EMITENT:      MINISTERUL APELOR, PĂDURILOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI

PUBLICAT  ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 195 din 13 august 1993

Descarca PDF cu ordin 242 -1993

 

Ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului,

în baza Hotărârii Guvernului nr. 792/1992 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului,

emite următorul ordin:

  1. Se aprobă Normele republicane de securitate nucleară privind planificarea, pregătirea şi intervenţia la accidente nucleare şi urgente radiologice cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
  2. Direcţia generala de dezvoltare şi resurse financiare va asigura multiplicarea şi difuzarea normelor.

 

Ministrul apelor,

pădurilor şi

protecţiei mediului,

Aurel Constantin Ilie

 

ANEXA 1

 

MINISTERUL APELOR,

PĂDURILOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI

COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU

CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE

 

NORME REPUBLICANE DE SECURITATE NUCLEARĂ

privind planificarea, pregătirea şi intervenţia la accidente nucleare şi urgente radiologice

 

CAP. 1

Domeniul de aplicare şi dispoziţii generale

 

ART. 1

Prezentele norme se aplică la planificarea, pregătirea şi efectuarea intervenţiei pentru cazuri de:

  1. a) accidente nucleare survenite la instalaţii autorizate;
  2. b) urgente radiologice survenite ca urmare a activităţilor autorizate din domeniul nuclear;
  3. c) urgente radiologice survenite ca urmare a unor efecte transfrontieră sau din alte cauze care nu se încadrează la lit. b).

ART. 2

Autoritatea competenta în România pentru domeniul de aplicare a prezentelor norme este:

  1. a) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare – C.N.C.A.N. – în cazurile pe care le are în competenta, potrivit legii;
  2. b) Comandamentul Republican de Intervenţie în caz de Accident Nuclear – C.R.I.A.N. – în celelalte cazuri.

ART. 3

Sunt obligate sa elaboreze planuri proprii de intervenţie şi sa se pregătească în vederea intervenţiei:

  1. a) organele administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniu, conform legii;
  2. b) organele administraţiei publice locale din zonele periclitate, stabilite de autoritatea competenta;
  3. c) organismele locale care participă la intervenţie, potrivit legii, în zonele periclitate, stabilite de autoritatea competenta;
  4. d) autoritatea competenta;
  5. e) utilizatorii de instalaţii nucleare care pot produce accidente nucleare, agenţii economici şi instituţiile publice care desfăşoară activităţi din domeniul nuclear, ce pot produce urgente radiologice, denumiţi în continuare

UTILIZATORI.

ART. 4

Distingem trei tipuri de planuri de intervenţie:

  1. a) planul elaborat de utilizatorul autorizat de instalaţii nucleare sau de către agenţii economici şi instituţiile publice care desfăşoară activităţi din domeniul nuclear şi care acoperă activităţile planificate sa fie executate de către sau sub responsabilitatea agenţilor enumeraţi mai sus, în situaţii de urgenta.

Pentru instalaţiile nucleare, reprezintă planul de intervenţie în perimetrul aflat sub controlul şi responsabilitatea utilizatorului;

  1. b) planul de intervenţie al organelor administraţiei publice centrale şi locale – denumite în continuare AUTORITATEA PUBLICA – care acoperă activităţile planificate sa fie executate de către sau sub responsabilitatea autorităţii publice, în situaţii de urgenta;
  2. c) planul general de intervenţie care se aplică la o zonă periclitată şi acoperă toate activităţile planificate sa fie executate de toate autorităţile şi utilizatorii implicaţi într-o situaţie de urgenta. Acest plan include planurile coordonate ale autorităţii publice şi ale utilizatorului şi este elaborat de organul de apărare civilă.

ART. 5

Planul general de intervenţie va fi integrat cât mai mult posibil cu planurile de intervenţie pentru alte situaţii de urgenta (cutremure, inundaţii, accident chimic etc.).

ART. 6

C.N.C.A.N. controlează, evaluează şi aprobă planificarea, pregătirea şi intervenţia pentru cazurile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b), elaborate de utilizatori.

ART. 7

C.R.I.A.N. controlează, evaluează şi aprobă planificarea, pregătirea şi intervenţia pentru cazurile prevăzute la art. 1 lit a) şi b) ale autorităţii publice, iar pentru cazul prevăzut la art. 1 lit. c) ale tuturor organismelor implicate. De asemenea, controlează, evaluează şi aprobă planul general de intervenţie.

ART. 8

Se interzice încărcarea iniţiala cu combustibil a reactorilor nucleari înainte ca utilizatorul şi autoritatea publica sa fi elaborat planurile de intervenţie şi sa fi demonstrat, printr-un exerciţiu, ca sunt pregătiţi pentru situaţii de urgenta.

ART. 9

Agenţii economici şi instituţiile publice care desfăşoară activităţi din domeniul nuclear vor demonstra, la autorizare, ca sunt pregătiţi pentru urgenţele radiologice care pot surveni ca urmare a activităţilor pe care le desfăşoară.

 

CAP. 2

Pregătirea factorilor implicaţi în intervenţia în situaţii de urgenta

 

  1. Autoritatea competenta

 

ART. 10

Autoritatea competenta are, în principal, următoarele sarcini:

  1. a) sa aprobe propunerile utilizatorilor privind acele condiţii din instalaţie sau cantitatea de material radioactiv emisă accidental, care duc la o situaţie de urgenta;
  2. b) sa ajute autoritatea publica la elaborarea planului de intervenţie şi la menţinerea pregătirii sale în colaborare cu utilizatorii;
  3. c) sa determine utilizatorii sa coopereze cu autoritatea publica pentru stabilirea unor planuri de intervenţie compatibile;
  4. d) sa analizeze, sa evalueze şi sa aprobe planurile de intervenţie elaborate de autoritatea publica şi de utilizatori;
  5. e) sa acţioneze în calitate de consilier tehnic pe probleme de securitate nucleară şi radioprotecţie pentru autoritatea publica şi utilizatori în timpul situaţiilor de urgenta;
  6. f) sa analizeze şi sa supravegheze acţiunile propuse sau executate de autoritatea publica sau de utilizator în timpul situaţiei de urgenta;
  7. g) sa informeze populaţia cu privire la situaţia de urgenta;
  8. h) sa ofere consultaţii privind terminarea situaţiei de urgenta;
  9. i) sa analizeze şi sa aprobe măsurile stabilite în scopul protejării populaţiei împotriva contaminării şi pentru micşorarea expunerii la radiaţii, după terminarea situaţiei de urgenta;
  10. j) sa autorizeze recuperarea instalaţiei, reluarea utilizării sau dezafectarea instalaţiei afectate de accident, după caz.

 

  1. Autoritatea publica

Atribuţii generale

ART. 11

Autoritatea publica trebuie:

  1. a) sa elaboreze şi sa menţină la zi un plan de intervenţie corespunzător;
  2. b) sa stabilească şi sa susţină un organism corespunzător pentru intervenţie;
  3. c) sa implementeze măsurile de urgenta corespunzătoare planului de intervenţie;
  4. d) sa organizeze exerciţii, sa pregătească şi sa menţină la un nivel corespunzător de pregătire personalul şi mijloacele materiale necesare pentru intervenţie;
  5. e) sa informeze populaţia şi să-i dea instrucţiunile necesare de comportare;
  6. f) sa stabilească nivelurile de alarmare pentru urgenţele radiologice transfrontieră.

ART. 12

Autoritatea publica poate delega unele responsabilităţi utilizatorului pentru zona din imediata vecinătate a instalaţiei. Acest lucru va fi clar definit în planurile de intervenţie.

Baza legală

ART. 13

Autoritatea publica este obligată sa asigure prin legi, decrete, ordine, ordonanţe, hotărâri sau alte acte ale autorităţii de stat baza legală pentru următoarele acţiuni:

  1. a) asigurarea măsurilor de protecţie a oamenilor, animalelor şi a bunurilor materiale;
  2. b) asigurarea asistenţei medicale specifice;
  3. c) obligarea populaţiei sa se evacueze;
  4. d) măsurile de confiscare, comparare, stocare a produselor agricole şi a altor alimente contaminate pentru a nu putea fi utilizate de către populaţie;
  5. f) acordarea de compensaţii persoanelor afectate de situaţia de urgenta;
  6. g) măsuri de rechiziţionare a bunurilor sau de obligare la executarea unor servicii;
  7. h) oprirea activităţilor economice publice sau private din zona afectată sau zonele care ar putea fi afectate.

Organismul de intervenţie

ART. 14

Autoritatea publica trebuie sa stabilească un organism de intervenţie, însărcinat cu punerea în aplicare a planului de intervenţie şi cu luarea deciziilor pe timpul desfăşurării intervenţiei.

Responsabilitatea conducerii acestui organism revine unei persoane anume desemnate şi unui număr suficient de adjuncţi.

Organismul de intervenţie trebuie sa dispună de personal cu o calificare adecvată şi cu putere de decizie corespunzătoare în unităţile din care provine pentru cel puţin următoarele sarcini:

  1. a) expertizare în domeniul securităţii nucleare;
  2. b) expertizare în domeniul radioprotecţiei;
  3. c) măsurători şi colectare de probe din teren;
  4. d) legătura cu poliţia, armata, pompierii etc.;
  5. e) legătura cu autorităţile care controlează apa potabilă, alimentele şi produsele agricole;
  6. f) legătura cu serviciile medicale şi spitalele din zona;
  7. g) legătura cu birourile de prognoza a vremii.

ART. 15

Organismul de intervenţie îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu special amenajat, denumit CENTRU DE COORDONARE.

Centrul de coordonare trebuie sa corespundă cel puţin la următoarele cerinţe:

  1. a) sa fie amplasat în afara zonelor care pot fi afectate de accident;
  2. b) sa dispună de suficient spaţiu şi de condiţii de lucru corespunzătoare pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în el;
  3. c) sa dispună de spaţiu şi facilităţi pentru informarea mass-mediei;
  4. d) sa fie dotat corespunzător cu:

– mijloace de comunicare cu echipele de pe teren;

– mijloace de reproducere şi copiat;

– mijloace de calcul;

– rechizite;

– hărţi la diferite scări, inclusiv hărţi cu punctele de supraveghere prestabilite şi cu rutele de evacuare;

– planurile de intervenţie aduse la zi ale utilizatorilor şi autorităţii publice;

– material tehnico-ştiinţific necesar evaluărilor;

  1. e) sa aibă accesul controlat.

ART. 16

Centrul de coordonare trebuie sa poată fi activat în cel mai scurt timp (ore) de la primirea alarmei şi sa poată funcţiona indiferent de condiţiile meteorologice. De asemenea, trebuie sa existe o alternativă pentru cazul în care spaţiul respectiv nu mai poate fi utilizat.

Planificarea intervenţiei

ART. 17

Planul de intervenţie trebuie sa cuprindă cel puţin următoarele:

  1. a) atribuirea responsabilităţilor şi identificarea situaţiilor de urgenta;
  2. b) modul de alarmare şi notificare a persoanelor şi organizaţiilor;
  3. c) metodele, procedurile şi mijloacele de alarmare a publicului;
  4. d) evaluarea situaţiei de urgenta;
  5. e) măsurile de protecţie;
  6. f) resursele;
  7. g) controlul expunerii la radiaţii;
  8. h) măsuri şi mijloace medico-sanitare;
  9. i) controlul intrărilor şi ieşirilor din zona afectată;
  10. j) exerciţiile şi antrenamentele;
  11. k) modalitatea de tinere la zi a planului.

ART. 18

Autoritatea publica trebuie sa se asigure ca dispune de personalul necesar, corespunzător calificat şi antrenat şi suficient ca număr, pentru realizarea acţiunilor prevăzute în planul de intervenţie.

ART. 19

Prin planul de intervenţie se va desemna un laborator pentru măsurarea probelor colectate din teren. Laboratorul trebuie sa fie dotat corespunzător, uşor accesibil şi pe cât posibil sa fie situat în afara zonei afectate.

ART. 20

Planul de intervenţie va cuprinde măsurile de protecţie şi nivelurile de intervenţie derivate, corespunzătoare fiecărei măsuri.

ART. 21

Terminarea situaţiei de urgenta este declarată de conducătorul organismului de intervenţie după ce s-a asigurat ca:

  1. a) emisiile de material radioactiv din instalaţie au fost reduse la nivelul acceptat pentru funcţionare normala şi instalaţia este sub control, conform comunicării utilizatorului (art. 59);
  2. b) toate măsurile de protecţie au fost luate şi sunt menţinute în continuare pentru protejarea publicului şi reducerea, maxim raţional posibila, a expunerii care poate rezulta din consecinţele pe termen lung ale situaţiei de urgenta.

ART. 22

Autoritatea publica va continua programul de supraveghere, colectare a probelor, măsurarea lor şi evaluarea radioactivităţii şi a dozelor de iradiere, atât timp cât este necesar pentru îndeplinirea prevederilor lit. b) de la art. 21.

 

  1. Utilizatorii

Atribuţii generale

ART. 23

Utilizatorul trebuie:

  1. a) sa elaboreze şi sa actualizeze un plan de intervenţie corespunzător;
  2. b) sa coordoneze planul de intervenţie propriu cu cel al autorităţii publice;
  3. c) sa acţioneze pentru reducerea şi, dacă este posibil, oprirea emisiei accidentale de material radioactiv;
  4. d) sa evalueze mărimea reală sau potenţială a emisiilor radioactive accidentale (TERMENUL SURSA), sa comunice rezultatul autorităţii publice şi sa facă recomandări privind măsurile de protecţie ce se impun în faza iniţiala;
  5. e) sa identifice orice situaţie care, conform reglementărilor în vigoare sau înţelegerilor prestabilite, duce la alarmarea sau notificarea autorităţii publice sau a autorităţii competente.

Evenimentele raportate se vor clasifica conform anexei nr. A. 1.;

  1. f) sa iniţieze procedura de alarmare a autorităţii publice;
  2. g) sa asigure suportul tehnic necesar autorităţii publice pentru a face fata situaţiei de urgenta, conform planului de intervenţie;
  3. h) sa asigure informarea continua a autorităţii publice şi a autorităţii competente cu privire la starea tehnica a instalaţiei şi a evoluţiei accidentului;
  4. i) sa facă aranjamentele necesare pentru ajutorul pe care, eventual, îl solicită de la autoritatea publica sau alte organisme;
  5. j) sa organizeze exerciţii, sa pregătească şi sa menţină la un nivel corespunzător de pregătire personalul şi mijloacele materiale necesare pentru intervenţie;
  6. k) sa informeze populaţia din zona de planificare de urgenta aferentă instalaţiei pe care o utilizează şi să-i pună la dispoziţie, în scris, instrucţiunile necesare de comportare în caz de urgenta.

Planificarea intervenţiei

ART. 24

Planul de intervenţie trebuie sa cuprindă cel puţin următoarele:

  1. a) tipurile probabile de situaţii de urgenta care pot apărea în instalaţie sau cele care sunt postulate pentru nevoile planificării intervenţiei;
  2. b) natura şi cantitatea de material radioactiv ce poate fi degajată în mediu;
  3. c) căile de expunere;
  4. d) caracteristicile dependente de timp ale emisiilor şi expunerilor;
  5. e) zonele în care măsurile de protecţie trebuie sa fie aplicate;
  6. f) acţiunile pe care trebuie sa le execute personalul operator al instalaţiei pentru a controla situaţia de urgenta;
  7. g) organizarea pentru situaţiile de urgenta incluzând atribuirea responsabilităţilor şi coordonarea cu autoritatea publica;
  8. h) procedurile pentru situaţiile de urgenta, secvenţele şi timpul necesar pentru aplicarea fiecărei măsuri;
  9. i) dotările necesare pentru situaţiile de urgenta;
  10. j) forţa de munca şi echipamentul necesar pentru evaluare, acţiuni corective, comunicaţii şi evidente şi pentru ajutorarea persoanelor afectate;
  11. k) asigurarea accesului şi a condiţiilor de supravieţuire pentru un timp suficient de lung în anumite zone ale instalaţiei, în particular în camera de comanda şi centrul de control al urgenţei;
  12. l) marcarea căilor de evacuare;
  13. m) stabilirea zonelor de adunare a personalului;
  14. n) menţinerea pregătirii prin antrenamente, repetiţii şi întreţinerea echipamentului necesar în situaţii de urgenta;
  15. o) rapoartele şi documentele care trebuie sa fie întocmite şi păstrate.

Clasificarea urgenţelor

ART. 25

Urgenţele care survin la instalaţiile nucleare se clasifică astfel:

  1. a) alerta;
  2. b) urgenta internă;
  3. c) urgenta externă;
  4. d) urgenta generala.

ART. 26

Utilizatorul este obligat sa stabilească în planul de intervenţie condiţiile specifice pentru declararea fiecăreia din urgenţele menţionate la art. 25 şi criteriile, pe cât posibil exprimate cantitativ, care identifică aceste condiţii. Clasificarea evenimentelor care apar în instalaţie se va face conform anexei nr. A. 1.

ART. 27

Utilizatorul este obligat sa stabilească prin planul de intervenţie nivelurile de alarmare, exprimate în mărimi măsurabile care caracterizează situaţia de radiaţii din perimetrul sau în afara perimetrului instalaţiei sau ca valoare a unor parametri care exprimă starea instalaţiei. Depăşirea acestor niveluri duce la informarea imediata a autorităţii competente şi, după caz, a autorităţii publice.

ART. 28

Prima evaluare şi declarare a unei situaţii de urgenta este de competenta şi datoria conducerii instalaţiei.

Aceasta are obligaţia de a informa imediat autoritatea competenta şi, după caz, conform planului de intervenţie, autoritatea publica.

ART. 29

Alerta se declară când apar condiţii specifice care pot duce la o situaţie de urgenta dar se apreciază ca există timp pentru a lua măsuri care sa prevină situaţia de urgenta sau să-i diminueze consecinţele.

Personalul aflat în instalaţie va fi pregătit rapid pentru intervenţie.

Vor fi informate, conform prevederilor planului de intervenţie, autoritatea competenta şi autoritatea publica.

ART. 30

Urgenta internă se declară când evaluarea situaţiei de urgenta arată ca consecinţele radiologice ale evenimentului se limitează la o zonă a instalaţiei.

Un astfel de eveniment poate cauza intervenţia automată a sistemelor de securitate ale instalaţiei şi sa solicite operatorilor acţiuni corective.

Pe lângă personalul aflat în instalaţie va fi alertat şi personalul care nu este în tura dar are sarcini pentru situaţii de urgenta.

Se va notifica evenimentul autorităţii competente şi autorităţii publice.

ART. 31

Urgenta externă se declară când poate apărea o emisie accidentală de material radioactiv în afara instalaţiei dar pentru care informaţiile şi evaluările iniţiale nu indică necesitatea luării unor măsuri de protecţie în afara perimetrului instalaţiei.

În general se ating dar nu se depăşesc limitele debitului de expunere autorizate la limita perimetrului instalaţiei.

În perimetrul instalaţiei se pun în aplicare măsuri de protecţie, cum ar fi evacuarea tuturor spaţiilor, cu excepţia camerei de comanda şi a zonelor special amenajate pentru situaţii de urgenta.

Se alarmeaza imediat autoritatea competenta şi autoritatea publica.

ART. 32

Urgenta generala se declară când poate apărea o emisie de material radioactiv care impune luarea unor măsuri de protecţie în afara perimetrului instalaţiei.

Personalul din instalaţie, care nu este necesar activităţilor impuse de situaţia de urgenta, va fi evacuat.

Se alarmeaza imediat autoritatea competenta, autoritatea publica şi se pun în aplicare măsurile de protecţie prevăzute pentru zona din vecinătatea instalaţiei.

Organismul de intervenţie

ART. 33

Utilizatorul trebuie sa stabilească nominal, prin decizie administrativă, persoana autorizată pentru declararea urgenţelor în fiecare instalaţie şi limitele de competenta ale acesteia.

ART. 34

Persoana autorizată sa declare urgenţele şi sa conducă operaţiunile de intervenţie va răspunde de conducerea operaţiunilor de intervenţie în perimetrul instalaţiei, a operaţiunilor de intervenţie din afara perimetrului instalaţiei, aşa cum s-a stabilit cu autoritatea publica şi va ţine legătura cu conducerea utilizatorului, autoritatea competenta şi autoritatea publica.

Principalele îndatoriri ale acesteia sunt:

  1. a) declararea urgenţei;
  2. b) anunţarea şi răspunderea pentru toate persoanele din perimetrul instalaţie;
  3. c) notificarea autorităţii competente şi a autorităţii publice;
  4. d) asigurarea acordării primului ajutor;
  5. e) menţinerea unui jurnal al evenimentelor şi datelor şi evaluarea lor în timpul diverselor faze ale situaţiei de urgenta;
  6. f) informarea corespunzătoare a conducerii utilizatorului, autorităţii competente şi a autorităţii publice;
  7. g) evacuarea persoanelor din perimetrul instalaţiei, dacă este necesar, şi propunerea evacuării populaţiei din zonele din exteriorul perimetrului instalaţiei;
  8. h) menţinerea securităţii instalaţiei (paza etc.);
  9. i) supravegherea radiometrică în interiorul perimetrului şi în afara lui;
  10. j) evaluarea pagubelor şi efectuarea reparaţiilor necesare;
  11. k) declararea terminării activităţilor necesitate de situaţia de urgenta.

ART. 35

Persoana autorizată sa declare urgenţele şi sa conducă operaţiunile de intervenţie trebuie sa fie corespunzător antrenată şi sa fie cea mai înalta în funcţie, aflată în perimetrul instalaţiei, dintre următoarele:

  1. a) director (general);
  2. b) directori (general) adjuncţi;
  3. c) inginer şef (şefi de secţie).

În cazul în care nici unul dintre aceştia nu se găseşte în instalaţie la apariţia unei situaţii de urgenta, temporar, funcţia respectiva va fi exercitată de şeful de tura, până la sosirea persoanei autorizate.

ART. 36

Şeful de tura este responsabil, pe durata schimbului, de funcţionarea instalaţiei şi pentru evaluarea condiţiilor şi datelor pe baza cărora se declară situaţiile de urgenta.

El este obligat sa raporteze persoanei autorizate orice situaţie care poate duce la declararea unei urgente.

ART. 37

Utilizatorul este obligat sa asigure în permanenta încadrarea cu personal suficient a sectoarelor importante pentru răspunsul iniţial la o urgentă (de ex. radioprotecţia şi fizică reactorilor) şi sa fie capabil sa mobilizeze rapid forţele umane de care este nevoie.

ART. 38

Utilizatorul trebuie sa atribuie personalului sarcini legate de intervenţia în situaţii de urgenta ţinând cont de:

  1. a) personalul existent într-o tura şi cel din afara schimbului;
  2. b) personalul operator necesar opririi în siguranţa a instalaţiei şi menţinerii ei în aceasta stare; acesta nu va primi alte sarcini pentru situaţiile de urgenta, cu excepţia şefului de tura.

ART. 39

Personalul instalaţiei va primi sarcini specifice situaţiilor de urgenta, cel puţin în domeniile:

  1. a) operarea sistemelor instalaţiei;
  2. b) comunicaţii;
  3. c) supravegherea radiometrică (în interiorul şi în afara perimetrului), evaluarea dozelor şi controlul lor;
  4. d) identificarea zonelor pentru care trebuie sa se introducă controlul accesului;
  5. e) stingerea incendiilor;
  6. f) operaţiuni de salvare;
  7. g) primul ajutor;
  8. h) decontaminarea;
  9. i) paza instalaţiei, incluzând controlul mişcării persoanelor şi materialelor;
  10. j) evaluarea pagubelor şi efectuarea reparaţiilor necesare;
  11. k) evidenta personalului;
  12. l) ţinerea evidenţelor necesare.

ART. 40

Utilizatorul trebuie sa îşi asigure sprijinul:

  1. a) altor secţii care nu sunt implicate în situaţia de urgenta;
  2. b) unor organisme din jurul instalaţiei cum ar fi pompierii, serviciile de salvare, societăţi de transporturi, spitale etc.

ART. 41

Utilizatorul este obligat să-şi coordoneze acţiunile cu cele ale autorităţii publice şi autorităţii competente.

ART. 42

Utilizatorul este obligat sa furnizeze autorităţii publice şi autorităţii competente:

  1. a) informaţii cu privire la starea instalaţiei, rezultatele măsurărilor şi predicţia dozelor;
  2. b) consultaţii tehnice;
  3. c) recomandări de acţiuni specifice.

Utilizatorul va desemna o persoană competenta care sa activeze în centrul de coordonare al autorităţii publice.

Asigurarea materială a intervenţiei

ART. 43

Utilizatorul trebuie sa amenajeze un centru de control pentru situaţii de urgenta care va fi utilizat de organismul de intervenţie.

Centrul de control va fi astfel plasat, în afara camerei de comanda, încât accesul la şi dinspre el sa fie liber în situaţii de urgenta.

Centrul de control va fi dotat corespunzător cu echipamentul necesar.

În cazul în care centrul de control nu este dotat pentru supravieţuirea în condiţii de urgenta, pentru toate evenimentele postulate, este obligatorie existenta unui centru alternativ astfel plasat încât sa fie improbabilă afectarea simultană a ambelor localizari.

ART. 44

Camera de comanda poate fi utilizată ca centru de control numai la începutul situaţiei de urgenta, până la activarea centrului de control, special amenajat.

Camera de comanda trebuie sa dispună de echipament de control şi supraveghere a instalaţiei în timpul situaţiei de urgenta.

ART. 45

În cazul în care camera de comanda nu poate asigura supravegherea operatorilor în toate situaţiile de urgenta postulate trebuie sa se prevadă o alternativă a camerei de comanda care sa poată fi utilizată în orice condiţii şi care sa asigure funcţiile esenţiale de control şi securitate.

ART. 46

Utilizatorul trebuie sa asigure sisteme de comunicaţii şi alarmare redundanţe şi diversificate pentru:

  1. a) alarmarea personalului din instalaţie;
  2. b) alarmarea populaţiei din zonele vecine instalaţiei stabilite prin planul de intervenţie;
  3. c) comunicaţii cu camera de comanda, centrul de control, centrul de coordonare, echipele mobile, diversele centre tehnice de sprijin pentru cazurile de urgenta, autoritatea publica, autoritatea competenta.

Existenta sistemelor de comunicaţii şi alarmare corespunzătoare constituie o condiţie necesară pentru autorizarea instalaţiei.

ART. 47

Se recomandă utilizatorului stabilirea unui centru de comunicare cu mass- media situat în vecinătatea centrului de control.

ART. 48

Pentru evaluarea efectivă a unei situaţii de urgenta trebuie sa existe un echipament de monitorizare a parametrilor importanţi ai instalaţiei, care sa permită o diagnoză sigură a stării tehnice a instalaţiei de urgenta, şi echipament suficient de monitorizare radiologică, care sa permită evaluarea corecta a situaţiei radiologice în perimetrul şi în afara perimetrului instalaţiei. Echipamentul de monitorizare radiologică trebuie sa funcţioneze şi în condiţii severe de mediu.

Echipamentul de monitorizare a parametrilor importanţi pentru situaţiile de urgenta nu trebuie sa se interfereze cu activităţile normale din camera de comanda.

ART. 49

Utilizatorul trebuie sa fie dotat, dacă este cazul, cu echipament pentru monitorizarea fenomenelor naturale ca de exemplu: parametri meteorologici, cutremure.

ART. 50

În interiorul perimetrului instalaţiei trebuie sa fie prevăzute spaţii pentru adăpostirea personalului în situaţii de urgenta.

Acţiunile recomandate în situaţii de urgenta

ART. 51

Imediat ce este recunoscută existenta unui eveniment ce poate genera o situaţie de urgenta se vor lua măsuri:

  1. a) de corectare a condiţiilor anormale;
  2. b) de încadrare în clasificarea situaţiei de urgenta;
  3. c) de notificare, alarmare şi punere în aplicare a prevederilor planului de intervenţie.

ART. 52

În timpul situaţiei de urgenta se va asigura evaluarea permanenta a condiţiilor existente şi se va prognoza dezvoltarea ulterioară a evenimentelor.

Dacă evaluarea duce la concluzia necesităţii modificării unor măsuri de protecţie prestabilite, acest lucru va fi adus fără întârziere la cunoştinţa persoanelor cu putere de decizie implicate.

ART. 53

Pentru asigurarea datelor necesare procesului de evaluare sunt necesare cel puţin următoarele acţiuni:

  1. a) supravegherea parametrilor tehnologici ai instalaţiei;
  2. b) supravegherea parametrilor radiologici şi meteorologici, obţinuţi de la camera de comanda şi centrul de control pentru situaţii de urgenta;
  3. c) măsurători radiologice în perimetrul instalaţiei;
  4. d) supravegherea radiologică a mediului în exteriorul perimetrului instalaţiei:

– norul radioactiv şi efluenţii;

– contaminarea;

  1. e) analiza datelor raportate;
  2. f) discuţii cu martorii oculari la accident.

ART. 54

Acţiunile de aplicare a măsurilor de protecţie se bazează pe niveluri de intervenţie prestabilite în planul de intervenţie pentru iniţierea acestor măsuri. Aceste niveluri de intervenţie vor fi ierarhizate funcţie de tipul de urgenta declarat, iar pentru aceeaşi măsură de protecţie pot avea valori diferite funcţie de anotimp şi condiţiile meteorologice.

ART. 55

Pentru protecţia personalului din instalaţie trebuie precizate cel puţin următoarele acţiuni:

  1. a) acţiunile pe care trebuie sa le execute fiecare persoana, nivelurile de intervenţie asociate şi timpul necesar pentru introducere;
  2. b) alarmarea personalului; mijloace de alarmare şi timpul necesar;
  3. c) spaţii de adunare capabile sa asigure o protecţie adecvată a căilor respiratorii;
  4. d) evidenta personalului şi constituirea de echipe speciale pentru căutarea şi salvarea, dacă este cazul, a persoanelor dispărute;
  5. e) monitorizarea radiologică în perimetrul instalaţiei a persoanelor şi a vehiculelor care părăsesc perimetrul;
  6. f) identificarea zonelor periculoase şi asigurarea controlului accesului în aceste zone;
  7. g) transportul personalului şi rutele de evacuare;
  8. h) controlul accesului în perimetru;
  9. i) asigurarea cu alimente şi băuturi, în regim supravegheat, a personalului din perimetru;
  10. j) asigurarea asistenţei medicale.

ART. 56

Pentru protecţia populaţiei din imediata vecinătate a instalaţiei se vor prevedea acţiunile care revin utilizatorului în planul de intervenţie.

ART. 57

Pentru controlul contaminării trebuie executate cel puţin următoarele acţiuni :

  1. a) monitorizarea nivelului contaminării şi marcarea zonelor care trebuie evitate;
  2. b) începerea decontaminării zonelor în care trebuie sa lucreze personalul imediat ce este posibil;
  3. c) controlul şi, dacă este cazul, decontaminarea personalului şi a vehiculelor care părăsesc perimetrul instalaţiei.

ART. 58

Pentru ajutorarea persoanelor afectate de situaţia de urgenta trebuie aplicate cel puţin următoarele măsuri:

  1. a) stabilirea echipelor de salvare cu personal care poate fi expus la radiaţii în condiţii de urgenta;
  2. b) acordarea primului ajutor medical;
  3. c) decontaminarea;
  4. d) transportul, inclusiv pe calea aerului;
  5. e) asigurarea tratamentului medical.

Terminarea stării de urgenta

ART. 59

Starea de urgenta se consideră terminată când:

  1. a) instalaţia este adusă şi menţinută sub control;
  2. b) emisiile de efluenţi din instalaţie sunt sub limitele acceptate.

Declararea terminării stării de urgenta este de competenta persoanei autorizate (art. 33).

Utilizatorul va continua sa coopereze cu autoritatea publica până la terminarea stării de urgenta şi în afara perimetrului instalaţiei.

Menţinerea pregătirii pentru situaţii de urgenta

ART. 60

Utilizatorul va asigura pregătirea corespunzătoare şi instruirea periodică pentru următorul personal:

  1. a) persoanele autorizate sa declare urgenţele şi sa conducă operaţiunile de intervenţie;
  2. b) personalul responsabil pentru evaluările necesare în situaţia de urgenta;
  3. c) persoanele din afara perimetrului instalaţiei care primesc sarcini de susţinere a intervenţiei;
  4. d) personalul echipelor de monitorizare radiologică şi de decontaminare;
  5. e) operatorii instalaţiei;
  6. f) personalul echipelor de stingere a incendiilor, reparaţii şi evaluare a distrugerilor;
  7. g) personalul echipelor de salvare şi de prim-ajutor.

ART. 61

Utilizatorul este obligat sa asigure specializarea personalului organizaţiilor care participă la susţinerea intervenţiei la situaţiile de urgenta din instalaţie, cum ar fi: pompierii, personalul medical al spitalelor la care vor fi trimişi răniţii etc.

ART. 62

Starea de pregătire a utilizatorului în vederea intervenţiei în situaţii de urgenta va fi menţinută şi verificată prin exerciţii anuale.

Exerciţiile vor fi astfel planificate încât, în timp, sa acopere toate anotimpurile şi condiţiile meteorologice.

Toate exerciţiile vor fi urmate de o evaluare critica la care va fi prezent şi reprezentantul autorităţii competente.

ART. 63

Personalul implicat în situaţiile de urgenta va fi antrenat prin instruire şi exerciţii parţiale cu o periodicitate cel puţin trimestrială.

ART. 64

Utilizatorul este obligat sa participe la toate exerciţiile organizate de autoritatea publica pentru verificarea planului general de intervenţie.

ART. 65

Echipamentul utilizat în situaţii de urgenta va fi menţinut în stare buna prin întreţinere şi testare periodică. Echipamentul va fi însoţit de instrucţiuni de utilizare.

ART. 66

Planul de intervenţie va fi revizuit periodic.

Utilizatorul va stabili o procedură de revizuire care trebuie sa fie aprobată de autoritatea competenta.

ART. 67

Utilizatorul este obligat sa completeze şi sa păstreze următoarele evidente:

  1. a) un jurnal al evenimentelor din timpul situaţiei de urgenta;
  2. b) înregistrarea exerciţiilor şi a evaluărilor acestora;
  3. c) evidenta instruirilor şi antrenamentelor personalului;
  4. d) evidenta calibrarii, întreţinerii şi inventarul echipamentelor utilizate în situaţiile de urgenta.

 

CAP. 3

Urgente radiologice transfrontieră

 

ART. 68

Urgenţele radiologice transfrontieră se clasifică, după dispunerea sursei care le generează, în:

  1. a) urgente radiologice generate de instalaţii situate în statele vecine, în imediata apropiere a frontierei;
  2. b) urgente radiologice generate de surse situate la distanţa de frontiera.

ART. 69

Pentru urgenţele radiologice generate de surse din imediata vecinătate a frontierei, autoritatea competenta şi autoritatea publica vor elabora şi aplică planuri de intervenţie asemănătoare sau prin adaptarea planurilor de intervenţie elaborate pentru instalaţiile de pe teritoriul naţional.

ART. 70

Informaţiile necesare planificării pe care trebuie sa le furnizeze utilizatorul şi coordonarea planurilor de intervenţie vor fi obţinute pe căi diplomatice utilizând acordurile internaţionale şi bilaterale convenite cu statele vecine.

ART. 71

Pentru urgenţele radiologice generate de surse situate la distanţa de frontiera, autoritatea competenta şi autoritatea publica vor activa acele părţi din planurile de intervenţie pentru urgente la instalaţiile de pe teritoriul naţional care sunt corespunzătoare situaţiilor de urgenta apărute.

ART. 72

Autoritatea competenta şi autoritatea publica trebuie sa fie pregătite pentru monitorizarea şi, dacă este cazul, decontaminarea sau luarea altor măsuri adecvate de protecţie la frontiera pentru:

  1. a) vehiculele care intră în tara şi au traversat zonele contaminate;
  2. b) persoanele care au calatorit în zonele contaminate;
  3. c) mărfurile provenite din ţările afectate;
  4. d) produsele alimentare.

ART. 73

Autoritatea competenta trebuie sa dispună de capacitatea tehnica pentru evaluarea consecinţelor urgenţei radiologice şi recomandarea măsurilor de protecţie necesare.

ART. 74

Pentru supravegherea radiologică a teritoriului, reţeaua naţională de supraveghere a radioactivităţii factorilor de mediu va furniza autorităţii competente informaţiile necesare privind o urgentă radiologică transfrontieră.

 

CAP. 4

Planul de intervenţie

 

Bazele planificării

ART. 75

Obiectivul general al planurilor de intervenţie constă în reducerea dozelor inhalate de personal şi de populaţie şi, în cazuri extreme, salvarea vieţii persoanelor afectate.

ART. 76

Caracteristicile accidentului pentru care se elaborează planul de intervenţie vor fi fundamentate pe cunoaşterea consecinţelor potenţiale, a desfăşurării în timp şi a parametrilor emisiilor pentru o gamă larga de accidente mergând de la cele menţionate în rapoartele de securitate a instalaţiei până la cele foarte puţin probabile.

ART. 77

Planificarea va lua în considerare durata în timp a eliminarilor, care poate fi de la fracţiuni de ora la câteva zile.

ART. 78

Planificarea trebuie sa se bazeze pe cunoaşterea adecvată a termenului-sursa pentru emisiile radioactive potenţiale la instalaţia nucleară, condiţiile meteorologice posibile, distribuţia populaţiei şi a obiectivelor economice în jurul instalaţiei.

ART. 79

Planificarea trebuie sa fie realizată cel puţin pentru următoarele căi de expunere:

  1. a) Expunerea la norul (până) radioactiv

Expunerea poate fi externă datorită trecerii norului sau depunerii de material şi internă datorită inhalarii.

Durata expunerii poate fi de câteva zile.

  1. b) Expunerea prin inhalare şi prin digestie datorită încorporării de apa, aer sau alimente contaminate. Durata în timp poate varia de la ore la luni.

ART. 80

Se vor defini două zone de planificare de urgenta (ZPU):

  1. a) o ZPU pentru expunerea la norul radioactiv;
  2. b) o ZPU pentru expunerea prin ingestie.

Zona de planificare de urgenta reprezintă spaţiul din jurul instalaţiei pentru care este necesară planificarea intervenţiei în vederea asigurării unor acţiuni prompte şi eficace pentru protejarea populaţiei în cazul unui accident sau urgente radiologice.

ART. 81

Determinarea ZPU pentru norul radioactiv se va face ţinând cont de următoarele considerente:

  1. a) dozele probabile datorate accidentului de baza de proiect nu depăşesc nivelurile de intervenţie în afara zonei;
  2. b) dozele probabile datorate celor mai multe accidente care implică topirea parţială a zonei active nu depăşesc nivelurile de intervenţie în afara zonei;
  3. c) pentru accidentul cel mai grav care implică topirea zonei active dozele probabile în afara zonei nu pun imediat viaţa în pericol;
  4. d) efortul de planificare pentru aceasta zona constituie o bază suficienta pentru extinderea cu uşurinţă a acesteia, dacă se dovedeşte necesar.

ART. 82

Determinarea ZPU pentru ingestie se va face ţinând cont de următoarele considerente:

  1. a) contaminarea în direcţia vântului sa nu depăşească nivelurile de intervenţie în afara zonei;
  2. b) cea mai mare parte a particulelor radioactive din nor se depun pe sol, în interiorul zonei.

ART. 83

Planul de intervenţie trebuie:

  1. a) sa definească instalaţia şi/sau zona la care se aplică;
  2. b) sa stabilească cu claritate ce trebuie făcut în cazul unei urgente, cum trebuie făcut şi de către cine;
  3. c) sa conţină referinţele la documentele necesare.

Conţinutul-cadru al unui plan de intervenţie

ART. 84

Atribuirea responsabilităţilor.

Se vor preciza principalele responsabilităţi care revin autorităţii competente, autorităţii publice şi utilizatorului. Fiecare organizaţie implicată trebuie sa stabilească personalul necesar pentru îndeplinirea acestor responsabilităţi.

ART. 85

Organizarea pentru urgente a utilizatorului.

Se vor defini clar responsabilităţile personalului din tura pentru situaţii de urgenta, schema minima de personal pentru răspunsul iniţial la o urgentă, mijloacele suplimentare pentru mărirea capacităţii de răspuns, interfeţele între diversele compartimente ale instalaţiei, precum şi interfeţele între utilizator şi diversele organizaţii din exterior.

ART. 86

Resursele şi suportul material al răspunsului la urgente.

Se vor prevedea modalităţile de cooperare între diversele organizaţii implicate şi vor fi identificate organizaţiile care pot fi mobilizate dacă sunt necesare forţe suplimentare ca urmare a dezvoltării situaţiei de urgenta (de exemplu laboratoare nucleare din învăţământul superior, cercetare etc.).

ART. 87

Sistemul de clasificare a urgenţelor.

Se vor preciza sistemul de clasificare a urgenţelor, comun pentru toate organizaţiile implicate, nivelurile de intervenţie bazate pe parametrii instalaţiei şi monitorizarea efluenţilor şi informaţiile pe care trebuie sa le furnizeze utilizatorul autorităţii competente şi autorităţii publice.

ART. 88

Metodele şi procedurile de notificare.

Sunt stabilite procedurile pentru notificarea organizaţiilor implicate şi a personalului implicat, conţinutul mesajelor iniţiale şi, în continuare, adresate organizaţiilor implicate şi populaţiei, mijloacele pentru alarmarea şi îndrumarea populaţiei din ZPU.

ART. 89

Comunicaţiile în situaţii de urgenta.

Se vor prevedea mijloacele necesare pentru comunicarea promptă între diversele organizaţii implicate, personalul de intervenţie şi populaţie.

ART. 90

Educarea şi informarea populaţiei.

Sunt stabilite procedurile de transmitere a informaţiilor şi de informare periodică a populaţiei cu privire la modalităţile de alarmare şi acţiunile pe care trebuie sa le întreprindă.

ART. 91

Asigurarea materială pentru situaţiile de urgenta.

Se va preciza echipamentul necesar în situaţii de urgenta şi modalităţile de întreţinere şi păstrare.

ART. 92

Evaluarea accidentului.

Se vor prevedea echipamentele, sistemele şi metodele adecvate pentru monitorizarea şi evaluarea consecinţelor unei urgente radiologice reale sau potenţiale.

ART. 93

Măsuri de protecţie.

Se va stabili un spectru de măsuri de protecţie privind personalul instalaţiei şi populaţia în ZPU pentru norul radioactiv şi se vor prevedea criteriile de alegere a măsurilor de protecţie. Se vor stabili măsurile de protecţie în ZPU pentru ingestie.

ART. 94

Controlul expunerii.

Se vor prevedea mijloacele de control al expunerii personalului utilizat în situaţii de urgenta.

ART. 95

Asistenţa medicală.

Se vor preciza mijloacele şi modalităţile de tratare a persoanelor contaminate sau rănite.

ART. 96

Acţiunile postaccident.

Se va stabili un plan de revenire la normal a zonelor afectate de situaţia de urgenta.

ART. 97

Exerciţii şi antrenamente.

Se vor stabili tipurile de exerciţii şi antrenamente, frecventa lor şi modul de evaluare a rezultatelor.

ART. 98

Instruirea pentru situaţii de urgenta radiologică.

Planul de intervenţie va conţine prevederi privind instruirea persoanelor care participă la intervenţie.

ART. 99

Stabilirea responsabilităţii pentru planificarea, dezvoltarea, revizuirea periodică şi distribuirea planurilor de intervenţie.

Se vor preciza modalităţile de revizuire, distribuire şi aducere la zi a planului de intervenţie şi persoana responsabilă.

 

CAP. 5

Măsurile de protecţie

 

Principiile intervenţiei

ART. 100

Persoanele expuse la radiaţii ca urmare a unui accident nuclear sau urgente radiologice se împart în:

  1. a) persoane din rândul populaţiei;
  2. b) personal implicat în intervenţie expus ca urmare a implementării măsurilor de protecţie sau a acţiunilor de aducere a sursei sub control;
  3. c) personal expus la radiaţii ca urmare a accidentului sau urgenţei radiologice în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu dar fără sa fie implicat în intervenţie.

ART. 101

Stabilirea nivelurilor de intervenţie în vederea aplicării măsurilor de protecţie pentru populaţie (persoane din rândul populaţiei) se va baza pe următoarele principii:

  1. a) intervenţia va fi JUSTIFICATĂ în sensul ca introducerea măsurii de protecţie va face mai mult bine decât rau;
  2. b) nivelul la care se implementează intervenţia şi nivelul la care încetează vor fi OPTIMIZATE, astfel ca sa se producă un beneficiu net maxim;
  3. c) se vor face toate eforturile posibile pentru evitarea efectelor nestocastice asupra sănătăţii prin RESTRICŢIONAREA DOZELOR INDIVIDUALE la niveluri sub pragul pentru astfel de efecte şi sa se limiteze riscul individual şi colectiv, imputabile efectelor stocastice.

ART. 102

Pentru personalul implicat în intervenţie se va aplica sistemul existent de limitare a dozelor pentru expuşi profesional la radiaţii.

Pentru cazurile deosebite, care pot apărea în faza iniţiala a accidentului, de salvare de vieţi omeneşti sau de aducere a instalaţiei sub control, expunerea personalului implicat poate depăşi, de la caz la caz, limitele menţionate la alineatul precedent, dar va fi menţinută sub pragul pentru efecte nestocastice.

ART. 103

Pentru personalul expus la radiaţii ca urmare a accidentului în timpul sarcinilor de serviciu, dar fără sa fie implicat în intervenţie, se aplică sistemul de limitare a expunerii pentru expusii profesional în condiţii normale.

ART. 104

Sistemul de limitare a expunerii pentru personal se aplică numai la expunerea profesională a acestora. Expunerea ca urmare a faptului ca fac parte din populaţie nu se ia în considerare.

ART. 105

Din considerente de aplicare a prezentelor norme, desfăşurarea în timp a accidentului se clasifică în trei faze:

  1. a) Faza premergătoare emisiei

Aceasta faza se întinde de la momentul când se recunoaşte posibilitatea apariţiei unei expuneri în afara perimetrului instalaţiei şi până când începe emisia, dacă apare. În timp poate dura de la câteva minute la câteva zile.

  1. b) Faza de emisie

Aceasta faza poate dura de la fracţiuni de ora la săptămâni. În prima parte a acestei faze nu se va acorda credit măsurătorilor efectuate în mediu.

În a doua parte a acestei faze, măsurătorile efectuate în mediu vor fi utilizate pentru evaluarea dozelor pentru principalele căi de expunere. Acestea vor fi comparate cu nivelurile de intervenţie prestabilite şi se va decide.

  1. c) Faza postemisie (sau faza de recuperare)

Aceasta faza începe din momentul terminării emisiei şi poate dura până la citiva ani. Se continua monitorizarea factorilor de mediu, apei potabile şi produselor alimentare.

Prin preluarea datelor obţinute se decide, dacă este cazul, ridicarea măsurilor restrictive impuse şi întoarcerea la viaţa normala.

ART. 106

Criteriul cantitativ pentru introducerea măsurilor de protecţie, denumit nivel de intervenţie, este specific fiecărei măsuri şi reprezintă doza care este evitată prin introducerea măsurii de protecţie.

ART. 107

Aplicarea măsurilor de protecţie trebuie sa duca la doze inhalate sub pragul efectelor nestocastice şi limitarea efectelor stocastice, astfel daunele asociate cu dozele evitate printr-o măsura de protecţie sunt neafectate de alta măsura de protecţie. Fiecare nivel de intervenţie poate fi evaluat independent din punct de vedere al justificării şi optimizării.

Principalele măsuri de protecţie

ART. 108

Măsurile principale de protecţie recomandate pentru situaţiile de urgenta sunt cele enumerate în tabelul următor:

Tabelul 1

——————————————————————————–

Măsura de protecţie          Principala cale de expunere evitată

——————————————————————————–

  1. Adăpostirea Iradierea externă datorită instalaţiei, norului ra-

dioactiv sau depunerii pe sol

Inhalarea materialului radioactiv din nor

Contaminarea pielii şi a hainelor

—————————————————————————-

  1. Administrarea de Fixarea iodului radioactiv în tiroida

compuşi ai iodului

stabil

—————————————————————————-

  1. Evacuarea Iradierea externă datorită instalaţiei, norului ra-

dioactiv sau depunerii pe sol

Inhalarea materialului radioactiv din nor

Contaminarea pielii şi a îmbrăcăminţii

—————————————————————————-

  1. (Mutarea) Dislocarea Iradierea externă datorită depunerilor pe sol

Inhalarea materialului radioactiv din resuspensii

—————————————————————————-

  1. Protejarea căilor Incorporarea de radionuclizi

respiratorii

—————————————————————————-

  1. Decontaminarea per- Contaminarea internă şi contaminarea pielii

soanelor şi a haine-

lor

—————————————————————————-

  1. Controlul alimente- Ingestia apei şi a alimentelor contaminate

lor şi al apei, res-

trictionarea şi în-

terzicerea unor ali-

mente

—————————————————————————-

  1. Controlul accesu- Iradierea externă datorită depunerilor pe sol

lui                 Inhalarea materialului din resuspensii

—————————————————————————-

  1. Controlul septelu- Ingestia radionuclizilor

lui contaminat

—————————————————————————-

  1. Restricţionarea în Ingestia radionuclizilor

hrana animalelor

—————————————————————————-

  1. Restricţionarea sau Incorporarea radionuclizilor

interzicerea utili-

zarii produselor

contaminate ale bios-

ferei (pentru ferti-

lizare, ardere, imbu-

natatirea solului

etc.)

—————————————————————————-

  1. Decontaminarea so- Iradierea externă datorită depunerilor pe sol

lului, clădirilor   Inhalarea materialului resuspendat

şi drumurilor

—————————————————————————-

  1. Decontaminarea pro- Iradierea externă datorită depunerilor

prietatilor (bunuri Ingestia şi inhalarea radionuclizilor

personale, vehicule

etc.)

—————————————————————————-

  1. Decontaminarea ve- Iradierea externă datorită depunerilor

culelor de trans-   Ingestia şi inhalarea radionuclizilor

port şi a mijloace- Transferul materialului radioactiv în zone neconta-

lor de transport în  minate

comun (trenuri,

avioane etc.)

—————————————————————————-

ART. 109

Adăpostirea constă în rămânerea în interiorul clădirilor cu uşile şi geamurile închise şi cu sistemul de ventilaţie oprit. Adăpostirea este o măsură de scurta durata (ore, până la 1-2 zile). Aceasta măsura este recomandată în cazurile când:

  1. a) emisia constă, în principal, din gaze nobile;
  2. b) emisia duce la doze relativ mici;
  3. c) emisia duce la doze mari în termen scurt şi evacuarea nu a putut fi efectuată înaintea emisiei;
  4. d) există circumstanţe în care evacuarea este fie imposibilă, fie duce la riscuri considerabile.

ART. 110

Evacuarea constă în scoaterea populaţiei sau a personalului dintr-o anumită zona pentru a evita expuneri mari pe termen scurt. Aceasta măsura, dacă este aplicată în faza premergătoare emisiei, previne orice fel de expunere la radiaţii.

Aceasta măsura este recomandată:

  1. a) ca măsura de precauţie la pericolul potenţial al unei emisii;
  2. b) ca răspuns la o emisie serioasă cu durata sau mărime previzibilă, în special când evacuarea se poate face înaintea începerii emisiei;
  3. c) ca răspuns la un accident care duce la o emisie în atmosfera prelungită şi a carei mărime este greu de prevăzut şi probabil mare;
  4. d) după încetarea unei emisii în atmosfera, pentru a evita expunerea la radionuclizii de viaţa scurta depusi pe sol;
  5. e) după încetarea oricărei emisii, pentru a evita expunerea externă în timp ce se execută decontaminari locale, de scurta durata.

ART. 111

Dislocarea constă în scoaterea populaţiei dintr-o zona afectată pentru o perioadă lungă de timp. Aceasta măsura poate apărea ca urmare a extinderii duratei evacuării sau poate fi utilizată în faza postemisie pentru a limita dozele pe termen lung sau pentru a permite, în timp, decontaminarea solului sau aplicarea altor măsuri de remediere.

ART. 112

Administrarea de iod stabil.

Prin aceasta măsura se blochează reţinerea de radioiod de către tiroida. Se recomandă administrarea de iod stabil cu cel puţin o oră înainte de contaminare. Iodul stabil se poate administra şi în cazul unei contaminări ulterioare.

ART. 113

Restricţii în consumul de alimente şi apa.

Aceste măsuri se aplică în ZPU pentru ingestie şi pot avea o durată mare în timp.

Măsurile pot fi clasificate în două categorii:

  1. a) măsuri pentru controlul consumului de alimente şi al apei potabile;
  2. b) măsuri pentru reducerea contaminării apei potabile şi alimentelor.

ART. 114

La elaborarea planului de intervenţie se recomandă luarea în considerare a aplicării mai multor măsuri de protecţie, în acelaşi timp, dacă se potenteaza reciproc.

Recomandări privind stabilirea nivelurilor de intervenţie

ART. 115

Nivelurile de intervenţie pentru măsurile de protecţie prevăzute în planul de intervenţie se stabilesc, pentru un grup de populaţie, pentru limitarea daunelor intirziate asupra sănătăţii, prin optimizare. Din considerente de ordin radiologic şi social, şi aplicând principiile intervenţiei, se recomandă ca grupul de populaţie pentru care se stabilesc nivelurile de intervenţie sa fie format din copii (0-1 ani).

ART. 116

În planurile de intervenţie vor fi stabilite nivelurile de intervenţie optime pentru localizarile, scenariile şi circumstanţele particulare pentru care este conceput planul respectiv.

ART. 117

Decizia privind stabilirea unui anumit nivel de intervenţie va fi luată ţinând cont de următorii factori:

  1. a) radiologici:

– riscul individual evitat ca urmare a dozei evitate;

– riscul colectiv evitat ca urmare a dozei evitate;

– riscul individual introdus de măsura de protecţie;

– riscul suferit de personalul care aplică măsura de protecţie;

  1. b) financiari:

– costul diverselor operaţiuni;

  1. c) psihosociali:

– încrederea datorată aplicării măsurilor de protecţie;

– anxietatea cauzată de introducerea măsurilor de protecţie;

– disconfortul individual;

– disconfortul social.

ART. 118

Pentru implementarea măsurilor de protecţie necesare în primele două faze ale accidentului sunt recomandate nivelurile de intervenţie din tabelul 2.

Tabelul 2

—————————————————————————-

Nivelul de interventie(msv)

—————————-

Măsura de    Cantitatea care se compară cu     Întregul corp  Tiroida, pla-

protecţie    nivelul de interventie(msv)                      mini, piele

Doza efectivă  Doza echiva-

lenta

——————————–

Infe-       Supe-     Infe-   Supe-

rior        rior      rior    rior

—————————————————————————-

Adăpostirea   Doza externă plus doza anga-

jata din incorporarea din

primele 24 ore                3          30      30      300

—————————————————————————-

Evacuarea     Doza externă plus doza anga-

jata din incorporarea din

primele 24 ore                30         300    300     3000

—————————————————————————-

Administrarea Doza angajată din încorpora-

de iod        rea din primele 24 ore        –          –       30      300

—————————————————————————-

Pentru introducerea restricţiilor în consumul de apa şi alimente se recomandă o doză angajată pentru primul an de 5 mSv.

ART. 119

Planurile de intervenţie trebuie sa conţină niveluri de intervenţie derivate, exprimate în acele mărimi şi unităţi care sunt măsurate (debite de doza,  concentraţii, activităţi specifice etc.). Vor fi specificate modelul şi ipotezele folosite la obţinerea nivelurilor de intervenţie derivate.

ART. 120

Pentru controlul alimentelor şi al apei potabile se stabilesc niveluri de intervenţie separate cel puţin pentru următoarele categorii:

  1. a) produse lactate;
  2. b) carne;
  3. c) cereale şi produse de panificaţie;
  4. d) legume;
  5. e) fructe;
  6. f) apa şi băuturi.

Mărimea care se compară cu nivelul de intervenţie este doza angajată ca urmare a încorporării pe timp de un an.

ART. 121

Pentru nivelurile de contaminare a alimentelor sub cele prevăzute în tabelele 3a şi 3b se recomandă, pe o perioadă de un an după accident, sa nu se introducă măsuri de protecţie.

Tabelul 3 a

——————————————————————————–

Alimente pentru consumul general

——————————————————————————–

Factorul de doza       Radionuclizii reprezentativi           Nivelul

-1                                                        -1

(Sv.  Bq   )                                              (Bq.  Kg   )

——————————————————————————–

-6

10                    Am-241; Pu-239                       10

-7

10                        Sr-90                            100

-8

10                 I-131; Cs-134; Cs-137                1000

——————————————————————————–

Tabelul 3 b

———–

——————————————————————————–

Lapte şi alimente pentru sugari

——————————————————————————–

Factorul de doza       Radionuclizii reprezentativi          Nivelul

-1                                                       -1

( Sv. Bq  )                                              ( Bq. Kg  )

——————————————————————————–

-5

10                 Am-241; Pu-239                         1

-7

10                  I-131; Sr-90                        100

-8

10                 Cs-134; Cs-137                      1000

——————————————————————————–

În cazul prezentei simultane a mai multor radionuclizi, nivelurile se calculează proporţional cu procentul fiecărui radionuclid.

 

CAP. 6

Dispoziţii finale

 

ART. 122

Dispoziţiile prezentelor norme se aplică, diferenţiat, la toate activităţile din domeniul nuclear autorizate care pot genera una din situaţiile prevăzute la art. 1.

Utilizatori de surse de radiaţii

ART. 123

Utilizatorii de surse de radiaţii trebuie sa planifice şi sa fie pregătiţi pentru următoarele evenimente de urgenta:

  1. a) furtul sau pierderea sursei;
  2. b) pierderea protecţiei radiologice a sursei;
  3. c) contaminări.

ART. 124

Orice eveniment din categoria celor de la art. 123 va fi anunţat de îndată la autoritatea competenta (C.N.C.A.N.).

ART. 125

La terminarea urgenţei, utilizatorul va înainta în termen de 7 zile la autoritatea competenta (C.N.C.A.N.) un raport scris, detaliat. Utilizatorul trebuie sa poată dovedi ca raportul a fost primit de autoritatea competenta.

Transportul de materiale radioactive

ART. 126

Expeditorul de materiale radioactive este răspunzător pentru securitatea expediţiei şi trebuie:

  1. a) sa întocmească instrucţiuni corespunzătoare pentru cazurile de urgenta şi sa le pună la dispoziţia transportatorului;
  2. b) sa fie pregătit sa intervină în cazul unei urgente, atât prin sfaturi, cât şi direct;
  3. c) sa notifice autorităţilor locale şi autorităţii competente şi sa se asigure de sprijinul acestora.

ART. 127

Transportatorul de materiale radioactive este obligat:

  1. a) sa cunoască normele care se aplică unor astfel de transporturi;
  2. b) sa cunoască instrucţiunile pentru cazuri de urgente remise de expeditor;
  3. c) sa fie familiarizat cu procedurile de urgenta pe care va trebui sa le pună în aplicare pe traseu;
  4. d) sa se asigure ca, dacă apare un accident, persoanele aflate la fata locului pot descoperi uşor ca sunt implicate materiale radioactive;
  5. e) sa doteze mijlocul de transport cu instrucţiunile pentru cazuri de urgenta corespunzătoare.

ART. 128

Toţi utilizatorii sunt obligaţi sa se conformeze dispoziţiilor prezentelor norme cel mai târziu la un an de la publicarea lor.

ART. 129

Încălcarea dispoziţiilor prezentelor norme se sancţionează potrivit legii.

 

ANEXA A.1

 

SCARA INTERNAŢIONALĂ A EVENIMENTELOR NUCLEARE

funcţie de importanta lor din punct de vedere al securităţii

  1. 1.1. Scara permite clasificarea evenimentelor care se referă exclusiv la securitatea nucleară sau radiologică. Accidentele industriale sau alte evenimente care nu sunt legate de securitatea nucleară se clasifică în afara scării.
  2. 1.2. Evenimentele se clasifică în funcţie de trei criterii generale, conform tabelului:

——————————————————————————–

Nivel/descriere  Incidenţa în afara  Incidenţa în perimetrul  Degradarea

perimetrului           instalaţiei        apărării în

instalaţiei                               adâncime

——————————————————————————–

7         Emisie majora – efecte         –                   –

Accident major   importante asupra sana-

tatii şi mediului

——————————————————————————–

6         Emisie importanta -apli-       –                   –

Accident grav    carea integrală a planu-

rilor de intervenţie lo-

cale

—————————————————————————-

5         Emisie limitată – apli-    Afectarea parţială a      –

Accident antre-  carea parţială a planu-    miezului reactorului

nind riscuri în  rilor de intervenţie

afara instala-   locale

tiei

—————————————————————————-

4       Emisie minoră -iradierea   Afectarea parţială a     –

Accident afec-   populaţiei în limitele     miezului reactorului

tind în prin-    autorizate                 Efecte importante

cipal instala-                              asupra sănătăţii

tia                                         personalului

—————————————————————————-

3       Emisii foarte mici -ira-   Contaminarea majora  Accident

Incident grav    dierea populaţiei repre-   Supraexpunerea per-  evitat

zinta o fracţiune din      sonalului            Pierderea

limitele autorizate                             apărării în

adâncime

—————————————————————————-

2                –                    –                 Incident a-

Incident                                                         vând conse-

cinte po-

tentiale

pentru se-

curitate

—————————————————————————-

1               –                   –                  Îndepărtarea

Anomalie                                                        de la dome-

niul de

funcţionare

autorizat

—————————————————————————-

  1. 1.3. Evenimentele care prezintă caracteristici corespunzând la mai multe criterii se vor clasifica la nivelul cel mai ridicat cerut de oricare din aceste criterii.

 

ANEXA 3

 

ANEXA  A2

Schema planificării şi pregătirii pentru urgente

———————————————————–

I       Planificarea şi pregătirea pentru urgente         I

———————————————————–

——————————-I———————————-

I              I               I                I                I

1              2               3                4                5

I              I               I                I                I

———–         I               I                I                I

I         I         I —————————— I                I

6         7         I I      I      I      I       I I                I

I—–I   I         I 13     14     15     16     17 I                I

8     9   I         I I      I      I      I       I I                I

I—–I   I         I    18–I      I  20–I   22–I I            25–I

I         I    19–I      I  21–I   23–I I            26–I

10–I         I               I          24–I I

11–I         I               I                I

I   ————————–   I

I   I       I        I       I   I

I   I       I        I       I   I

I  27      28       29      30 ———

I                            I I       I

I                            I 31      32

I                            I         33

I                            I         34

I—————————I              I         35

I             I             I              I

36            37            38              I

I             I                            I

I——-I    I———I                       I

39       40   41       42                       I

I–43

I–44

I–45

(LEGENDA):

  1. Identificarea situaţiilor potenţiale de accident;
  2. Evaluarea situaţiilor de accident identificate;
  3. Elaborarea eventualelor planuri;
  4. Exerciţii pentru testarea eventualelor planuri;
  5. Revizuirile periodice ale situaţiei;
  6. Localizare;
  7. Cauza;
  8. Înăuntrul perimetrului;
  9. În afara perimetrului;
  10. Defectarea echipamentului;
  11. Foc, furt, deteriorare mecanica;
  12. Eroare umană;
  13. Definirea situaţiilor potenţiale de accident şi a riscurilor identifică-

bile;

  1. Prevederi pentru comunicaţii corespunzătoare;
  2. Conduita de acţiune recomandată pentru fiecare situaţie identificabilă;
  3. Disponibilitatea echipamentului de intervenţie;
  4. Proceduri pentru anunţarea altor organizaţii;
  5. Lista cu personalul cheie;
  6. Lista experţilor externi;
  7. Inventarul dotărilor;
  8. Încercări periodice, calibrări, înlocuiri;
  9. Servicii de intervenţie;
  10. Expertizare;
  11. Autoritatea competenta;
  12. Frecventa;
  13. Scopul revizuirii;
  14. Definirea responsabilităţilor;
  15. Acţiunea pentru prevenirea extinderii;
  16. Acţiunea pentru restaurarea situaţiei;
  17. Niveluri de intervenţie;
  18. Frecventa;
  19. Gradul de aplicare;
  20. În cadrul organizaţiei;
  21. Implicarea experţilor externi;
  22. Implicarea serviciilor de intervenţie;
  23. Identificarea riscului;
  24. Identificarea personalului la risc;
  25. Identificarea consecinţelor;
  26. Expunere internă;
  27. Expunere externă;
  28. Personal;
  29. Public;
  30. Acordarea asistenţei medicale;
  31. Izolarea/evacuarea zonelor;
  32. Revenirea la condiţiile normale;

 

ANEXA A.3.

 

DEFINIŢII

A.3.1. Accident nuclear

Toate evenimentele care conduc la pierderea controlului asupra unei instalaţii sau surse de radiaţii şi care provoacă, din aceasta cauza, iradieri anormal de mari în raport cu cele care se produc în condiţii normale.

A.3.2. Urgenta radiologică

Accidentele care apar la reactorii nucleari din afara frontierei ţării sau la instalaţii care conţin cantităţi mari de materiale radioactive sau/şi în timpul transportului de materiale radioactive.

A.3.4. Efecte nestocastice ale radiaţiilor asupra sănătăţii

Sunt acele efecte asupra sănătăţii pentru care probabilitatea de apariţie creşte rapid de la zero la unu de îndată ce doza a depăşit un anumit prag.

Severitatea efectului creşte, de asemenea, cu doza peste doza prag.

Dozele prag sub care nu apar efecte nestocastice în anumite organe pentru o populaţie normala sunt date în tabelul următor:

——————————————————————————–

Organ afectat         Efect         Doza (prag)        Doza în Gy

  1. 50 (50% efecte)

——————————————————————————–

Embrion (2 sapt.)        Moarte           0,5             1,2

Teratogen        0,1             1,2

Gonade                   Sterilitate      0,15            0,85 (tranzit)

Stomac                   Voma             0,5             2

Stomac                   Diaree           2               3

Măduvă                   Aplazie          1               3,5

Plamin                   Pneumonie        6               9

Tiroida                  Hipotiroidie şi 10               300 (prin I-131)

aplazie                          la 3 săptămâni

-idem-         1,5             60 (extern o zi)

Piele                    Eritem           3               6 (epilare)

Ochi                     Cataracta        1               3

Organism întreg          Moarte           1(1-2%)         3,5 (în 60 zile)

5,5 (în 30 zile)

10  (în 10 zile)

——————————————————————————–

A.3.5. Emisie

Ieşirea materialului radioactiv din învelişul originar. Emisia poate fi instantanee sau dependenta de timp.

A.3.6. Instalaţie

În contextul prezentelor norme orice localizare conţinând material radioactiv.

A.3.7. Termen sursa

Descrierea cantitativă a unei emisii de material radioactiv ca urmare a unui accident. Aceasta descriere cuprinde starea fizică şi chimica a nuclizilor eliberaţi şi data care caracterizează dispersia, cum ar fi: energia norului, altitudinea atinsă de emisie şi durata în timp.

A.3.8. Cale de expunere

Calea prin intermediul căreia organismele pot fi expuse la iradieri externe sau interne.