LEGE   Nr. 6 din 25 ianuarie 1991 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora

                 EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 18 din 26 ianuarie 1991

Descarca PDF cu Lege 6-1991

 

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

ARTICOL UNIC

România aderă la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora.

Conform articolului 26 paragraful 2 din convenţie, România declară că importul şi depozitarea pe teritoriul său naţional a deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri nu se pot face decît cu autorizaţia prealabilă a autorităţilor române competente.

 

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 12 decembrie 1990.

 

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 17 ianuarie 1991.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

 

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României,

promulgăm Legea pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

CONVENŢIA DE LA BASEL*)

privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora

—————-

*) Traducere.

 

PREAMBUL

 

Părţile la prezenta convenţie,

conştiente de pericolul pe care îl prezintă pentru sănătate şi mediu deşeurile periculoase şi de altă natură, precum şi transportul acestora în afara frontierelor,

ţinînd seama de ameninţarea crescîndă pentru sănătate şi mediu a producerii şi complexităţii tot mai mari, precum şi a transportului în afara frontierelor al deşeurilor periculoase şi de altă natură,

ţinînd seama, de asemenea, că cel mai eficient mod de a proteja sănătatea şi mediul de pericolul acestor reziduuri este reducerea generării lor la minimum din punct de vedere al cantităţii şi/sau potenţialului lor toxic,

convinse că statele trebuie să ia măsurile necesare pentru ca gospodărirea reziduurilor, inclusiv transportul şi eliminarea lor să fie în concordanţă cu protecţia sănătăţii şi mediului indiferent de locul evacuării lor,

observînd că statele trebuie să ia măsuri ca generatorul reziduurilor să se achite de obligaţiile privind transportul şi eliminarea reziduurilor de o manieră care să corespundă protecţiei mediului,

recunoscînd, fără rezerve, că orice stat are dreptul suveran de a interzice intrarea sau eliminarea deşeurilor străine pe teritoriul său,

recunoscînd, de asemenea, dorinţa tot mai mare de a interzice transportul reziduurilor în afara frontierelor şi eliminarea lor pe teritoriul altor state, în special al statelor în curs de dezvoltare,

convinse că deşeurile, în măsura compatibilităţii cu gospodărirea raţională şi eficientă a mediului, trebuie să fie eliminate în statul în care au fost generate,

conştiente fiind că transportul acestor reziduuri din statul în care au fost produse pe teritoriul oricărui alt stat va trebui permis numai cînd este efectuat în condiţii care nu periclitează sănătatea şi mediul şi se conformează prevederilor prezentei convenţii,

considerînd că un control sporit al transportului reziduurilor în afara frontierelor va acţiona ca un stimulent pentru gospodărirea lor ecologică raţională şi pentru reducerea volumului acestui transport,

convinse că statele trebuie să ia măsuri pentru schimbul corespunzător de informaţii asupra controlului transporturilor acestor deşeuri,

remarcînd că un număr de acorduri internaţionale şi regionale abordează problema protecţiei şi conservării mediului în privinţa transportului de mărfuri periculoase,

ţinînd seama de Declaraţia Conferinţei O.N.U. pentru Mediul Înconjurător (Stockholm, 1972), de liniile directoare şi principiile pentru gospodărirea ecologică a deşeurilor periculoase (Cairo), adoptate de către Consiliul de Administraţie P.N.U.E. prin Decizia nr. 14/30 din 17 iunie 1987, de recomandările Comitetului O.N.U. al experţilor în problema transportului mărfurilor periculoase (formulate în 1957 şi aduse la zi bianual), de recomandările, declaraţiile, instrumentele şi regulamentele pertinente adoptate în cadrul Sistemului O.N.U. şi de activitatea şi studiile efectuate în cadrul altor organizaţii internaţionale şi regionale,

însuşindu-şi spiritul, principiile, scopurile şi sarcinile Cartei Mondiale a Naturii adoptate de către Adunarea generală a O.N.U. la cea de-a 37-a sesiune a sa (1982) ca regulament etic în problema protecţiei mediului şi a conservării resurselor naturale,

afirmînd că statele sînt răspunzătoare de îndeplinirea obligaţiilor lor internaţionale privind protecţia sănătăţii şi conservarea mediului şi, în consecinţă, răspund în faţa legii,

recunoscînd că, în cazul unei încălcări substanţiale a prevederilor convenţiei şi a oricărui protocol al acesteia, se vor aplica dispoziţiile pertinente ale dreptului internaţional al tratatelor,

conştiente de necesitatea continuării şi punerii în aplicare a unor tehnologii ecologice raţionale şi puţin poluante, a unor măsuri de reciclare şi a unor sisteme adecvate de întreţinere, de gospodărire pentru a reduce la minimum producerea reziduurilor periculoase şi a altor deşeuri,

conştiente, de asemenea, de preocuparea internaţională crescîndă pentru necesitatea unui control mai strict al transportului reziduurilor periculoase şi de reducere la minimum a acestui transport,

preocupate de problema traficului ilicit transfrontier cu aceste reziduuri şi al altor deşeuri,

ţinînd seama de posibilităţile limitate ale statelor în curs de dezvoltare de a gospodări aceste reziduuri,

recunoscînd necesitatea promovării transferului de tehnologie pentru gospodărirea raţională a reziduurilor produse local, în special în ţările în curs de dezvoltare, conform spiritului liniilor directoare de la Cairo şi Deciziei nr. 14/16 a Consiliului de administraţie al P.N.U.E cu privire la promovarea transferului de tehnologii pentru protecţia mediului înconjurător,

recunoscînd, de asemenea, că reziduurile periculoase trebuie transportate în conformitate cu convenţiile internaţionale pertinente,

convinse că transportul reziduurilor în afara frontierelor trebuie permis numai cînd transportul şi eliminarea finală prezintă siguranţă din punct de vedere ecologic,

hotărîte să protejeze printr-un control strict sănătatea omului şi mediul înconjurător împotriva efectelor nocive rezultate din producerea şi gospodărirea reziduurilor periculoase,

au convenit după cum urmează:

 

ART. 1

Domeniul de aplicare a convenţiei

  1. Următoarele deşeuri transportate în afara frontierelor vor fi considerate „deşeuri periculoase” pentru scopurile prezentei convenţii:
  2. a) deşeurile din categoriile trecute la anexa I, dacă nu posedă nici o caracteristică indicată în anexa III; şi,
  3. b) deşeurile care nu sînt incluse în paragraful (a), dar sînt considerate periculoase de către legislaţia internă a ţării importatoare, exportatoare sau de tranzit.
  4. Deşeurile aparţinînd categoriilor din anexa II care fac obiectul transportului peste frontiere vor fi considerate drept „alte deşeuri”, conform prezentei convenţii.
  5. Deşeurile radioactive care sînt supuse altor sisteme de control internaţional, inclusiv instrumente internaţionale care se aplică special substanţelor radioactive, sînt excluse din cîmpul de aplicare a prezentei convenţii.
  6. Deşeurile generate de funcţionarea normală a navelor şi a căror evacuare formează obiectul altor instrumente internaţionale sînt excluse din cîmpul de aplicare a prezentei convenţii.

ART. 2

Definiţii

  1. „Deşeuri” – sînt substanţele sau obiectele care sînt eliminate sau urmează a fi eliminate sau este necesar să fie eliminate în conformitate cu legislaţia naţională.
  2. „Gospodărire” – înseamnă colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzînd şi măsurile de securitate ce trebuie luate după depozitarea în locurile special amenajate.
  3. „Deplasare transfrontieră” – este orice mişcare a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat spre/sau printr-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a altui stat sau spre o zonă ce nu e sub jurisdicţia naţională a nici unui stat, cu condiţia ca cel puţin două state să fie implicate în această deplasare.
  4. „Eliminare” – este orice operaţiune specificată în anexa IV a acestei convenţii.
  5. „Zonă sau instalaţie aprobată” – este o zonă sau instalaţie pentru eliminarea deşeurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autorizaţia sau permisiunea să opereze în acest scop, autorizaţie emisă de o autoritate competentă a statului în care se află instalaţia sau zona respectivă de eliminare.
  6. „Autoritate competentă” – autoritate guvernamentală desemnată de către o parte ca fiind răspunzătoare, în cadrul unei zone geografice determinate, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum şi orice informaţii referitoare la acestea şi pentru a răspunde la această notificare, conform art. 6.
  7. „Punctul focal” – este entitatea unei părţi, la care se fac referiri în art. 5, responsabilă cu primirea şi comunicarea informaţiilor conform art. 13 şi 15.
  8. „Gospodărirea ecologică raţională a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri” – înseamnă totalitatea măsurilor practice necesare unei gospodăriri a acestor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri, de natură să asigure protecţia sănătăţii omului şi a mediului înconjurător împotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste reziduuri.
  9. „Zona aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat” – este orice zonă terestră, maritimă sau aeriană asupra căreia un stat îşi exercită competenţa administrativă şi legislativă, în conformitate cu legile internaţionale cu privire la protecţia sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.
  10. „Stat exportator” – este partea care planifică iniţierea sau iniţiază deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
  11. „Stat importator” – este partea pentru care se planifică sau se efectuează deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul eliminării lor sau transbordării înainte de a fi eliminate într-o zonă ce nu se află sub jurisdicţia naţională a nici unui stat.
  12. „Stat de tranzit” – este orice stat, altul decît statul exportator sau importator, prin care se planifică sau se efectuează o deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
  13. „State interesate” – părţile care sînt state exportatoare sau importatoare şi de tranzit, fie că sînt sau nu părţi la prezenta convenţie.
  14. „Persoană” – este orice persoană fizică sau juridică.
  15. „Exportator” – orice persoană ce se află sub jurisdicţia unui stat exportator, care organizează exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
  16. „Importator” – este orice persoană ce se află sub jurisdicţia unui stat importator, care organizează importul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri.
  17. „Agent de transport” – orice persoană care organizează transportul deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
  18. „Producător” – orice persoană a cărei activitate produce deşeuri periculoase sau alte reziduuri sau, dacă această persoană nu este cunoscută, persoana care este în posesia şi/sau controlează aceste deşeuri.
  19. „Eliminator” – orice persoană care primeşte deşeurile periculoase sau alte reziduuri şi care efectuează operaţiile de eliminare a acestor deşeuri.
  20. „Organizaţie de integrare politică şi/sau economică” – orice organizaţie constituită de state suverane, căreia acestea i-au conferit competenţe în domeniile reglementate prin prezenta convenţie şi care au fost autorizate, în conformitate cu procedurile interne, să semneze, ratifice, accepte, aprobe sau să confirme oficial convenţia sau să adere la ea.
  21. „Trafic ilicit” – orice deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, aşa cum este specificată în art. 9.

ART. 3

Definiţii naţionale ale deşeurilor periculoase

  1. Fiecare parte, în cel mult 6 luni după ce devine parte la această convenţie, trebuie să informeze secretariatul convenţiei asupra deşeurilor, altele decît acelea înscrise în anexele I şi II, considerate sau definite ca periculoase prin legislaţia naţională proprie, precum şi asupra oricăror dispoziţii privind procedurile referitoare la transportul peste frontiere, aplicabile unor astfel de deşeuri.
  2. Fiecare parte va informa ulterior secretariatul cu privire la orice schimbare semnificativă a informaţiilor furnizate în conformitate cu paragraful 1.
  3. Secretariatul va informa imediat toate părţile asupra informaţiilor primite în conformitate cu paragrafele 1 şi 2.
  4. Părţile trebuie să pună la dispoziţia exportatorilor lor informaţiile care le sînt comunicate de secretariat în conformitate cu paragraful 3.

ART. 4

Obligaţii generale

  1. a) Părţile, exercitîndu-şi drepturile lor de a interzice importul de deşeuri periculoase sau alte deşeuri, în scopul eliminării lor, vor informa celelalte părţi despre hotărîrile lor, în conformitate cu art. 13.
  2. b) Părţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către părţile care au interzis importul unor astfel de deşeuri, cînd vor fi notificate în conformitate cu alin. a) de mai sus.
  3. c) Părţile vor interzice sau nu vor permite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă statul importator nu îşi va da consimţămîntul în scris pentru importul acestor deşeuri, în cazul în care statul importator nu a interzis în mod expres importul acestor deşeuri.
  4. Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru a:
  5. a) asigura că producerea de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri este redusă la minimum, luînd în considerare implicaţiile sociale, tehnologice şi economice;
  6. b) asigura punerea în funcţiune a unor instalaţii adecvate de eliminare care vor trebui să fie situate, în măsura posibilă, în teritoriul ţării, în scopul eliminării ecologice raţionale a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri;
  7. c) asigura că persoanele implicate în administrarea deşeurilor periculoase vor lua măsurile necesare pentru a preveni creşterea poluării ce ar rezulta dintr-o astfel de gospodărire şi, dacă o astfel de poluare are loc, să reducă la minimum consecinţele pentru sănătatea omului şi mediul înconjurător;
  8. d) asigura ca transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri să fie redus la un minimum compatibil cu gestionarea eficace şi după metode ecologic raţionale şi ca acesta să fie efectuat astfel încît sănătatea omului şi mediul înconjurător să fie protejate împotriva efectelor nocive ce ar putea rezulta;
  9. e) nu admite exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către state sau grupuri de state care aparţin unor organizaţii de integrare economică şi/sau politică, care sînt părţi, în special ţări în curs de dezvoltare, care au interzis prin legislaţia lor orice import, sau dacă există motive să se creadă că deşeurile în cauză nu vor fi gospodărite în mod raţional din punct de vedere ecologic, în concordanţă cu criteriile ce vor fi adoptate de către părţi la prima reuniune;
  10. f) solicita ca informaţiile asupra transporturilor peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, preconizate, vor ajunge la statele interesate, în conformitate cu anexa V A, pentru ca acestea să poată evalua consecinţele probabile asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător a acestor transporturi;
  11. g) preveni importurile de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri dacă exista motivul să se creadă că deşeurile în cauză nu vor fi gospodărite conform unor metode ecologice raţionale;
  12. h) coopera cu celelalte părţi şi organizaţii interesate, direct şi prin secretariat, în special în difuzarea de informaţii asupra transportului peste frontiere de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri, pentru a îmbunătăţi gospodărirea ecologică raţională a unor astfel de deşeuri şi pentru a preveni traficul ilicit.
  13. Părţile consideră că traficul ilicit de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri constituie o infracţiune penală.
  14. Fiecare parte va adopta cele mai potrivite măsuri juridice, administrative sau de alt fel, pentru a pune în aplicare şi a asigura respectarea prevederilor acestei convenţii, inclusiv măsuri de prevenire şi de pedepsire a actelor de conduită ce ar contraveni acestei convenţii.
  15. Părţile nu vor autoriza exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri către un stat care nu este parte la convenţie sau importul de astfel de deşeuri dintr-un stat care nu este parte.
  16. Părţile cad de acord să interzică exportul de deşeuri periculoase sau de alte reziduuri în vederea eliminării lor, în interiorul zonei situate la sud de paralela de 60 grade latitudine sudică, fie că aceste deşeuri fac sau nu obiectul unui transport peste frontiere.
  17. În plus, fiecare parte:
  18. a) va interzice tuturor persoanelor din jurisdicţia sa naţională să transporte sau să elimine deşeuri periculoase fără autorizaţie sau fără a fi abilitată pentru o astfel de operaţiune;
  19. b) va cere ca toate deşeurile periculoase care urmează să fie transportate peste frontieră să fie ambalate, etichetate şi transportate conform regulilor internaţionale unanim acceptate şi recunoscute în materie, urmărind ca practicile pertinente pe plan internaţional să fie respectate în mod corespunzător;
  20. c) va cere ca deşeurile periculoase să fie însoţite de un document de transport din punctul în care începe transportul peste frontieră pînă la punctul de eliminare finală.
  21. Fiecare parte va cere ca deşeurile periculoase exportate să fie gospodărite raţional din punct de vedere ecologic în statul importator, ca şi în oricare altă parte.

La prima lor reuniune, părţile vor conveni criteriile tehnice pentru gestiunea ecologică raţională a deşeurilor ce formează obiectul prezentei convenţii.

  1. Părţile vor lua măsuri corespunzătoare pentru ca transportul peste frontieră să fie autorizat, numai dacă:
  2. a) statul exportator nu are capacitatea tehnică şi instalaţiile necesare pentru eliminarea deşeurilor respective într-o manieră eficientă şi raţională din punct de vedere ecologic; sau
  3. b) deşeurile respective sînt solicitate ca materii prime pentru reciclare sau recuperare în industrie în statele importatoare; sau
  4. c) transportul respectiv se conformează altor criterii convenite de către părţi, cu condiţia ca aceste criterii să nu contravină obiectivelor convenţiei.
  5. Obligaţia care incumbă, în virtutea prezentei convenţii, asupra statelor în care sînt produse deşeuri periculoase, ca acestea să fie gospodărite raţional din punct de vedere ecologic, nu poate fi transferată în nici un caz statelor importatoare sau de tranzit.
  6. Nimic din această convenţie nu va împiedica o parte să impună cerinţe suplimentare, în conformitate cu prevederile convenţiei şi cu legislaţia internaţională, în vederea unei mai bune protecţii a sănătăţii omului şi a mediului înconjurător.
  7. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va aduce nici o atingere suveranităţii statelor asupra apelor lor teritoriale delimitate în conformitate cu dreptul internaţional, nici drepturilor suverane şi jurisdicţiei pe care o exercită statele în zona lor economică exclusivă şi asupra platoului continental, conform dreptului internaţional, şi nici exercitării de către navele şi aeronavele tuturor statelor a drepturilor de liberă navigaţie aşa cum sînt acestea reglementate în dreptul internaţional şi aşa cum rezultă din instrumentele internaţionale pertinente.
  8. Părţile se angajează să examineze periodic posibilitatea de a reduce volumul şi/sau potenţialul poluant al deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri care sînt exportate spre alte state, în special către ţările în curs de dezvoltare.

ART. 5

Desemnarea autorităţilor competente şi a punctului focal

Pentru uşurarea aplicării acestei convenţii, părţile:

  1. vor desemna sau stabili una sau mai multe autorităţi competente şi un singur punct focal. O singură autoritate competentă va fi desemnată să primească notificările în cazul unui stat de tranzit;
  2. vor informa secretariatul, în cadrul unei perioade de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei convenţii, asupra organizaţiilor pe care le-au desemnat drept autorităţi competente şi puncte focale;
  3. vor informa secretariatul, într-o perioadă de o lună de la data adoptării deciziei, asupra oricăror modificări în ceea ce priveşte desemnarea efectuată conform paragrafului 2 de mai sus.

ART. 6

Transportul peste frontiere între părţi

  1. Statul exportator va informa sau va cere ca producătorul sau firma exportatoare să informeze în scris, prin intermediul autorităţii competente a statului exportator, autorităţile competente ale statelor prin care deşeurile periculoase urmează să fie transportate. Aceste notificări vor conţine declaraţiile şi informaţiile specificate în anexa V A, redactată într-o limbă acceptabilă statului importator. Este necesară trimiterea unei singure notificări fiecărui stat implicat.
  2. Statul importator va răspunde, în scris, acceptînd transportul cu sau fără condiţii, refuzînd permisiunea pentru transport sau cerînd informaţii suplimentare. O copie a răspunsului final al statului importator va fi trimisă autorităţilor competente din statele interesate care sînt părţi la convenţie.
  3. Statul exportator nu va autoriza începerea transportului peste frontiere pînă cînd nu a primit confirmarea scrisă că:
  4. a) exportatorul a primit consimţămîntul scris al statului importator; şi
  5. b) exportatorul a primit din partea statului importator confirmarea existenţei unui contract între exportator şi eliminator, specificînd eliminarea ecologică raţională a deşeurilor.
  6. Fiecare stat de tranzit care este parte va confirma prompt primirea notificării persoanei care a făcut-o. Ulterior, el poate să-şi facă cunoscută poziţia în scris, în 60 de zile, consimţind la transport cu sau fără rezerve, refuzînd permisiunea pentru transport sau cerînd informaţii suplimentare. Statul exportator nu va permite ca transportul peste frontiere să înceapă pînă cînd nu s-a primit consimţămîntul scris al statului de tranzit. În orice caz, dacă vreodată o parte decide să nu ceară un acord scris, în condiţii generale sau specifice, pentru transportul peste frontiere în tranzit al deşeurilor periculoase sau îşi modifică reglementările în această privinţă va informa imediat celelalte părţi asupra deciziei lui, conform art. 13. În acest ultim caz, dacă statul exportator nu primeşte nici un răspuns în 60 de zile de la trimiterea notificării către statul de tranzit, acesta poate autoriza efectuarea exportului prin statul de tranzit.
  7. În cazul transportului peste hotare al reziduurilor şi dacă reziduurile respective nu sînt definite din punct de vedere juridic sau considerate ca deşeuri periculoase decît:
  8. a) de către statul exportator, prevederile paragrafului 9 al acestui articol care se aplică importatorului sau eliminatorului şi statului importator se vor aplica „mutatis mutandis” şi exportatorului şi statului exportator;
  9. b) de către statul importator sau de către statele importatoare şi de tranzit care sînt părţi, prevederile paragrafelor 1, 3, 4, 6 ale acestui articol care se aplică exportatorului şi statului exportator se vor aplica „mutatis mutandis” importatorului şi statului importator respectiv;
  10. c) de către orice stat de tranzit parte, căruia i se vor aplica prevederile paragrafului 4.
  11. Statul exportator poate, condiţionat de acordul scris al statelor implicate, să permită producătorului sau exportatorului să utilizeze o notificare generală în cazul în care deşeurile periculoase sau alte tipuri de deşeuri avînd aceleaşi caracteristici fizice şi chimice sînt transportate în mod regulat către acelaşi eliminator prin acelaşi punct vamal al statului exportator, prin acelaşi punct vamal al statului importator şi, în caz de tranzit, prin aceleaşi puncte vamale de intrare şi ieşire ale statului sau statelor de tranzit.
  12. Statele interesate îşi pot da acordul scris pentru utilizarea notificării generale la care se face referire în paragraful 6, pentru comunicarea anumitor informaţii, cum ar fi cantităţile exacte sau liste periodice de deşeuri periculoase sau alte tipuri de deşeuri care trebuie transportate.
  13. Notificarea generală şi acordul scris la care se face referire în paragrafele 6 şi 7 sînt valabile pentru mai multe transporturi de deşeuri periculoase sau alte deşeuri pentru o perioadă maximă de 12 luni.
  14. Părţile vor cere ca fiecare persoană care îşi ia răspunderea pentru transportul peste frontieră al deşeurilor periculoase sau altor tipuri de deşeuri să semneze documentul de transport la predarea sau recepţionarea deşeurilor.

De asemenea, părţile cer ca cel care le evacuează să informeze şi exportatorul şi autoritatea competentă a statului exportator de recepţia deşeurilor şi de terminarea eliminării, după metodele specificate în notificare. Dacă aceste informaţii nu sînt primite de către statul exportator, autoritatea competentă din statul exportator va înştiinţa statul importator.

  1. Notificarea şi răspunsul cerut de acest articol vor fi transmise autorităţii competente din statele părţi implicate sau autorităţilor guvernamentale competente în cazul statelor care nu sînt parte la această convenţie.
  2. Orice deplasare peste frontieră a deşeurilor periculoase va fi asigurată după cum prevăd regulamentele din statele importatoare sau de tranzit care sînt părţi.

ART. 7

Deplasarea peste frontieră dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte la convenţie

Dispoziţiile paragrafului 2 al art. 6 al convenţiei se vor aplica „mutatis mutandis” cu privire la deplasarea peste frontieră a deşeurilor periculoase sau a altor tipuri de deşeuri dintr-un stat parte prin state care nu sînt parte la convenţie.

ART. 8

Obligaţia de reimportare

Cînd un transport de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, asupra cărora statele au căzut de acord, subiect al prevederilor prezentei convenţii, nu se poate realiza în condiţiile din contract, statul exportator va asigura întoarcerea reziduurilor respective în statul exportator de către exportator, dacă nu se pot găsi soluţii alternative pentru evacuarea lor într-un mod care să respecte protecţia mediului înconjurător în 90 de zile de la data cînd statul importator a informat statul exportator şi secretariatul sau o altă perioadă asupra cărora statele au căzut de acord. Statul exportator şi orice parte de tranzit nu se vor opune, nu vor împiedica sau preveni întoarcerea acestor deşeuri în statul exportator.

ART. 9

Traficul ilicit

  1. În cadrul acestei convenţii, orice deplasare transfrontieră a unor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri este considerată a fi trafic ilicit, dacă s-a efectuat:
  2. a) fără notificarea expresă a tuturor statelor interesate, conform prevederilor prezentei convenţii; sau
  3. b) fără consimţămîntul unui anume stat interesat, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii; sau
  4. c) cu consimţămîntul statelor obţinut prin falsificare, declaraţie falsă sau fraudă; sau
  5. d) fără a se conforma materialiceşte cu documentele; sau
  6. e) prin eliminarea deliberată (de exemplu, deversare) a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine acestei convenţii şi principiilor generale ale dreptului internaţional.
  7. În cazul în care transportul peste frontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri este considerat drept trafic ilicit ca urmare a comportamentului exportatorului sau producătorului, statul exportator va trebui să asigure ca deşeurile periculoase în cauza să fie:
  8. a) reimportate de către exportator sau producător sau, dacă este necesar, de către el însuşi, în propriul teritoriu, sau dacă aceasta nu este posibil;
  9. b) eliminate, de o manieră conformă prevederilor prezentei convenţii, într-un termen de 30 de zile din momentul în care statul exportator a fost informat cu privire la traficul ilicit sau într-un alt termen ce va fi convenit de către statele interesate. În acest scop, părţile interesate nu se vor opune reimportului acestor deşeuri în statul de export, nici nu-l vor preveni şi nici nu-l vor împiedica.
  10. În cazul unei deplasări transfrontiere de deşeuri periculoase sau alte reziduuri, considerată ca trafic ilicit ca rezultat al actelor comise de importator sau eliminator, statul importator va asigura ca deşeurile respective să fie eliminate ecologic raţional de către importator sau eliminator sau, dacă este necesar, de către el însuşi, în 30 de zile de la data cînd traficul ilicit a fost adus la cunoştinţă statului importator, sau orice altă perioadă convenită de state. În acest scop, părţile interesate vor coopera, dacă este necesar, la eliminarea deşeurilor, cu respectarea condiţiilor ecologice raţionale.
  11. În cazurile în care responsabilitatea pentru traficul ilicit nu poate fi atribuită nici exportatorului (producătorului) sau importatorului (eliminatorului), părţile interesate sau alte părţi, după caz, vor asigura, în cooperare, eliminarea deşeurilor în cauză în cel mai scurt timp, cu respectarea metodelor ecologice raţionale fie în statul exportator, fie în statul importator sau în altă parte.
  12. Fiecare parte va adopta legi naţionale interne pentru a preveni şi a pedepsi traficul ilicit. Părţile vor coopera în vederea realizării obiectivelor acestui articol.

ART. 10

Cooperarea internaţională

  1. Părţile vor coopera pentru a îmbunătăţi şi a asigura gospodărirea în condiţii ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri.
  2. În acest scop, părţile:
  3. a) la cerere, vor oferi informaţii, pe bază bilaterală sau multilaterală, în vederea promovării metodelor ecologice raţionale pentru gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, inclusiv armonizarea standardelor tehnice şi a practicilor pentru controlul adecvat al deşeurilor periculoase şi altor reziduuri;
  4. b) vor coopera pentru controlul efectelor deşeurilor periculoase asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător;
  5. c) vor coopera, conform legilor naţionale, reglementărilor şi politicilor, în dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor noi tehnologii cu deşeuri cît mai reduse şi optimizarea tehnologiilor existente în vederea eliminării, în măsura posibilului, a producerii de deşeuri periculoase şi de alte reziduuri şi realizarea unor metode mai eficiente pentru asigurarea gospodăririi deşeurilor periculoase în condiţii ecologice raţionale, pe baza studiului efectelor economice, sociale şi ecologice decurgînd din adoptarea acestor tehnologii noi sau îmbunătăţite;
  6. d) vor coopera activ, conform legilor naţionale, reglementărilor şi politicilor, în domeniul transferului de tehnologii şi al sistemelor de gospodărire ecologică raţională a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri. Ele vor coopera, de asemenea, în dezvoltarea capacităţii tehnice în statele părţi, în special acelea care necesită şi solicită asistenţă tehnică în acest domeniu;
  7. e) vor coopera în dezvoltarea normelor tehnice corespunzătoare şi/sau codurilor de practici corespunzătoare.
  8. Părţile vor utiliza mijloacele adecvate pentru a coopera în vederea acordării de asistenţă tehnică ţărilor în curs de dezvoltare privind punerea în aplicare a subparagrafelor a), b) şi c) din paragraful 2 al art. 4.
  9. Ţinînd cont de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare, cooperarea între părţi şi între organizaţii internaţionale competente este încurajată pentru promovarea, „inter alia”, a conştientizării opiniei publice, a realizării unei gospodăriri ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri şi adoptarea unor tehnici noi, mai puţin poluante.

ART. 11

Înţelegeri bilaterale, multilaterale şi regionale

  1. Fără a încălca prevederile art. 4 paragraful 5, părţile pot încheia înţelegeri sau acorduri bilaterale, multilaterale şi regionale privind deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri cu părţile sau cu state care nu sînt părţi în convenţie, în aşa fel ca astfel de înţelegeri sau acorduri să nu contravină gospodăririi ecologice raţionale a deşeurilor periculoase şi a altor reziduuri, conform prevederilor prezentei convenţii. Aceste înţelegeri sau acorduri vor stipula prevederi care nu vor fi mai puţin raţionale din punct de vedere ecologic decît cele stipulate în convenţie, ţinînd seama în special de interesele statelor în curs de dezvoltare.
  2. Părţile vor notifica secretariatului cu privire la orice acord sau înţelegeri bilaterale, multilaterale sau regionale menţionate în paragraful 1 şi la cele pe care le-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, în scopul de a controla transportul deşeurilor periculoase în afara frontierelor între părţile semnatare ale unor astfel de acorduri. Prevederile convenţiei nu vor afecta transporturile în afara frontierelor desfăşurate în baza acestor acorduri, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu gospodărirea raţională din punct de vedere ecologic a deşeurilor periculoase conform cerinţelor convenţiei.

ART. 12

Consultări cu privire la problema responsabilităţii

Părţile vor coopera în vederea adoptării cît mai curînd posibil a unui protocol care să stabilească procedurile adecvate în ceea ce priveşte răspunderea şi compensaţiile pentru pagubele ce pot rezulta din transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al altor reziduuri.

ART. 13

Transmiterea informaţiilor

  1. Părţile trebuie, cînd li se aduce la cunoştinţă, să asigure ca, în cazul producerii unui accident în timpul unei mişcări transfrontiere de deşeuri periculoase sau al depozitării lor, şi care prezintă riscuri pentru sănătatea oamenilor şi a mediului înconjurător din alte state, aceste state să fie informate imediat cu privire la evenimentul respectiv.
  2. Părţile trebuie să se informeze reciproc, prin secretariat, asupra:
  3. a) schimbărilor privind desemnarea autorităţilor competente şi/sau punctelor focale, conform art. 5;
  4. b) schimbărilor în definiţia naţională a reziduurilor periculoase, în conformitate cu art. 3; şi, cît mai curînd posibil,
  5. c) deciziilor lor de a nu consimţi total sau parţial la importul de deşeuri periculoase sau alte reziduuri pentru depozitarea în zona jurisdicţiei lor naţionale;
  6. d) deciziilor lor de a limita sau de a interzice exportul deşeurilor periculoase sau al altor reziduuri;
  7. e) oricăror alte informaţii necesare conform paragrafului 4 al acestui articol.
  8. Părţile, în conformitate cu reglementările şi legile naţionale, vor transmite prin secretariat, conferinţei părţilor, stabilită în art. 15, înaintea încheierii anului calendaristic, un raport asupra anului precedent, conţinînd următoarele informaţii:
  9. a) autorităţile competente şi punctele focale desemnate de ele conform art. 5;
  10. b) informaţiile privind transportul în afara frontierelor al deşeurilor periculoase în care au fost implicate, inclusiv:

(i) cantitatea deşeurilor exportate, categoria căreia îi aparţin, proprietăţile, destinaţia, ţările de tranzit şi metodele de evacuare enunţate ca răspuns la notificare;

(ii) cantitatea şi celelalte date de mai sus privind deşeurile importate;

(iii) eliminări care nu s-au desfăşurat conform planului;

(iv) eforturi de a realiza o reducere a cantităţii de deşeuri care se transportă în afara frontierelor;

  1. c) informaţii privind măsurile adoptate pentru implementarea convenţiei;
  2. d) informaţii statistice adecvate privind efectul asupra mediului şi sănătăţii pe care îl au generarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase;
  3. e) informaţii privind acordurile bilaterale, multilaterale şi regionale încheiate conform art. 12;
  4. f) informaţii privind accidentele survenite în transportul deşeurilor şi măsurilor luate pentru soluţionarea acestora;
  5. g) informaţii privind metodele de eliminare în zona jurisdicţiei lor naţionale;
  6. h) informaţii privind măsurile luate pentru elaborarea tehnologiilor pentru reducerea şi/sau eliminarea deşeurilor;
  7. i) alte probleme pe care conferinţa părţilor le consideră relevante;
  8. j) părţile, conform legilor şi reglementărilor naţionale, vor asigura trimiterea copiilor fiecărei notificări şi a răspunsului privind transportul deşeurilor în afara frontierelor la secretariat, atunci cînd o parte ce consideră că mediul său poate fi afectat de respectivul transport a cerut acest lucru.

ART. 14

Aspecte financiare

  1. Părţile sînt de acord să stabilească, conform nevoilor specifice ale diferitelor regiuni şi subregiuni, centre regionale sau subregionale pentru perfecţionare şi transfer de tehnologie privitoare la gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor tipuri de deşeuri şi la reducerea producţiei deşeurilor. Părţile vor decide asupra stabilirii unor mecanisme potrivite de finanţare, cu caracter voluntar.
  2. Părţile vor lua în considerare stabilirea unui fond special pentru a ajuta pe o bază provizorie, în caz de situaţii de urgenţă, reducerea pagubelor datorate accidentelor în transportul peste frontiere al deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri sau în timpul evacuării acestor deşeuri.

ART. 15

Conferinţa părţilor

  1. Se instituie o conferinţă a părţilor. Prima întîlnire a conferinţei părţilor va fi convocată de directorul executiv al P.N.U.E. nu mai tîrziu de un an după intrarea în vigoare a acestei convenţii. În continuare, întîlnirile obişnuite ale conferinţei părţilor vor fi ţinute la intervale regulate, stabilite de conferinţă la prima întrunire.
  2. Întîlnirile extraordinare ale conferinţei părţilor vor fi ţinute atunci cînd va fi considerat necesar de către aceasta sau la cererea scrisă a oricărei ţări semnatare, cu condiţia ca într-o perioadă de şase luni de la comunicarea ei către secretariat să fie sprijinită de cel puţin o treime dintre semnatare.
  3. Conferinţa părţilor va trebui să fie de acord şi să adopte în unanimitate regulile procedurale pentru conferinţă şi pentru orice alt organ subsidiar pe care-l stabileşte, precum şi regulamentul financiar care va stabili participarea financiară a părţilor la convenţia prezentă.
  4. La prima întîlnire părţile vor examina toate măsurile suplimentare necesare să ajute la îndeplinirea responsabilităţilor cu privire la protecţia şi conservarea mediului marin în contextul prezentei convenţii.
  5. Conferinţa părţilor supraveghează permanent punerea în aplicare a prevederilor prezentei convenţii şi anume:
  6. a) încurajează armonizarea politicilor, strategiilor şi măsurilor necesare pentru reducerea la minimum a daunelor aduse sănătăţii omului şi mediului înconjurător de către deşeurile periculoase şi alte deşeuri;
  7. b) analizează şi adoptă, după cum este necesar, amendamentele la această convenţie şi la anexele ei, luînd în considerare, „inter alia”, informaţiile ştiinţifice, tehnice, economice şi ecologice disponibile;
  8. c) examinează şi adoptă orice altă măsura necesară pentru scopurile acestei convenţii în lumina experienţei cîştigate în funcţionarea şi exploatarea înţelegerilor şi aranjamentelor prevăzute în art. 11;
  9. d) analizează şi adoptă protocoalele; şi
  10. e) stabileşte organele subsidiare considerate ca necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii.
  11. Naţiunile Unite şi agenţiile specializate ale acesteia, la fel ca oricare stat ce nu este parte la această convenţie, pot fi reprezentate în calitate de observator la întîlnirile conferinţei părţilor. Oricare alt organism sau agenţie, naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental, calificate în domenii înrudite cu deşeurile periculoase sau alte deşeuri, care a informat secretariatul cu privire la dorinţa de a fi reprezentat în calitate de observator la o întîlnire a conferinţei părţilor, poate fi admis numai dacă cel puţin o treime din părţile prezente nu obiectează. Admiterea şi participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedură adoptate de conferinţă.
  12. Conferinţa părţilor va întocmi, în termen de trei ani după intrarea în vigoare a convenţiei şi la cel puţin şase ani după aceea, o evaluare a eficienţei sale şi, dacă se consideră necesar, adoptarea unei interdicţii parţiale sau complete de transport al deşeurilor periculoase şi altor deşeuri în lumina celor mai recente informaţii ştiinţifice, ecologice, tehnice şi economice.

ART. 16

Secretariatul

  1. Funcţiile secretariatului vor fi:
  2. a) să iniţieze şedinţele prevăzute în art. 15 şi 17;
  3. b) să pregătească şi să transmită rapoartele bazate pe informaţiile primite în concordanţă cu art. 3, 4, 6, 11 şi 13, ca şi pe informaţiile venite de la şedinţe ale unor organe subsidiare stabilite în art. 15, ca şi pe baza informaţiilor potrivite, furnizate de entităţi guvernamentale şi neguvernamentale pertinente;
  4. c) să pregătească rapoarte asupra activităţilor desfăşurate pentru exercitarea funcţiilor sale în această convenţie şi să le prezinte conferinţei părţilor;
  5. d) să asigure coordonarea necesară cu organismele internaţionale pertinente şi în particular să intre în astfel de aranjamente administrative şi contractuale după cum este necesar pentru îndeplinirea eficace a funcţiilor sale;
  6. e) să comunice cu punctele focale şi autorităţile competente stabilite de părţi în concordanţă cu art. 5 al acestei convenţii;
  7. f) să colecteze informaţii privind zonele naţionale autorizate şi facilităţi ale părţilor adecvate pentru evacuarea deşeurilor lor periculoase şi a altor deşeuri şi să vehiculeze aceste informaţii între părţi;
  8. g) să primească şi să transmită informaţii de la şi către părţi despre:

– surse de asistenţă tehnică şi perfecţionare;

– abilităţi tehnice şi ştiinţifice disponibile;

– surse de informare şi expertiză; şi

– disponibilitatea resurselor cu privire la acordarea de asistenţă, după cerere în domenii ca:

– manevrarea sistemului de informare al convenţiei;

– gospodărirea deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri;

– tehnologii sigure din punct de vedere ecologic în legătură cu deşeurile periculoase şi alte deşeuri, ca tehnologiile fără deşeuri sau cu deşeuri puţine;

– evaluarea capacităţilor şi amplasamentelor pentru evacuare;

– controlul deşeurilor periculoase şi a altor deşeuri; şi

– răspunsuri în cazuri de urgenţă;

  1. h) să furnizeze părţilor, după cerere, informaţii asupra consultanţilor sau a firmelor de consult ce au competenţa necesară în domeniu, care pot asista părţile la examinarea unei înştiinţări pentru un transport peste frontiere, să concorde transportul deşeurilor periculoase sau al altor deşeuri cu înştiinţarea pertinentă şi/sau faptul că facilităţile disponibile propuse pentru deşeurile periculoase sau alte deşeuri sînt sigure din punct de vedere ecologic atunci cînd au motive să creadă că deşeurile în discuţie nu vor fi gospodărite într-un mod sigur din punct de vedere ecologic. Orice asemenea examinare nu va fi în sarcina secretariatului;
  2. i) să sprijine părţile, la cerere, în identificarea cazurilor de trafic ilicit şi să transmită imediat părţilor orice informaţie primită privind traficul ilicit;
  3. j) să coopereze cu părţile şi cu organizaţiile pertinente şi competente, precum şi cu agenţiile pentru asigurarea de experţi şi echipament pentru asistenţa rapidă acordată statelor în caz de situaţii de urgenţă; şi
  4. k) să-şi îndeplinească orice alte funcţiuni importante scopurilor acestei convenţii, după cum vor fi stabilite de conferinţa părţilor.
  5. Funcţiile secretariatului vor fi îndeplinite provizoriu de U.N.E.P. pînă cînd prima şedinţă a conferinţei părţilor se va ţine în conformitate cu art. 15.
  6. La prima sa şedinţă, conferinţa părţilor va desemna secretariatul dintre organizaţiile interguvernamentale competente care îşi arată dorinţa de a îndeplini funcţiile secretariatului acestei convenţii. La această şedinţă conferinţa părţilor va analiza, de asemenea, modul în care secretariatul provizoriu îşi exercită funcţiile ce i-au fost încredinţate în conformitate cu prevederile paragrafului 1 de mai sus şi va decide asupra structurilor adecvate pentru exercitarea acestor funcţii.

ART. 17

Amendamente la convenţie

  1. Orice parte poate propune amendamente la această convenţie şi orice parte la protocol poate propune amendamente la acest protocol. Astfel de amendamente vor lua în considerare, „inter alia”, consideraţii ştiinţifice şi tehnice pertinente.
  2. Amendamentele la această convenţie vor fi adoptate la adunarea conferinţei părţilor semnatare. Amendamentele la orice protocol vor fi adoptate la adunarea părţilor. Textul oricărui amendament propus la această convenţie sau la oricare protocol va fi comunicat părţilor de către secretariat cu cel puţin 6 luni înainte de şedinţa la care este propusă pentru adoptare. Secretariatul va comunica de asemenea amendamentele propuse semnatarilor convenţiei pentru informare.
  3. Părţile vor face eforturi pentru a se ajunge la o înţelegere unanimă asupra amendamentelor propuse convenţiei. Dacă toate eforturile de acord unanim au eşuat, în ultimă instanţă, amendamentul va fi aprobat printr-un vot majoritar de 3/4 al părţilor prezente şi va fi supus ratificării, aprobării, confirmării sau acceptării.
  4. Procedura menţionată în paragraful 3 de mai sus se aplică amendamentelor la orice protocol şi o majoritate de 2/3 a părţilor, care votează la şedinţă, va fi suficientă pentru a fi adoptate.
  5. Instrumentele de ratificare, aprobare, confirmare oficială sau acceptare a amendamentelor vor fi păstrate în arhivă. Amendamentele adoptate conform paragrafelor 3 sau 4 de mai sus vor intra în vigoare între părţile care le-au acceptat în a 90-a zi după recepţia de către depozitar a instrumentelor lor de ratificare, aprobare, confirmare formală sau acceptare de către cel puţin 3/4 dintre părţi care au acceptat amendamentele la protocolul implicat. Amendamentele vor intra în vigoare pentru orice altă parte în a 90-a zi după ce partea depozitează instrumentele ei de ratificare, aprobare, confirmare formală sau acceptare a amendamentelor.
  6. Pentru scopul acestui articol părţi prezente şi care votează înseamnă părţile prezente şi care votează pozitiv sau negativ.

ART. 18

Adoptarea şi amendarea anexelor

  1. Anexele convenţiei sau ale protocoalelor vor forma parte integrantă a convenţiei sau protocolului, după cum este cazul şi, numai dacă nu este exprimat altfel, în mod expres, o referinţă la această convenţie sau la protocoalele ei constituie în acelaşi timp o referinţă la orice anexă din ea. Astfel de anexe trebuie restrînse la chestiuni ştiinţifice, tehnice şi administrative.
  2. Exceptînd ceea ce poate fi prevăzut altfel în orice protocol cu privire la anexele sale, se va aplica următoarea procedură propunerii, adoptării şi intrării în vigoare a anexelor auxiliare la această convenţie sau la anexele la un protocol:
  3. a) anexele la această convenţie şi protocoalele ei vor fi propuse şi adoptate conform procedurii descrise în art. 17 paragrafele 2, 3 şi 4;
  4. b) orice parte care nu poate accepta o anexă în plus la această convenţie sau o anexă la orice protocol pe care l-a semnat va notifica depozitarului în scris despre acest lucru în şase luni de la data comunicării adoptării. Depozitarul va informa fără întîrziere toate părţile asupra înştiinţării primite. O parte poate oricînd să înlocuiască o declaraţie anterioară de neacceptare cu una de acceptare şi atunci aceste anexe vor intra în vigoare pentru această parte;
  5. c) după şase luni de la data punerii în circulaţie a comunicării, anexa va deveni valabilă pentru toate părţile la convenţie sau la orice protocol care nu au supus o înştiinţare conformă cu prevederea subparagrafului (b) de mai sus.
  6. Propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele acestei convenţii sau la oricare protocol vor fi supuse aceleaşi proceduri ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor la convenţie sau a anexelor la protocol. Anexele şi amendamentele ulterioare vor lua în consideraţie, „inter alia”, consideraţii pertinente ştiinţifice şi tehnice.
  7. Dacă o anexă auxiliară sau un amendament la o anexă implică un amendament la această convenţie sau la orice protocol, anexa auxiliară sau anexa amendată nu va intra în vigoare pînă cînd amendamentul respectiv nu intră în vigoare.

ART. 19

Verificare

Orice parte care are motive să creadă ca o altă parte îşi încalcă sau şi-a încălcat obligaţiile asumate prin această convenţie poate informa secretariatul şi într-un asemenea caz va informa simultan şi imediat, direct sau prin secretariat, partea împotriva căreia s-au făcut acuzaţiile. Toate informaţiile pertinente trebuie supuse de către secretariat părţilor.

ART. 20

Soluţionarea conflictelor

  1. În cazul unui conflict între părţi cu privire la interpretarea, aplicarea sau respectarea convenţiei sau a protocoalelor, acestea vor căuta o soluţionare a conflictului prin negocieri sau prin mijloace paşnice.
  2. Dacă părţile implicate nu-şi pot soluţiona conflictul prin mijloacele de mai sus, conflictul, dacă părţile în conflict sînt de acord, va fi supus Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului, în condiţiile stabilite în anexa VI. În orice caz, lipsa unei înţelegeri cu privire la supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie sau arbitrajului nu va absolvi părţile de responsabilitatea continuării căutării rezolvării lui prin mijloacele menţionate în paragraful I.
  3. În timpul ratificării, acceptării, aprobării, confirmării oficiale sau aderării la această convenţie sau oricînd după aceea, statul sau o organizaţie de integrare politică şi/sau economică poate declara că recunoaşte „ipso facto”, obligatoriu şi fără înţelegere specială, faţă de orice parte care acceptă aceeaşi obligaţie:
  4. a) supunerea conflictului Curţii Internaţionale de Justiţie; şi/sau
  5. b) arbitrajul în conformitate cu procedurile stabilite în anexa VI.

O asemenea declaraţie trebuie adusă la cunoştinţa secretariatului în scris, acesta comunicînd-o tuturor părţilor.

ART. 21

Semnarea

Această convenţie va putea fi semnată de state, organizaţii de integrare economice şi/sau politice şi de Namibia la Basel, pe data de 22 martie 1989, şi la Berna, la Departamentul Federal al Afacerilor Externe, în Elveţia, de la 23 martie 1989 pînă la 30 iunie 1989, şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, de la 1 iulie 1989 pînă la 22 martie 1990.

ART. 22

Ratificarea, acceptarea, confirmarea oficială sau aprobarea

  1. Această convenţie va fi supusă ratificării, acceptării, confirmării oficiale sau aprobării de către state, de către Namibia, reprezentată de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi confirmării oficiale sau aprobării de către organizaţiile de integrare politice şi/sau economice. Instrumentele de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aprobare vor fi depuse, împreună, la depozitar.
  2. Orice organizaţie menţionată în paragraful 1 de mai sus care devine parte la această convenţie, fără ca nici unul din statele sale membre să fie parte, va fi supusă obligaţiilor impuse de convenţie.

Dacă unu sau mai multe state membre ale unei astfel de organizaţii sînt părţi în convenţie, organizaţia şi statele ei membre decid asupra responsabilităţilor lor respective cu privire la executarea obligaţiilor lor în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.

În astfel de cazuri, organizaţia şi statele membre nu sînt abilitate să-şi exercite simultan drepturile în cadrul convenţiei.

  1. În instrumentele lor de confirmare oficială sau de aprobare, organizaţiile menţionate în paragraful 1 de mai sus vor declara aria competenţei lor referitoare la problemele reglementate prin convenţie.

De asemenea, aceste organizaţii notifică toate modificările importante cu privire la aria lor de competenţă, iar depozitarul informează părţile.

ART. 23

Aderarea

  1. Această convenţie este deschisă aderării statelor, a Namibiei, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, şi organizaţiilor de integrare politică şi/sau economică de la data la care convenţia nu mai este deschisă semnării. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.
  2. În instrumentele lor de aderare, organizaţiile menţionate în paragraful 1 de mai sus vor indica aria competenţei lor în domeniile reglementate prin convenţie. Aceste organizaţii vor mai informa depozitarul în legătură cu orice modificare substanţială intervenită în aria lor de competenţă.
  3. Prevederile art. 22 paragraful 2 se vor aplica organizaţiilor de integrare politică şi/sau economică care aderă la prezenta convenţie.

ART. 24

Dreptul la vot

  1. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 2 de mai jos, fiecare parte la această convenţie are dreptul la un vot.
  2. Organizaţiile de integrare politică şi/sau economică, conform ariei lor de competenţă, în conformitate cu art. 22 paragraful 3 şi art. 23 paragraful 2, îşi vor exercita dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sînt părţi la convenţie sau la protocoalele pertinente. Aceste organizaţii nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre şi-l exercită pe al lor şi invers.

ART. 25

Intrare în vigoare

  1. Prezenta convenţie intră în vigoare la 90 de zile după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, adoptare, confirmare oficială, aprobare sau aderare.
  2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare politică sau economică care ratifică, acceptă, aprobă sau confirmă oficial prezenta convenţie sau care aderă la aceasta, după data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare, de confirmare oficială sau de aderare, convenţia va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, confirmare oficială sau aderare de către statul respectiv sau organizaţia de integrare politică sau economică respectivă.
  3. În conformitate cu scopurile paragrafelor 1 şi 2 de mai sus, nici unul din instrumentele depuse de către o organizaţie de integrare politică sau economică nu trebuie să fie considerat ca un instrument suplimentar pe lîngă instrumentele deja depuse de către statele membre ale organizaţiei respective.

ART. 26

Rezerve şi declaraţii

  1. Nici o rezervă sau derogare nu se poate face de la această convenţie.
  2. Paragraful 1 al acestui articol nu împiedică nici un stat sau organizaţie de integrare politică sau economică, atunci cînd semnează, ratifică, acceptă, aprobă, confirmă oficial sau aderă la această convenţie, să facă declaraţii sau precizări de poziţii, scrise sau orale, oricare ar fi denumirea acestora, referitoare, între altele, la armonizarea legilor şi reglementărilor sale cu prevederile acestei convenţii, cu condiţia ca aceste declaraţii sau precizări să nu vizeze anularea sau modificarea efectelor juridice ale prevederilor convenţiei în aplicarea lor de către statul respectiv.

ART. 27

Denunţarea

  1. În orice moment, după trei ani de la data la care această convenţie a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunţa convenţia prin înaintarea unei notificări scrise în acest sens către depozitar.
  2. Denunţarea va intra în vigoare la un an după primirea notificării de către depozitar sau la orice dată ulterioară, menţionată în notificare.

ART. 28

Depozitarul

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi depozitarul convenţiei şi al oricărui protocol al acesteia.

ART. 29

Texte autentice

Textele originale în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă ale acestei convenţii sînt autentice în aceeaşi măsură.

Drept care subsemnaţii, avînd deplinele puteri, au semnat prezenta convenţie.

 

Întocmită în cadrul Conferinţei de la Basel, 20-22 martie 1989.

 

ANEXA 1

 

CATEGORII DE DEŞEURI CE URMEAZĂ A FI SUPUSE CONTROLULUI

 

Fluxuri de deşeuri

Y 1  Deşeuri de natură chimică, provenite din spitale,

centre medicale şi clinici

Y 2  Deşeuri rezultate din producţia şi prepararea

produselor farmaceutice

Y 3  Deşeuri farmaceutice şi ale produselor

medicamentoase

Y 4  Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea biocidelor

şi produselor fitofarmaceutice

Y 5  Deşeuri de la fabricarea şi utilizarea produselor

chimice de conservare a lemnului

Y 6  Deşeuri de la producerea, prelucrarea şi

utilizarea solvenţilor organici

Y 7  Deşeuri de la procese de tratare termică şi alte

operaţii de tratare, conţinînd cianuri

Y 8  Deşeuri de uleiuri minerale, care nu corespund

scopului iniţial de folosire

Y 9  Deşeuri petroliere/ape uzate, hidrocarburi în

amestecuri cu apă, emulsii

Y10  Substanţe uzate şi articole conţinînd sau

contaminate cu PCB (difenilpoliclorinat) şi/sau

PCT (terfenile policlorinate) şi/sau PBB

(difenil polibronurate)

Y11  Reziduuri gudronate, provenind de la rafinare,

distilare şi orice tratament pirolitic

Y12  Deşeuri de la producţia şi utilizarea

cernelurilor, coloranţilor, pigmenţilor,

lacurilor şi vopselelor

Y13  Deşeuri de la producţia şi utilizarea răşinilor,

latexului, plastifianţilor şi a adezivilor

Y14  Substanţe chimice uzate provenite din cercetare

şi dezvoltare sau activităţi în învăţămînt,

care nu sînt identificate şi/sau sînt noi şi

a căror efecte asupra omului şi/sau mediului

înconjurător nu sînt cunoscute

Y15  Deşeuri de natură explozivă care nu fac obiectul

altor legislaţii

Y16  Deşeuri de la producţia, prelucrarea şi

utilizarea chimicalelor fotografice şi materiale

de lucru aferente

Y17  Deşeuri rezultate de la procese de tratare a

suprafeţei metalelor şi materialelor plastice

Y18  Reziduuri provenind din operaţii de eliminare a

deşeurilor industriale

 

Deşeuri avînd constituenţi ca:

Y19  Metal carbonili

Y20  Beriliu; compuşi de beriliu

Y21  Compuşi de crom hexavalent

Y22  Compuşi de cupru

Y23  Compuşi de zinc

Y24  Arsen; compuşi de arsen

Y25  Seleniu; compuşi de seleniu

Y26  Cadmiu; compuşi de cadmiu

Y27  Antimoniu; compuşi de antimoniu

Y28  Telur; compuşi de telur

Y29  Mercur; compuşi de mercur

Y30  Taliu; compuşi cu taliu

Y31  Plumb; compuşi de plumb

Y32  Compuşi neorganici de fluor, exclusiv fluoruri

de calciu

Y33  Cianuri anorganice

Y34  Soluţii acide sau acizi în formă solidă

Y35  Soluţii bazice sau baze în formă solidă

Y36  Azbest (vată şi fibre)

Y37  Compuşi organofosforici

Y38  Cianuri organice

Y39  Fenoli, compuşi fenolici incluzînd clorfenolii

Y40  Eteri

Y41  Solvenţi organo-halogenaţi

Y42  Solvenţi organici, exclusiv solvenţii halogenaţi

Y43  Orice compus de dibenzo-furan policlorinat

Y44  Orice compus de dibenzo-p-dioxin-policlorinat

Y45  Compuşi organo-halogenaţi alţii decît substanţele

la care se referă această anexă (ex.: Y39, Y41,

Y42, Y43, Y44).

 

ANEXA 2

 

CATEGORII DE REZIDUURI CARE NECESITĂ UN TRATAMENT SPECIAL

 

Y46  Deşeuri menajere

Y47  Reziduuri provenind de la incinerarea

deşeurilor menajere.

 

ANEXA 3

 

LISTA CARACTERISTICILOR PERICULOASE

 

Clasa O.N.U.*)  Cod  Caracteristici

1           H1   Explozive

O substanţă explozivă sau deşeu

este o substanţă solidă sau

lichidă (sau amestecuri de

substanţe sau deşeuri) care este

ea însăşi capabilă prin reacţie

chimică să producă gaze la o

astfel de temperatură şi presiune

şi cu o astfel de viteză,

pentru a cauza pagube

împrejurimilor

3           H3   Lichide inflamabile

Cuvîntul „inflamabil” are acelaşi

înţeles ca „flamabil”; lichidele

inflamabile sînt lichide sau

amestecuri de lichide sau lichide

conţinînd solide şi soluţie sau

suspensie (de exemplu vopsele,

lacuri etc.), dar nu includ

substanţele sau deşeurile altfel

clasificate pe baza

caracteristicilor lor periculoase,

care dau o tensiune de vapori

inflamabili la temperaturi nu mai

mari de 60,5 grade C, într-o

incintă închisă de testare, sau

nu mai mult de 65,6 grade C în

incinte deschise de testare.

(Întrucît rezultatele testelor în

incinte deschise şi cele închise

nu sînt strict comparabile şi

chiar rezultatele individuale de

la acelaşi test sînt, de multe

ori, variabile, abaterile de la

punctele de mai sus, care fac

posibile astfel de variaţii, vor

fi considerate conforme acestei

definiţii).

4.1.       H4.1  Solide inflamabile

Solide sau deşeuri solide, altele

decît cele clasificate ca

explozive, care, în condiţiile

întîlnite la transport, sînt uşor

combustibile ori pot cauza sau

contribui la foc prin fricţiune

4.2.       H4.2  Substanţe sau deşeuri labile la

combustie spontană

Substanţe sau deşeuri care sînt

labile la încălzire spontană în

condiţii normale ce apar la

transport sau la încălzirea în

contact cu aerul sau devenind

atunci labile a lua foc

4.3.       H4.3  Substanţe sau deşeuri care, în

contact cu apa, emit gaze

inflamabile

Substanţe sau deşeuri care, prin

interacţiune cu apa, sînt

labile a deveni instantaneu

inflamabile sau a forma gaze

inflamabile în cantităţi

periculoase

5.1.       H5.1  Oxidanţi

Substanţe sau deşeuri care, în

timp ce ele însele nu sînt

necesar combustibile, pot, în

general, prin formarea de oxigen

sau contribuirea la aceasta,

cauza combustia altor materiale

5.2.       H5.2  Peroxizi organici

Substanţe organice sau deşeuri

care conţin structură bivalentă

-0-0- sînt substanţe termale

instabile, care pot să se

descompună exotermic

autoaccelerat

6.1.       H6.1  Otrăvuri (acute)

Substanţe sau deşeuri labile,

fie pentru a cauza moartea sau

vătămări serioase, fie pentru a

afecta sănătatea umană, dacă

sînt inhalate sau în contact cu

pielea

6.2.       H6.2  Substanţe infecţioase

Substanţe sau deşeuri conţinînd

microorganisme viabile sau

toxinele acestora, care sînt

cunoscute sau suspectate a cauza

infecţii la animale sau oameni

8          H8    Corosivi

Substanţe sau deşeuri care, prin

acţiune chimică, vor cauza

pagube serioase cînd sînt în

contact cu ţesuturi vii sau în

caz de scurgere vor afecta sau

chiar distruge alte bunuri sau

mijloace de transport; acestea

pot, de asemenea, cauza alte

afecţiuni

9          H10   Eliberarea gazelor toxice în

contact cu aerul sau apa

Substanţe sau deşeuri care, prin

interacţiune cu aerul sau apa,

sînt labile a produce gaze toxice

în cantităţi periculoase

9          H11   Toxice (efecte întîrziate sau

cronice)

Substanţe sau deşeuri care, dacă

sînt inhalate sau ingerate sau

dacă penetrează pielea, pot

conduce la efecte întîrziate sau

cronice, incluzînd şi efecte

cancerigene

9          H12   Ecotoxice

Substanţe sau deşeuri care, dacă

sînt eliberate, prezintă sau pot

prezenta, imediat sau cu

întîrziere un impact aversiv

asupra mediului înconjurător prin

bioacumulare şi/sau efecte toxice

asupra sistemelor biotice

9          H13   Capabile, prin orice mijloc, după

evacuare, să formeze alte

materiale care posedă oricare din

caracteristicile enumerate mai sus.

 

Teste

Pericolele potenţiale corespunzătoare cîtorva tipuri de deşeuri nu sînt în prezent totalmente documentate; testele pentru definirea cantitativă a acestor pericole nu există. Cercetări ulterioare sînt necesare pentru a determina mijloacele de caracterizare a proprietăţilor potenţial vătămătoare asupra omului şi/sau asupra mediului înconjurător ale acestor deşeuri. Teste standardizate au fost elaborate în cazul substanţelor pure. Multe ţări şi-au dezvoltat teste naţionale, care pot fi aplicate la materialele incluse în anexa I, pentru a decide dacă acestea se încadrează în oricare din caracteristicile redate în această anexă.

—————-

*) Corespunde clasificării de compuşi periculoşi în sistemul inclus în recomandările Naţiunilor Unite pentru transportul mărfurilor periculoase (ST/SG/AC.10/1/Rev.5, U.N., N.Y., 1988).

 

ANEXA 4

 

OPERAŢIUNI DE ELIMINARE

 

  1. Operaţii care nu sînt legate de posibilitatea de recuperare a resursei, reciclare, refacere, reutilizare directă sau alte alternative de utilizare

 

Secţiunea A cuprinde toate operaţiile de astfel de eliminări, aşa cum intervin acestea în practică.

D 1   Depozitarea pe sau în pămînt (ex.: acoperiri

de teren etc.)

D 2   Tratări de pămînt (ex.: biodegradarea

lichidelor sau descărcărilor de nămoluri pe

pămînt etc.)

D 3   Injectare la adîncime (ex.: injectarea

evacuărilor pompabile în subteran, saline etc.)

D 4   Evacuări de suprafaţă (ex.: depozitarea

lichidelor sau nămolurilor în lagune etc.)

D 5   Acoperiri de teren special proiectate

(ex.: dispunerea în celule, cuve izolate una de

alta şi de mediu etc.)

D 6   Evacuare într-un receptor de apă, exceptînd

mările şi oceanele

D 7   Evacuarea în mări/oceane, incluzînd interfaţă

apă – nisip

D 8   Tratament biologic, nespecificat nicăieri în

această anexă, din care rezultă, în final,

compuşi sau amestecuri care sînt eliminate

prin intermediul oricăror operaţii din

secţiunea A

D 9   Tratamente fizico-chimice, nespecificate în

această anexă, din care rezultă, în final,

compuşi sau amestecuri care sînt eliminate

prin intermediul oricărei operaţii în

secţiunea A (ex.: evaporare, uscare, calcinare,

neutralizare, precipitare etc.)

D10   Incinerare pe terenuri

D11   Incinerare pe mare

D12   Depozitări permanente (ex.: depozitări de

containere în o mină etc.)

D13   Regrupare înainte de a se încadra în oricare

din operaţiile din secţiunea A

D14   Reambalarea înaintea operaţiilor din

secţiunea A

D15   Recondiţionări prealabile oricărei operaţiuni

din secţiunea A

 

  1. Operaţii care pot duce la recuperarea, reciclarea, reclamarea resurselor, direct reutilizabile sau utilizabile pe alte căi

Secţiunea B cuprinde toate acele operaţii privitoare la materialele legal definite sau considerate a fi deşeuri periculoase şi care, altfel, ar fi fost destinate pentru operaţiile incluse în secţiunea A.

R 1   Folosite drept combustibili (altfel decît în

incinerare directă) sau alte mijloace de

generare a energiei

R 2   Refacerea solvenţilor/regenerarea

R 3   Reciclarea/refacerea substanţelor organice

care nu sînt folosite ca solvenţi

R 4   Reciclarea/refacerea (recuperarea) metalelor

sau compuşilor metalici

R 5   Reciclarea/recuperarea altor materiale

anorganice

R 6   Regenerarea acizilor sau bazelor

R 7   Recuperarea componentelor folosite pentru

înlăturarea poluării

R 8   Recuperarea componentelor de la cataliză

R 9   Utilizarea uleiurilor rerafinate sau alte

reutilizări ale uleiurilor anterior folosite

R10   Tratarea solului în folosul agriculturii sau

al îmbunătăţirii condiţiilor ecologice

R11   Utilizarea materialelor reziduale obţinute

de la oricare din operaţiile numerotate R1-R10

R12   Schimbul de reziduuri pentru reutilizarea lor

în oricare din operaţiile numerotate R1-R11

R13   Acumularea de material, cu intenţia de

utilizare la una din operaţiile din

secţiunea B.

 

ANEXA 5 A

 

INFORMAŢII CE VOR FI FURNIZATE CU OCAZIA NOTIFICĂRII

 

  1. Motivul pentru exportul deşeurilor
  2. Exportatorul de deşeuri*1)
  3. Producătorul(ii) de deşeuri şi locul de

producere*1)

  1. Eliminatorul de deşeuri şi actualul loc de

eliminare*1)

  1. Transportatorii(ul) intenţionaţi a fi folosiţi

pentru transportul deşeurilor sau agenţii

acestora, dacă sînt cunoscuţi*1)

  1. Ţara de export al deşeurilor

Autoritatea competentă*2)

  1. Ţările prevăzute a fi tranzitate

Autoritatea competentă*2)

  1. Ţările de import al deşeurilor

Autoritatea competentă*2)

  1. Notificarea generală sau specială
  2. Data(e) prevăzută pentru expediere(i) şi perioada

de timp în care deşeurile vor fi exportate şi

itinerariul propus (incluzînd punctele de

intrare şi ieşire)*3)

  1. Mijlocul de transport planificat (auto, cale

ferată, naval, aer, ape interioare)

  1. Informaţii referitoare la asigurare*4)
  2. Denumirea şi descrierea fizică a deşeurilor,

incluzînd numărul Y şi numărul ONU şi compoziţia

acestora*5) şi informaţii privitoare la toate

măsurile speciale de manevrare, incluzînd

măsurile de urgenţă, prevăzute pentru cazurile

de accidente

  1. Tipul de ambalaj (împachetare) prevăzut

(ex.: vrac, rezervor, cisternă)

  1. Cantitatea estimată în greutate/volum*6)
  2. Procesul din care deşeurile au rezultat*7)
  3. Pentru deşeurile enumerate în anexa I,

clasificările din anexa II:

caracteristicile periculoase, numărul H şi

clasa ONU

  1. Metoda de eliminare, conform anexei III
  2. Declaraţiile producătorului de deşeuri şi

exportatorului, în vederea certificării

exactităţii informaţiilor

  1. Informaţii (inclusiv descrierea tehnică a

instalaţiei de eliminare a deşeurilor)

comunicate exportatorului/producătorului de

către eliminatorul deşeurilor şi pe care

acesta din urmă s-a bazat cînd a considerat

ca operaţiunea de eliminare prevăzută poate

avea loc în condiţii ecologic raţionale

conform legilor şi regulamentelor ţării

importatoare

  1. Informaţii privind contractul dintre

exportator şi eliminator.

 

NOTE:

*1) Numele şi adresele complete, telefoane, telex sau nume şi număr de telefax şi/sau numere de telefon, de telex sau de telefax pentru persoanele ce urmează a fi contactate.

*2) Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex sau telefax.

*3) În cazul de notificări generale acoperind mai multe expedieri, vor fi necesare a fi menţionate fiecare dată de expediere a fiecărui transport, dacă acestea sînt cunoscute, sau frecvenţa transporturilor.

*4) Informaţii referitoare la dispoziţiile pertinente în materie de asigurare şi modul în care exportatorul, transportatorul şi eliminatorul le respectă.

*5) Natura şi concentraţiile celor mai periculoase componente, în termeni de toxicitate şi alte pericole prezentate de deşeuri, atît în ce priveşte manipularea, cît şi în ce priveşte metoda de eliminare propusă.

*6) În cazul unei notificări generale referitoare la mai multe transporturi, vor fi necesare a fi incluse datele privitoare la cantitatea totală estimată şi la cantitatea estimată pentru fiecare transport individual.

*7) Este necesar, cu atît mai mult, a estima pericolul şi a determina şi propune eliminatorului operaţiile cele mai adecvate.

 

ANEXA 5 B

 

INFORMAŢII NECESARE A FI PREVĂZUTE PE DOCUMENTUL DE TRANSPORT

 

  1. Exportatorul de deşeuri*)
  2. Producătorul (fabricantul) de deşeuri şi

locul de producere*)

  1. Eliminatorul de deşeuri şi locul efectiv

de eliminare*)

  1. Transportatorul(ii) de deşeuri*) sau

agentul(ii) acestuia

  1. Subiectul notificării generale sau speciale
  2. Data de începere a transportului transfrontier

şi datele şi semnăturile pe documentele

însoţitoare ale fiecărei persoane care preia

transportul de deşeuri

  1. Mijlocul de transport (şosea, cale ferată,

cale de navigaţie internă, maritimă, aer),

incluzînd ţările de export, de tranzit şi

import, precum şi punctele de intrare şi

ieşire, cînd acestea sînt cunoscute

  1. Descrierea generală a deşeurilor (starea

fizică, denumirea şi clasa de expediţie ONU,

numărul ONU, numărul Y şi numărul H, dacă

este aplicabil)

  1. Informaţii privind necesităţile (precauţiile)

speciale de manipulare, incluzînd măsurile de

urgenţă în caz de accidente

  1. Tipul şi numărul de colete
  2. Cantitatea în greutate/volum
  3. Declaraţia producătorului de deşeuri sau

exportatorului că informaţiile sînt corecte

(adevărate)

  1. Declaraţia producătorului sau exportatorului,

indicînd că nu sînt obiecţii din partea nici

unui stat participant (autorităţi competente)

pentru operaţiunea de export

  1. Certificat de la eliminator cu privire la

recepţia la locul destinat eliminării şi

indicarea metodei de eliminare finală şi

dată aproximativă a eliminării.

 

NOTE:

Informaţiile necesare pe documentele de transport vor fi, în toate cazurile posibile, integrate într-un singur document cu tot ce este necesar conform reglementărilor de transport. Acolo unde nu este posibil, informaţiile vor fi completate fără a le respecta pe cele cerute prin regulile de transport. Documentul de transport va avea şi instrucţiuni referitoare la persoana împuternicită să furnizeze informaţii şi să completeze formularele.

*) Numele şi adresele complete, telefoanele, numerele de telex, telefon sau telefax, precum şi numele şi numerele de telefon, de telex sau de telefax ale persoanelor ce vor fi contactate în caz de urgenţă.

 

ANEXA 6

 

ARBITRAJUL

 

ART. 1

În afara cazului unor dispoziţii contrare acordului prevăzut de art. 20, procedura de arbitraj se va desfăşura în conformitate cu art. 2-10 de mai jos.

ART. 2

Partea reclamantă va notifica secretariatului că părţile au căzut de acord să supună diferendul arbitrajului, conform paragrafelor 2 sau 3 din art. 20, şi va include în mod expres articolele din convenţie a căror interpretare sau aplicare constituie cauza diferendului. Secretariatul va înainta informaţiile astfel primite tuturor părţilor la convenţie.

ART. 3

Tribunalul de arbitraj se compune din 3 membri. Fiecare dintre părţile în litigiu va desemna un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnaţi vor desemna, de comun acord, un al treilea arbitru, care va fi preşedinte al tribunalului. Acesta nu va fi conaţional al uneia dintre părţile în litigiu, nici rezident pe teritoriul vreunuia dintre ele, nici angajat al acestora, nici implicat, în cazul respectiv, în altă calitate.

ART. 4

  1. Dacă preşedintele tribunalului de arbitraj nu a fost încă desemnat în interval de două luni de la desemnarea celui de-al doilea arbitru, secretarul general O.N.U. – la solicitarea oricăreia dintre părţi – îl va desemna în următoarele două luni.
  2. Dacă una dintre părţile în litigiu nu desemnează un arbitru în două luni de la primirea solicitării, cealaltă parte îl poate informa pe secretarul general O.N.U., care va desemna preşedintele tribunalului de arbitraj în termen de două luni. După desemnare, preşedintele tribunalului de arbitraj va cere părţii care nu a desemnat un arbitru să se conformeze în termen de două luni. La expirarea perioadei respective îl va informa pe secretarul general O.N.U., care va rezolva acest aspect peste alte două luni.

ART. 5

  1. Tribunalul de arbitraj va decide conform legislaţiei internaţionale şi prevederilor convenţiei.
  2. Orice tribunal de arbitraj constituit în baza prevederilor prezentei anexe va stabili reguli de procedură proprii.

ART. 6

  1. Deciziile tribunalului de arbitraj, atît în chestiuni de procedură, cît şi în cele de conţinut, vor fi luate prin majoritatea de voturi a membrilor săi.
  2. Tribunalul poate lua măsurile necesare în vederea stabilirii faptelor. El poate, la solicitarea uneia dintre părţi, să recomande măsurile indispensabile de protecţie.
  3. Părţile în diferend trebuie să creeze toate facilităţile necesare pentru buna desfăşurare a procedurii arbitrale.
  4. Absenţa sau neprezentarea unei părţi în diferend nu trebuie să constituie un impediment în procedură.

ART. 7

Tribunalul are dreptul să cunoască şi să decidă asupra contrareclamaţiilor ce vizează în mod direct obiectul diferendului.

ART. 8

Atît timp cît tribunalul de arbitraj nu decide altfel, în baza circumstanţelor particulare ale cazului, plata cheltuielilor de judecată, incluzînd remunerarea membrilor săi, va fi împărţită în mod egal de cele două părţi. Tribunalul va înregistra toate aceste cheltuieli şi, în final, va prezenta o situaţie definitivă părţilor.

ART. 9

Orice parte ce are un interes legitim în problema în diferend, care poate fi afectată prin decizia în caz, poate interveni în procedură cu consimţămîntul tribunalului.

ART. 10

  1. Tribunalul trebuie să pronunţe sentinţa în termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, cu condiţia de a nu fi necesar a se extinde termenul limită pentru o perioadă ce nu depăşeşte 5 luni.
  2. Sentinţa tribunalului de arbitraj trebuie să fie motivată. Aceasta este definitivă şi obligatorie pentru părţile în diferend.
  3. Orice diferend ce poate apărea între părţi referitor la interpretarea sau executarea deciziei poate fi supus spre soluţionare de fiecare parte la tribunalul de arbitraj care a dat-o sau, dacă acesta nu poate fi solicitat, de alt tribunal constituit în acest scop.

 

——————