a modului de comportare înainte, în timpul şi după trecerea fenomenului de inundaţii;
– sprijinirea introducerii unui sistem de asigurări de bunuri şi persoane pentru cazuri de inundaţii care poate contribui activ la reducerea pagubelor potenţiale prin excluderea sau limitarea expunerii la riscuri excesive, constituind totodată un mijloc de a face suportabilă convieţuirea cu inundaţiile;
– elaborarea regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii, fenomene meteo periculoase şi accidente la construcţii hidrotehnice;
– participarea la elaborarea planurilor operative de intervenţie în situaţii de urgenţă;
– elaborarea periodică de analize privind gradul de protecţie asigurat de sistemele de protecţie existente şi sporirii acestuia;
– elaborarea de propuneri de acte normative privind gradul de risc acceptabil la inundaţii, pentru populaţie, obiective social-economice şi de mediu;
– responsabilitatea realizării şi implementării în conformitate cu legislaţia în vigoare a studiilor de fezabilitate şi a proiectelor de interes naţional pentru infrastructurile inginereşti destinate reducerii vârfurilor hidrografelor undelor de viitură şi a celorlalte proiecte de protecţie a populaţiei şi a bunurilor împotriva inundaţiilor şi de amenajare a cursurilor de apă;
– responsabilitatea elaborării unor metodologii şi a conţinutului cadru al unor proiecte directive privind amenajarea cursurilor de apă pe care se produc viituri rapide;
– reglementarea extragerii materialelor de construcţii din albiile cursurilor de apă prin menţinerea unui echilibru dinamic în timp şi spaţiu al hidrosistemului cursului de apă şi prin delimitarea unor spaţii de mobilitate ale albiilor cursurilor de apă;
– introducerea de noi concepte de amenajare a cursurilor de apă, de renaturare a râurilor şi reconstruire a unor zone inundabile;
– procurarea şi orientarea fondurilor necesare realizării măsurilor de gestionare a riscului la inundaţii prevăzute în proiectele de interes naţional.
- Măsuri şi acţiuni operaţionale pe timpul producerii fenomenului de inundaţii:
– elaborarea prognozelor meteorologice şi hidrologice şi identificarea posibilităţilor de formare a viiturilor pe cursurile de apă;
– prognoza evoluţiei propagării viiturilor în lungul cursurilor de apă;
– avertizarea autorităţilor competente şi a populaţiei asupra întinderii, severităţii şi duratei inundaţiilor;
– activarea în cadrul instituţiilor pentru intervenţia de urgenţă în care este implicat în conformitate cu legislaţia existentă specifică;
– activarea structurilor proprii implicate în gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice;
– menţinerea integrităţii şi funcţionalităţii infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi exercitarea controlului asupra stării acestora;
– asigurarea surselor de aprovizionare cu apă a populaţiei racordate la sistemul centralizat de alimentare cu apă.
- Responsabilităţi după trecerea fenomenului de inundaţii:
– analiza stării fizice şi funcţionale a infrastructurilor hidrotehnice de protecţie împotriva inundaţiilor şi adoptarea de măsuri pentru refacerea celor distruse sau avariate;
– acţiuni pentru îndepărtarea obstacolelor din albiile minore ale cursurilor de apă şi asigurarea scurgerii normale a apelor;
– elaborarea de tehnici, metode şi metodologii pentru evaluarea impactului economic, social şi de mediu produs de inundaţii;
– revizuirea planurilor bazinale de management al riscului la inundaţii şi a celor operative de intervenţie;
– participarea cu expertiză calificată la activităţile de reconstrucţie şi de înlăturare a efectelor dăunătoare mediului produse de inundaţii;
– reconstrucţia şi regenerarea mediului înconjurător afectat de inundaţii;
– revizuirea sistemelor de avertizare-alarmare după trecerea fenomenului de inundaţii.
- MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
- Măsuri şi acţiuni preventive:
– zonarea teritoriului agricol şi introducerea practicilor unei agriculturi durabile;
– analiza stării actuale şi funcţionalitatea lucrărilor de amenajare a torenţilor în sectoarele agricole şi silvice şi stabilirea necesarului de lucrări pentru reabilitarea sistemelor existente de combatere a eroziunii solului şi de amenajare a torenţilor;
– menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi a celor de îmbunătăţiri funciare cu efecte asupra scurgerii sau evacuării apelor din teritoriile amenajate;
– identificarea zonelor de risc la eroziune şi degradare a solului şi ierarhizarea lor în vederea promovării de noi lucrări antierozionale şi de combatere a degradării terenurilor;
– amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale şi de reducere a eroziunii solului din patrimoniul agricol şi silvic pe baza unui plan de amenajare concordat cu planurile bazinale de gestionare a riscului la inundaţii;
– acţiuni de împădurire a zonelor de formare a viiturilor, a zonelor inundabile, a luncilor râurilor;
– exploatarea judicioasă a pădurilor existente şi realizarea de noi suprafeţe împădurite pentru reducerea debitelor maxime;
– planificarea corelată cu planul bazinal de management al riscului la inundaţii a realizării unor zone hidrologice speciale care să producă atenuarea undelor de viitură prin deversarea şi inundarea dirijată a unor terenuri;
– realizarea de lucrări de ameliorare a terenurilor degradate în bazinele hidrografice torenţiale;
– elaborarea unor ghiduri privind modul de utilizare a terenurilor din zonele agricole şi silvice pentru prevenirea producerii unor viituri rapide;
– elaborarea unui ghid de utilizare şi management al terenurilor din zonele inundabile;
– participarea la implementarea unui sistem de asigurări de bunuri şi persoane pentru cazuri de inundaţii.
– stimularea deţinătorilor de terenuri agricole pentru a practica o agricultură durabilă;
– finanţarea din fonduri publice a lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor;
- Măsuri în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
– supravegherea şi asigurarea funcţionării infrastructurilor de protecţie împotriva inundaţiilor şi a celor din bazinele hidrografice torenţiale;
– asigurarea asistenţei sanitar-veterinare;
– participarea la acţiunile operative de intervenţie conform reglementărilor specifice existente privind managementul situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii.
- Măsuri după trecerea inundaţiilor:
– analiza modului de comportare a infrastructurilor inginereşti de protecţie împotriva inundaţiilor, a stării lor fizice şi funcţionale şi adoptarea de măsuri de refacere, reabilitare şi reconstrucţie;
– analiza stării tehnice şi funcţionale a lucrărilor de amenajare a torenţilor şi de combatere a eroziunii solului şi adoptarea măsurilor de reabilitare, refacere sau reconstrucţie;
– reanalizarea şi amendarea planurilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale şi de combatere a eroziunii solului.
– finanţarea din fonduri publice a refacerii lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor afectate de viituri.
- MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI
- Măsuri preventive:
– elaborează şi supune spre aprobare cadrul legislativ privind amenajarea teritoriului, urbanismul şi siguranţa construcţiilor;
– organizează elaborarea, avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice privind utilizarea terenurilor, amplasarea şi realizarea construcţiilor în zonele inundabile în vederea stabilirii prin documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism a modalităţilor de reducere a vulnerabilităţii acestor zone;
– reanalizarea secţiunii de scurgere a podurilor şi podeţelor aflate în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi adoptarea de măsuri adecvate pentru asigurarea scurgerii debitelor de viitură, evitarea blocării lor cu plutitori sau gheaţă, măsuri de reducere a afuierilor albiilor râurilor în zona podurilor, întreţinerea albiilor minore în zona podurilor;
– reanalizarea stării podurilor şi podeţelor aflate în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi măsuri de reparare a infrastructurilor şi suprastructurilor acestora;
– avizarea studiilor şi hărţilor de identificare a hazardurilor naturale, cutremure, alunecări de teren, inundaţii, conform competenţelor conferite de lege;
– realizarea de studii şi proiecte privind inundabilitatea drumurilor naţionale, a căilor ferate şi a zonelor turistice aglomerate în vederea adoptării de acţiuni şi măsuri de reducere a riscului la inundaţii şi ierarhizarea acestora în funcţie de gravitatea situaţiei.
- Măsuri în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
– adoptarea de acţiuni şi măsuri şi mobilizarea resurselor pentru asigurarea circulaţiei pe drumurile naţionale şi pe calea ferată;
– alte acţiuni şi măsuri din sectorul său de activitate ce-i revin din planurile operative de intervenţie conform legislaţiei existente privind managementul situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii.
- Măsuri după producerea fenomenului:
– analiza stării fizice şi funcţionale a infrastructurii de transport aflată în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi adoptarea de măsuri pentru repararea, reabilitarea şi reconstrucţia acestora;
– verificarea actualizării în conformitate cu prevederile legale în vigoare de către autorităţile administraţiei publice a planurilor de amenajare a teritoriului în zonele afectate de inundaţii;
– urmărirea actualizării hărţilor de risc la inundaţii de către autorităţile administraţiei locale şi avizarea acestora în conformitate cu prevederile legale;
– procurarea fondurilor necesare pentru elaborarea de studii şi proiecte privind inundabilitatea infrastructurii de transport, a zonelor aglomerate şi a zonelor turistice sau pentru reconstrucţia acestora.
- MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
- Măsuri şi acţiuni preventive:
– monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a efectelor negative ale acestora;
– primirea şi diseminarea avertizărilor privind posibilitatea producerii inundaţiilor către autorităţile locale, comunităţi umane şi cetăţeni;
– planificarea şi pregătirea resurselor şi serviciilor pentru intervenţia operativă;
– participarea la elaborarea unor ghiduri/manuale conţinând activităţile, responsabilităţile autorităţilor locale în domeniul gestionării inundaţiilor şi a modului de acţionare înainte, în timpul şi după producerea inundaţiilor;
– participarea la elaborarea unui sistem de comunicare şi de educare a populaţiei asupra riscului la inundaţii, a modului de acţionare înainte, în timpul şi după trecerea fenomenului de inundaţii şi asupra rolului protecţiei individuale în caz de inundaţii;
– sprijinirea autorităţilor locale în vederea elaborării propriilor strategii de protecţie împotriva inundaţiilor;
– editarea unor pliante personalizate pentru zonele inundabile conţinând un minim de informaţii privind riscul la inundaţii care să fie difuzate locuitorilor din aceste zone, inclusiv cu ocazia serviciilor curente asigurate de autorităţile locale şi de poliţie;
– elaborarea unor planuri prealabile de orientare şi dirijare a circulaţiei pe drumurile publice în cazul producerii unor inundaţii potenţiale sau avariei unor structuri (poduri);
- Măsuri în timpul producerii inundaţiilor:
Ministerului Administraţiei şi Internelor îi revin în gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice la inundaţii următoarele atribuţii conferite de legislaţia în vigoare:
– diseminarea către autorităţile administraţiei publice locale a mesajelor de avertizare în caz de inundaţii şi avertizarea populaţiei prin sisteme şi mijloace tehnice de avertizare şi alarmare publică;
– înfiinţarea unor centre de informare în zona inundată pe durata situaţiei de urgenţă care să îndeplinească şi funcţia de transmitere a avertizării individuale a cetăţenilor în cazul în care sistemele de înştiinţare-alarmare nu sunt disponibile;
– căutarea, descarcerarea, salvarea persoanelor;
– asigurarea împreună cu autorităţile administraţiei publice locale a măsurilor pentru evacuarea persoanelor sau bunurilor periclitate potrivit planurilor întocmite, evidenţa populaţiei evacuate, asigurarea primirii şi cazării persoanelor evacuate, instalarea taberelor de evacuaţi, recepţia şi depozitarea bunurilor evacuate, securitatea şi paza zonelor evacuate;
– participarea conform legislaţiei la asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie, a persoanelor evacuate, asigurarea apei şi a hranei;
– menţinerea şi restabilirea ordinii publice;
– asigurarea asistenţei medicale pentru structurile de intervenţie operativă.
- Măsuri după trecerea inundaţiilor:
– asigură securitatea şi paza perimetrelor de carantină;
– reabilitarea zonei afectate pentru obiectivele din coordonarea/subordonarea sau de sub autoritatea Ministerului Administraţiei şi Internelor;
– acordarea de ajutoare umanitare de primă necesitate pentru populaţia afectată;
– participarea la elaborarea unor studii de evaluare a impactului economic, social şi de mediu ca urmare a inundaţiilor;
– participarea la restaurarea funcţionării serviciilor esenţiale;
– soluţionarea cererilor şi apelurilor populaţiei privind păstrarea ordinii şi apărarea vieţii şi a proprietăţii.
- MINISTERUL ECONOMIEI ŞI COMERŢULUI
- Măsuri preventive:
– asigurarea funcţionării în siguranţă a infrastructurilor hidrotehnice aflate în administrarea agenţiilor din subordine;
– implementarea sistemelor de avertizare-alarmare a autorităţilor şi a populaţiei din aval de baraje pentru cazuri de accidente sau incidente la acestea de către agenţii economici aflaţi în subordine;
– informarea populaţiei situate în avalul barajelor asupra modului de comportare în caz de incidente sau accidente la barajele din administrarea agenţiilor din subordine;
– responsabilitatea elaborării de studii privind capacitatea de transport a albiilor cursurilor de apă din aval de barajele din administrare şi adoptarea de acţiuni şi măsuri pentru corelarea acestor capacităţi cu debitele evacuate din lacurile de acumulare de către agenţii economici aflaţi în subordine;
– verificarea permanentă a stării de funcţionare în siguranţă în exploatare a barajelor şi a lacurilor de acumulare aflate în administrarea agenţiilor din subordine şi implementarea măsurilor de reparaţii, reabilitare, reconstrucţie sau abandonare.
- Măsuri în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
– aplicarea prevederilor regulamentelor de exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare în condiţii de viitură în conformitate cu regulamentele bazinale de exploatare corelată a lacurilor de acumulare din bazinul hidrografic în diverse scenarii de formare şi apariţie a viiturilor de către agenţii economici aflaţi în subordine;
– supravegherea funcţionării în siguranţă a barajelor şi lacurilor de acumulare aflate în administrarea agenţiilor din subordine şi controlul respectării regulamentelor privind evacuarea debitelor maxime;
– aplicarea prevederilor specifice din planurile operative de intervenţie prevăzute în legislaţia existentă specifică privind gestionarea situaţiilor de urgenţă provocate de inundaţii.
- Măsuri după trecerea fenomenului de inundaţii:
– repunerea în funcţiune a liniilor de transport a energiei electrice care au legătură directă cu asigurarea energiei electrice în zonele inundate, avariate, sau parţial distruse în aceste zone; priorităţile în alimentarea cu energie electrică vor fi în următoarea ordine:
– alimentarea agenţilor economici care au activităţi pentru care lipsa energiei electrice poate provoca accidente cu periclitarea vieţilor omeneşti sau pagube materiale importante;
– asigurarea integrităţii liniilor, staţiilor şi posturilor de transformare care sunt implicate direct în alimentarea cu energie electrică a punctelor unde se pot monta pompe pentru diminuarea efectelor inundaţiilor (avarierea imobilelor, infrastructurii, culturilor agricole etc.);
– asigurarea energiei electrice instituţiilor care au legătură directă cu menţinerea stării de sănătate a populaţiei (spitale, creşe, grădiniţe, şcoli, locuinţe şi spaţii de cazare provizorii cu asigurarea serviciilor adiacente: apă potabilă, căldură, hrană etc.).
– analiza modului de comportare şi a stării fizice şi funcţionale a infrastructurilor hidrotehnice aflate în administrarea agenţiilor din subordine şi adoptarea de măsuri de reparaţii, reabilitare sau reconstrucţie.
- MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
- Acţiuni preventive:
– elaborarea unui ghid privind educarea şi comportamentul populaţiei din zonele cu risc pentru inundaţii (manevre de prim-ajutor ce se întreprind până la sosirea echipajelor de specialitate, realizarea unei rezerve minimale de materiale, efecte personale, alimente şi apă potabilă pentru subzistenţa în astfel de situaţii, comportament şi deprinderi pentru păstrarea şi menţinerea unei igiene individuale şi comunitare adecvate).
– responsabilitatea elaborării unor studii pentru cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei şi a persoanelor vulnerabile din comunităţile situate în zone potenţial inundabile;
– constituirea punctelor de prim-ajutor, unde persoanele sinistrate se pot adresa pentru asistenţă medicală calificată preventivă şi curativă.
- Acţiuni în timpul desfăşurării fenomenului de inundaţii:
– atribuţiile ce revin Ministerului Sănătăţii privind managementul situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii;
– adoptarea de măsuri antiepidemice;
– controlul calităţii apei potabile;
– asigurarea asistenţei psihologice pentru persoanele traumatizate ca urmare a producerii fenomenului de inundaţii.
- Măsuri după trecerea fenomenului:
– monitorizarea calităţii apei, cu efectuarea de analize şi consultanţă de specialitate privind dezinfecţia fântânilor şi altor surse de apă;
– acordarea de asistenţă medicală şi asistenţă psihologică persoanelor afectate de inundaţii;
– evaluarea stării de sănătate a colectivităţilor afectate şi adoptarea de măsuri de reabilitare şi refacere.
- MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
- Acţiuni preventive:
– lansarea de programe de cercetare-dezvoltare destinate managementului riscului la inundaţii, soluţionării unor aspecte privind influenţa schimbărilor climatice asupra ciclului hidrologic şi a măsurilor adecvate de adaptare la aceste schimbări;
– elaborarea unor programe curriculare de educaţie şi formare în rândul copiilor şi tinerilor a unei mentalităţi de protecţie a apei, de înţelegere a fenomenelor de inundaţii şi de învăţare a modului de convieţuire cu acestea;
– elaborarea unor cărţi şi jocuri pentru copii şi tineret destinate înţelegerii fenomenului de inundaţii, a riscului asociat acestora şi a modului de comportare înainte, în timpul şi după trecerea fenomenului;
– lansarea unor proiecte şcolare cu premii, cu temă destinate perceperii corecte a cursului de apă ca pe un ecohidrosistem complex de mare importanţă pentru viaţa şi sănătatea omului.
- MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
– Avizarea indicatorilor tehnico-economici ai studiilor de fezabilitate pentru investiţiile care se supun aprobării Guvernului, având ca obiect managementul riscului la inundaţii şi care se realizează din fonduri publice, potrivit competenţei stabilite prin lege sau din creditele externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora.
- CONSILIILE JUDEŢENE
- Acţiuni preventive:
– elaborarea şi implementarea planurilor de amenajare a teritoriului în corelare cu prevederile prezentei strategii;
– identificarea zonelor inundabile de pe raza judeţului aflate în jurisdicţia lor;
– elaborarea planurilor judeţene operative de apărare împotriva inundaţiilor în conformitate cu legislaţia specifică existentă privind managementul situaţiilor de urgenţă;
– conducerea şi deciderea procedurilor de reglementare a utilizării terenurilor din zonele inundabile şi aplicarea legislaţiei naţionale în domeniul utilizării terenurilor din zonele inundabile;
– elaborarea strategiei de protecţie împotriva inundaţiilor la nivel judeţean pe baza cunoaşterii vulnerabilităţii fizice, economice, culturale şi a sistemului de valori;
– elaborarea unei carte privind riscul la inundaţii, destinată primăriilor, comunităţilor umane şi instituirea la nivel judeţean a unui serviciu permanent de monitorizare a fenomenelor de inundaţii şi a consecinţelor acestora;
– coordonarea activităţilor de elaborare a hărţilor de identificare a hazardurilor, a hărţilor de hazard şi a hărţilor de risc la inundaţii la nivel de judeţ, precum şi coordonarea elaborării acestor documentaţii la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale componente;
– aprobă organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, analizează anual şi ori de câte ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adoptă măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia;
– participă, potrivit legii, la asigurarea finanţării măsurilor şi a acţiunilor de protecţie civilă, precum şi a serviciilor de urgenţă şi a structurilor care au atribuţii legale în acest domeniu;
– stabilesc, în condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;
– înfiinţează, în condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţă;
– gestionează, depozitează, întreţin şi asigură conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilă prin serviciile specializate din subordine;
– asigură spaţiile necesare funcţionării inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă corespunzătoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie;
– elaborarea planurilor de evacuare a persoanelor şi a bunurilor şi asigurarea utilităţilor necesare;
– organizarea consultării populaţiei comunităţilor umane în ceea ce priveşte strategia de dezvoltare regională ţinând seama de strategia naţională de gestionare a inundaţiilor şi a anchetelor corespunzătoare;
– consultarea, înainte de adoptarea oricărei decizii a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale prevăzute de lege, în toate problemele care le privesc în mod direct potrivit legii şi preluarea punctelor de vedere oportune în conţinutul proiectelor actelor normative;
– aprobă planurile anuale şi de perspectivă pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă;
– întreprinderea de acţiuni pentru informarea, educarea şi pregătirea populaţiei privind modul de comportare înainte, în timpul şi după producerea fenomenului şi a rolului protecţiei individuale.
- Acţiuni în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
– acţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare privind managementul situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii;
– organizarea evacuării persoanelor din zona inundabilă şi asigurarea necesităţilor de hrană, medicamente şi asistenţă sanitară;
– asigurarea ordinii publice, protecţia vieţii şi a proprietăţii;
– coordonarea acţiunilor de ajutor a populaţiei din zonele afectate;
– asigurarea fondurilor necesare activităţilor ce se demarează în această etapă;
– aplicarea planurilor proprii de apărare în cazul producerii unor situaţii de urgenţă datorate inundaţiilor, fenomenelor meteo periculoase sau accidentelor la construcţiile hidrotehnice.
- Acţiuni după trecerea fenomenului:
– coordonarea acţiunilor pentru asigurarea hranei, îmbrăcămintei şi a locuirii temporare pentru persoanele afectate de inundaţii;
– supravegherea stării de sănătate a populaţiei afectate şi a stării mediului afectat;
– restabilirea serviciilor esenţiale;
– implementarea sistemului de acordare a ajutoarelor financiare;
– gestionarea răspunsurilor la apelurile populaţiei;
– revizuirea şi actualizarea planului de amenajare a teritoriului;
– coordonarea activităţii de reconstrucţie şi revenirea la viaţa normală;
– organizează elaborarea de studii de evaluare a pagubelor economice, sociale şi de mediu produse de inundaţii.
- CONSILIILE LOCALE (MUNICIPALE, ORĂŞENEŞTI ŞI COMUNALE)
- Acţiuni preventive:
Protecţia împotriva inundaţiilor constituie o responsabilitate comună a autorităţilor centrale şi locale, a populaţiei şi a operatorilor economici.
Autorităţile locale şi populaţia oricărei comunităţi umane expusă riscului la inundaţii trebuie să fie pregătite să facă faţă fenomenului de inundaţii, ele fiind primele care iau contact cu fenomenul şi să adopte propriile măsuri până la intervenţia autorităţilor centrale.
– aprobă organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, analizează anual şi ori de câte ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adoptă măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia;
– participă, potrivit legii, la asigurarea finanţării măsurilor şi a acţiunilor de protecţie civilă, precum şi a serviciilor de urgenţă şi a structurilor care au atribuţii legale în acest domeniu;
– stabilesc, în condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;
– înfiinţează, în condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, centre de formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenţă;
– gestionează, depozitează, întreţin şi asigură conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilă prin serviciile specializate din subordine;
– asigură spaţiile necesare funcţionării inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă corespunzătoare, paza şi securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de intervenţie;
– consultarea, înainte de adoptarea oricărei decizii a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale prevăzute de lege, în toate problemele care le privesc în mod direct potrivit legii şi preluarea punctelor de vedere oportune în conţinutul proiectelor actelor normative;
– aprobă planurile anuale şi de perspectivă pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare destinate prevenirii şi gestionării situaţiilor de urgenţă;
– autorităţile locale trebuie să se îngrijească să aibe elaborate planurile urbanistice generale ale localităţii, corelate cu prevederile hărţilor de hazard şi de risc natural şi să asigure respectarea prevederilor acestor documentaţii;
– autorităţile locale trebuie să se îngrijească de elaborarea hărţilor de identificare a hazardurilor, a hărţilor de hazard şi a hărţilor de risc la inundaţii la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;
– stabilirea propriilor obiective de protecţie a populaţiei împotriva inundaţiilor şi stabilirea măsurilor de prevenire şi intervenţie în cazul producerii acestora;
– asigurarea resurselor financiare, umane şi materiale pentru prevenirea fenomenului de inundaţie, precum şi a celor necesare intervenţiei operative în cazul producerii acestuia;
– determinarea necesităţilor comunităţii locale privind resursele mobilizabile, contribuţii în muncă, materiale de construcţii, mijloace de transport, contribuţii financiare în caz de inundaţii;
– autorităţile locale sunt responsabile pentru mobilizarea populaţiei la acţiunile de apărare împotriva inundaţiilor şi organizarea de exerciţii/aplicaţii, sub conducerea organelor abilitate în vederea pregătirii intervenţiei operative, a evacuării, precum şi pentru diseminarea avertizărilor pentru cazuri de inundaţii, menţinerea legii şi a ordinei;
– controlul utilizării albiilor şi malurilor cursurilor de apă necadastrate;
– întreţinerea corespunzătoare a infrastructurilor hidrotehnice aflate în administraţia autorităţilor locale şi asigurarea funcţionării lor în siguranţă;
– autorităţilor locale le revin responsabilităţi în ceea ce priveşte informarea şi educarea populaţiei pentru situaţii de inundaţii, precum şi în implicarea acesteia în realizarea de proiecte de protecţie împotriva inundaţiilor, protecţia naturii, gestionarea resurselor de apă etc.;
– autorităţile locale sunt responsabile pentru asigurarea scurgerii apelor provenite din precipitaţii de pe micile cursuri de apă sau canale, şanţuri, de pe raza lor de acţiune administrativă şi întreţinerea şi îmbunătăţirea capacităţilor de transport ale albiilor micilor cursuri de apă ce traversează localităţile din jurisdicţia lor;
– autorităţile locale trebuie să-şi asigure fondurile necesare pentru a-şi promova propriile opţiuni de protecţie locală împotriva inundaţiilor;
– autorităţile locale trebuie să se implice în elaborarea planurilor de apărare împotriva inundaţiilor prevăzute în legislaţia existentă privind managementul situaţiilor de urgenţă a comunităţilor pe care le conduc, să stabilească locurile de refugiu şi să asigure prevenirea şi minimizarea riscurilor la inundaţii a bunurilor publice/comunitare (spitale, policlinici, şcoli);
– autorităţile locale poartă responsabilitatea respectării legislaţiei în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor în zonele inundabile;
– implementarea prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului şi decizii privind utilizarea terenurilor din zonele inundabile;
– participarea la elaborarea hărţilor de risc la inundaţii;
– organizarea acţiunilor de realizare a consensului între cei responsabili cu activităţile de protecţie împotriva inundaţiilor şi populaţie, realizarea unor grupuri de lucru pentru desemnarea celor mai bune practici în domeniul agricol şi silvic destinate a reduce riscul la inundaţii;
– elaborarea propriei strategii şi a propriilor planuri de protecţie împotriva inundaţiilor;
– organizarea unor registre de monitorizare permanentă a inundaţiilor şi a efectelor acestora;
– reabilitarea capacităţii de evacuare a podurilor şi podeţelor de pe căile de comunicaţii aflate în jurisdicţia lor;
– controlul utilizării terenurilor în conformitate cu planul de amenajare al teritoriului;
– încheierea de convenţii de întrajutorare în caz de inundaţii cu localităţile învecinate.
- Acţiuni în timpul producerii fenomenului de inundaţii:
– activităţile cuprinse în legislaţia în vigoare privind managementul situaţiilor de urgenţă;
– menţinerea în stare de funcţionare a drumurilor judeţene şi a drumurilor de acces în zonele inundate;
– asigurarea ordinei publice şi protecţia vieţii şi a bunurilor;
– coordonarea acţiunilor de ajutor;
– asigurarea asistenţei medicale;
– evacuarea persoanelor în locuri dinainte stabilite şi asigurarea condiţiilor de trai;
– coordonarea acţiunilor pentru asigurarea necesităţilor esenţiale ale persoanelor sau comunităţilor izolate;
– asigurarea sănătăţii animalelor afectate de inundaţii;
– organizarea şi instruirea grupurilor de voluntari în vederea participării la acţiunile de salvare-evacuare a populaţiei afectate de inundaţii.
- Acţiuni după trecerea fenomenului:
– mobilizarea comunităţii la acţiunile privind activităţile de înlăturare a efectelor inundaţiilor, de refacere a locuinţelor şi gospodăriilor afectate de inundaţii;
– mobilizarea comunităţii la acţiunile de aprovizionare cu hrană, îmbrăcăminte şi distribuirea acestora, precum şi pentru cazarea în locuinţe temporare;
– acţiuni pentru restabilirea serviciilor de bază şi aprovizionarea cu hrană, îmbrăcăminte, asigurarea de locuinţe temporare şi a igienei;
– asigurarea condiţiilor pentru asistenţă sanitară;
– coordonarea activităţilor de reconstrucţie şi restaurare a activităţii normale;
– organizarea activităţii de ajutor financiar;
– gestionarea răspunsurilor la apelurile populaţiei;
– revizuirea planurilor operative de apărare pentru situaţii de urgenţă;
– elaborarea unor studii privind pagubele economice, sociale şi de mediu provocate de inundaţii.
- COMUNITĂŢILE LOCALE
– Stabilirea propriilor obiective de apărare împotriva inundaţiilor.
– Clarificarea problemelor pe care inundaţiile le ridică în faţa comunităţii şi organizarea de dezbateri publice asupra soluţiilor propuse.
– Elaborarea de studii socio-economice privind condiţiile economice, sociale, culturale şi de mediu ale comunităţii.
– Participarea la acţiunile de protecţie şi de apărare împotriva inundaţiilor.
– Cunoaşterea locurilor de refugiu, a depozitelor de alimente pentru cazuri de urgenţă.
– Realizarea de locuinţe în zonele de risc la inundaţii după proiecte adecvate acestor zone (structură, subsoluri, număr de nivele, accese pentru o evacuare uşoară etc.).
- CETĂŢENII
– Acceptarea faptului că locuirea într-o zonă inundabilă comportă riscuri.
– Adoptarea de măsuri proprii pentru reducerea riscului la inundaţii la locuinţe şi anexe gospodăreşti cu respectarea cadrului legal privind construirea şi locuirea.
– Respectarea, cunoaşterea şi aplicarea deciziilor organelor cu atribuţii şi responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de urgenţă privind protecţia, intervenţia, evacuarea şi refacerea în cazul producerii inundaţiilor.
– Participarea ca voluntari la acţiunile de salvare-evacuare a populaţiei afectate de inundaţii, precum şi la acţiunile de refacere.
– Încheierea de asigurări pentru cazuri de inundaţii.
– Cunoaşterea modului de comportare înainte, în timpul şi după trecerea inundaţiilor.
- INFORMAREA ŞI EDUCAREA POPULAŢIEI
În această acţiune trebuie să se implice toate autorităţile, societatea civilă, cetăţenii.
– În vederea informării şi educării populaţiei în problemele inundaţiilor, autorităţile cu atribuţii şi responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de urgenţă provocate de inundaţii vor elabora ghiduri, îndrumare, pliante, afişe ce vor cuprinde informaţii asupra cauzelor producerii inundaţiilor, a modalităţilor de prevenire a acestora, precum şi a acţiunilor de protecţie şi intervenţie individuală şi de grup.
– Distribuţia materialelor informative referitoare la prevenirea şi protecţia populaţiei în caz de inundaţii se face prin grija autorităţilor administraţiei publice locale cu participarea activă a instituţiilor de cult şi de învăţământ.
– În zonele expuse riscului la inundaţii trebuie utilizate forme speciale de comunicare cu populaţia, de educare a acesteia în care trebuie să se implice toate instituţiile statului şi ale comunităţii.
– Populaţia trebuie învăţată cum să se comporte înainte de inundaţii, în timpul acestora, în timpul evacuării şi după trecerea fenomenului. Ideea de bază trebuie să fie aceea că fiecare comunitate situată într-o zonă inundabilă trebuie să fie adaptată inundaţiilor, pornind de la ideea că vieţuirea într-o zonă inundabilă atrage în mod inevitabil consecinţe.
– În vederea adaptării la inundaţii a comunităţii trebuie realizate campanii de informare adaptate pe nevoile comunităţii.
- TRANSMITEREA ŞI RECEPŢIONAREA MESAJELOR DE AVERTIZARE PENTRU CAZURI DE INUNDAŢII
Un loc aparte în managementul riscului la inundaţii îl joacă modul în care sunt transmise şi recepţionate mesajele de avertizare. Experienţa inundaţiilor produse în România în anul 2005, au dovedit cu prisosinţă acest lucru. Mesajele trebuie să precizeze clar şi concis ce se întâmplă şi unde, ce semnificaţie au ele pentru populaţia ţintă şi ce trebuie ea să facă. Aceste mesaje constituie legătura critică în informaţia comunicată privind inundaţiile aşteptate. Ele constituie semnalul pentru cei expuşi riscului să treacă la acţiune înainte ca inundaţiile să se producă, ori să atingă niveluri critice.
Un mesaj de avertizare converteşte o informaţie tehnică privind predicţia asupra inundaţiilor şi o traduce într-un mesaj pentru cei expuşi riscului. Pentru a avea succes şi populaţia să reacţioneze pozitiv el trebuie să provină de la o instituţie credibilă (de exemplu Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor), să fie atât informativ cât şi persuasiv şi clar pentru receptori. Eficacitatea mesajului depinde foarte mult de natura comunităţii şi de cunoştinţele acesteia privind fenomenul de inundaţii. Populaţia unei comunităţi nu constituie un grup uniform care crede şi acţionează în acelaşi mod, cu aceleaşi valori, percepţii şi aşteptări. Există foarte multe populaţii, iar organismele responsabile pentru diseminarea avertizării trebuie să înţeleagă pe deplin cerinţele şi caracteristicile populaţiei specifice, sau a grupurilor din raza lor de acţiune.
Populaţia diferă foarte mult din punct de vedere al experienţei privind inundaţiile, al stării financiare sau emoţionale ca şi al factorilor sociali (vârstă, structura familială etc.). Construcţia unui mesaj de avertizare implică o adevărată artă a comunicării, iar specialiştii în mass-media pot fi de mare ajutor. Ei pot ajuta ca mesajul să fie:
– scurt (spre exemplu la radio nu trebuie să depăşească 30 secunde de citit);
– ordonat, astfel încât să constituie cea mai importantă ştire pentru populaţie;
– limbajul utilizat să fie clar şi să se evite jargonul.
Mesajul trebuie să fie persuasiv, adică să nască o anumită emoţie sau sentimente; limbajul trebuie să fie reţinut şi să nu fie agresiv în privinţa cauzelor inundaţiilor sau să creeze panică; tonul mesajului este deosebit de important. Mesajul trebuie să fie:
– pozitiv, mai mult decât negativ, axat pe ce să facem decât pe ce să nu facem (spre exemplu: stai în casă decât nu-ţi părăsi locuinţa);
– să sugereze acţiunea mai mult decât inacţiunea;
– să invite la sociabilitate mai mult decât la izolare;
– să fie viguros (spre exemplu: aceste inundaţii au capacitatea să spulbere vehiculele de pe şosea iar oamenii se pot îneca).
Căile de diseminare a avertizării la inundaţii pot fi:
– mesaje radio;
– mesaje televizate (prezentat cu scris în mişcare, la ştiri sau în pauză);
– ziare locale sau regionale;
– telefon;
– fax;
– din uşă în uşă.
Mesajele radio au numeroase dezavantaje mai ales în zonele metropolitane, deşi există numeroase posturi de radio. Mulţi nu aud întregul mesaj; alte posturi aşteaptă anumite ore pentru a face comunicatul. Mesajele radio sunt foarte eficace pentru gospodine şi mai ales transmise înainte de micul dejun şi dimineaţa. Mai mult, în cazul radioului, nu există modalitatea de a afla cine a auzit mesajul, şi cine nu sau cine a auzit doar o parte din mesaj.
Din aceste motive, cel mai eficace sistem de avertizare este cel specific, transmis personal, dar persoana trebuie să fie capabilă să relateze mesajul şi să fie credibilă.
Un lucru deosebit de important în transmiterea mesajelor de avertizare îl constituie confirmarea. Problema este dificilă, iar cea mai bună soluţie o constituie confirmarea telefonică la Serviciul Special de Urgenţă sau la centrul de informare înfiinţat ad-hoc în zonă.
- ASPECTE LEGISLATIVE
– Elaborarea unui act normativ privind managementul fenomenului de inundaţii pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor împotriva inundaţiilor care să concentreze toate prevederile legale existente, precum şi altele noi privind managementul fenomenului de inundaţii; se impune reglementarea ocupării terenurilor din zonele hidrologice destinate inundării dirijate şi a situaţiei lucrărilor de amenajare a torenţilor din cadrul domeniului privat.
– Elaborarea unui act normativ pentru definirea proiectelor de interes naţional şi de interes local şi a modului lor de elaborare şi de finanţare.
– Elaborarea unui act normativ pentru clasificarea obiectivelor din punct de vedere al gradului de protecţie la inundaţii ce trebuie asigurat sau a riscului social acceptat.
– Elaborarea unui act normativ privind organizarea şi utilizarea terenurilor limitrofe albiilor minore ale cursurilor de apă cadastrate.
– Actorii implicaţi în procesul de management al inundaţiilor sunt numeroşi, cu multe instituţii implicate, adesea cu interese divergente. Ca urmare, pentru a putea implementa prevederile strategiei apare ca necesară instituirea unei structuri guvernamentale, interministeriale care să asigure colaborarea „actorilor” şi coordonarea lor.
– Elaborarea unui act normativ pentru reglementarea activităţilor de voluntariat pentru cazuri de inundaţii, dar şi pentru alte evenimente.
– Revizuirea legislaţiei existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii.
DICŢIONAR DE TERMENI
Risc Probabilitatea apariţiei unor pierderi/pagube.
Riscul este caracterizat prin probabilitate,
expunere şi vulnerabilitate. În practică,
expunerea este adeseori încorporată în evaluarea
consecinţelor, ca urmare riscul se consideră a
avea două componente – probabilitatea de a se
produce un eveniment şi consecinţele (impactul).
Receptor de risc Entitate care poate fi afectată de un fenomen şi
poate suferi pagube (populaţie, bunuri, habitate
etc.).
Analiza riscului Metodologie de determinare obiectivă a riscului
prin analiza şi combinarea probabilităţii de
apariţie cu consecinţele.
Evaluarea riscului Cuprinde identificarea, evaluarea şi
interpretarea percepţiei riscului şi comparaţia
cu riscul social acceptat în scopul orientării
deciziilor şi acţiunilor în procesul de
gestionare a riscului.
Reducerea riscului Acţiuni de reducere, fie a probabilităţii de
(diminuare) producere, fie a expunerii sau a vulnerabilităţii
receptorilor, fie a tuturor acestor factori.
Vulnerabilitate Sensibilitatea unei comunităţi în faţa unui
fenomen, susceptibilitate determinată de factori
fizici, sociali, economici şi de mediu.
Managementul riscului Aplicarea unor politici, proceduri şi practici
având ca obiective identificarea riscului,
analiza şi evaluarea lui, tratarea, monitorizarea
şi reevaluarea riscului.
Managementul inundaţiilor Include atât managementul riscului cât şi
managementul situaţiilor de urgenţă.
Managementul durabil al Managementul riscului la inundaţii în contextul
inundaţiilor managementului integrat al resurselor de apă.
Expunere Cuantificarea receptorilor care pot fi
influenţaţi de producerea inundaţiilor (exemplu:
numărul populaţiei, numărul şi tipul de bunuri
etc.).
Consecinţe Efectul direct al unui fenomen, eveniment,
incident sau accident (pierderi de vieţi
omeneşti, răniţi, pierderi de bunuri, efecte de
mediu etc.).
Hărţi de risc Procese de stabilire a extinderii spaţiale a
riscului (combinaţie a probabilităţilor şi a
consecinţelor); harta de risc este o combinaţie
între harta de hazard şi vulnerabilitate.
Măsuri preventive Măsuri şi acţiuni adoptate înainte de a se
produce inundaţiile (de prevenire, protecţie şi
de pregătire).
Măsuri post inundaţii Măsuri şi acţiuni ce se adoptă după trecerea
fenomenului de inundaţii în scopul remedierii
situaţiei şi a evitării altor pagube viitoare.
Răspuns Acţiuni şi măsuri de reacţie, de apărare, în
condiţiile unei provocări.
–––––
