ORDIN   Nr. 520/1318 din 29 mai 2006 privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase

                   EMITENT:      MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR – Nr. 520

              MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR – Nr. 1.318

PUBLICAT  ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 522 din 16 iunie 2006

Descarca PDF ordin comun 520-1318 din 2006 proced investig accid subst

 

În temeiul prevederilor art. 5 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 440/2005 pentru reorganizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 3 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului,

în baza prevederilor art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase,

în baza prevederilor art. 4 din Ordinul ministrului mediului şi gospodării apelor nr. 251/2005 pentru organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase,

 

ministrul mediului şi gospodăririi apelor şi ministrul administraţiei şi internelor emit următorul ordin:

 

ART. 1

Se aprobă Procedura de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, prezentată în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 2

Măsurile, atribuţiile şi activităţile prevăzute în prezentul ordin asigură implementarea dispoziţiilor legale în vigoare în domeniul controlului activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase.

ART. 3

(1) În sensul prezentului ordin se folosesc următoarele abrevieri:

  1. a) MMGA – Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor;
  2. b) MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor;
  3. c) ANPM – Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
  4. d) ARPM – agenţia regională pentru protecţia mediului;
  5. e) AJPM – agenţia judeţeană pentru protecţia mediului;
  6. f) IGSU – Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
  7. g) ISUJ – inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean;
  8. h) GNM – Garda Naţională de Mediu;
  9. i) CR-GNM – comisariatul regional al Gărzii Naţionale de Mediu;
  10. j) CJ-GNM – comisariatul judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu;
  11. k) PPAM – politica de prevenire a accidentelor majore;
  12. l) PUI – planul de urgenţă internă;
  13. m) PUE – planul de urgenţă externă.

(2) În sensul prezentului ordin, termenii specifici utilizaţi sunt definiţi după cum urmează:

  1. a) accident major – orice eveniment, cum ar fi: o emisie de substanţe periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv, prevăzut la 3 din Hotărârea Guvernului nr. 95/2003, care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul ori în exteriorul obiectivului, şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;
  2. b) expert extern – expertul tehnic cu studii superioare şi experienţă relevantă de cel puţin 7 ani;
  3. c) instalaţie – unitate tehnică în interiorul unui obiectiv, unde sunt produse, utilizate, manipulate şi/sau depozitate substanţe periculoase; aceasta cuprinde toate echipamentele, structurile, sistemul de conducte, agregatele, utilajele, căile ferate interne, docurile, cheiurile de descărcare care deservesc instalaţia, debarcaderele, depozitele şi alte structuri similare, plutitoare sau de altă natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei;
  4. d) obiectiv – spaţiul care se află sub controlul titularului de activitate, unde sunt prezente substanţe periculoase în una sau mai multe instalaţii, inclusiv infrastructurile ori activităţile comune sau conexe;
  5. e) raport intermediar şi/sau final – documentul întocmit ca urmare a întrunirii comisiei de investigare a accidentului major;
  6. f) titular de activitate – orice persoană fizică sau juridică ce exploatează ori deţine un obiectiv sau instalaţie ori care este delegată cu putere economică decisivă în ceea ce priveşte funcţionarea tehnică a acestuia/acesteia;
  7. g) autorităţi centrale şi locale implicate – autorităţile care au competenţe în domeniul emiterii actelor de reglementare ale titularilor de activitate şi în domeniul programelor, inclusiv planurilor locale şi regionale.

ART. 4

Se înfiinţează comisia naţională şi comisiile regionale pentru investigarea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase, având următoarea structură:

– Comisia naţională pentru investigarea accidentelor majore:

– un reprezentant al Secretariatului de risc din MMGA;

– un reprezentant al Secretariatului de risc din ANPM;

– un reprezentant al GNM;

– 1 – 3 reprezentanţi ai IGSU (protecţie civilă, pompieri etc.);

– 1 – 3 reprezentanţi ai obiectivului în care a avut loc accidentul;

– 1 – 4 experţi externi;

– 1 – 4 reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale implicate;

– 1 – 5 invitaţi de specialitate din mediul academic şi al cercetării ştiinţifice, recunoscuţi la nivel naţional şi internaţional;

– comisia regională pentru investigarea accidentelor majore:

– un reprezentant al Secretariatului de risc din ANPM;

– un reprezentant al Secretariatului de risc din ARPM;

– un reprezentant al CR-GNM;

– 1 – 3 reprezentanţi ai secretariatelor de risc din AJPM-uri;

– 1 – 3 reprezentanţi ai CJ – GNM-urilor;

– 1 – 3 reprezentanţi ai ISUJ (protecţie civilă, pompieri etc.);

– 1 – 2 reprezentanţi ai obiectivului în care a avut loc accidentul;

– 1 – 2 experţi externi;

– 1 – 4 reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale implicate;

– 1 – 2 invitaţi de specialitate din mediul academic şi al cercetării ştiinţifice, recunoscuţi la nivel naţional şi internaţional.

ART. 5

Funcţionarea Comisiei naţionale pentru investigarea accidentelor majore este asigurată de un secretariat, organizat cu personal din cadrul Secretariatului de risc din ANPM, având o secţiune specifică în pagina web a ANPM. Comisia naţională are următoarele atribuţii:

– constituie o bază de date privind membrii şi participanţii la activitatea sa;

– pe baza notificării accidentului, a specificului acestuia şi a informaţiilor suplimentare, stabileşte persoanele invitate din afara autorităţilor competente;

– elaborează şi transmite invitaţiile în vederea întrunirii acesteia;

– redactează rapoarte intermediare şi/sau finale privind concluziile investigării cauzelor producerii accidentului major;

– afişează pe pagina web a ANPM informaţiile de interes public şi ţine legătura cu mass-media;

– ţine evidenţa documentelor privind organizarea întâlnirilor, precum şi a celor primite, elaborate şi aprobate de aceasta;

– pune la dispoziţie autorităţilor interesate raportul privind concluziile finale ale acesteia, în condiţiile respectării prevederilor legale în vigoare;

– planifică şi organizează întâlniri viitoare pentru clarificarea unor aspecte sau elaborarea raportului final, la solicitarea majorităţii participanţilor;

– schimbă informaţii cu alte autorităţi, instituţii şi organizaţii interesate.

ART. 6

Funcţionarea comisiei regionale pentru investigarea accidentelor majore este asigurată de un secretariat, organizat cu personal din cadrul Secretariatului de risc din ARPM, având o secţiune specifică în pagina web a ARPM. Comisia regională pentru investigarea accidentelor majore are următoarele atribuţii:

– constituie o bază de date privind membrii şi participanţii la activitatea sa;

– pe baza notificării accidentului major, a specificului acestuia şi a informaţiilor suplimentare, stabileşte persoanele invitate din afara autorităţilor competente;

– elaborează şi transmite invitaţiile în vederea întrunirii acesteia;

– redactează rapoartele intermediare şi/sau finale privind concluziile investigării cauzelor producerii accidentului major;

– afişează pe pagina web a ARPM informaţiile de interes public şi ţine legătura cu mass-media;

– ţine evidenţa documentelor privind organizarea întâlnirilor, precum şi a celor primite, elaborate şi aprobate de aceasta;

– pune la dispoziţie autorităţilor interesate raportul privind concluziile finale ale acesteia, în condiţiile respectării prevederilor legale în vigoare;

– planifică şi organizează întâlniri viitoare pentru clarificarea unor aspecte sau elaborarea raportului final, la solicitarea majorităţii participanţilor;

– schimbă informaţii cu alte autorităţi, instituţii şi organizaţii interesate.

ART. 7

Conducerile competente ale MMGA şi MAI pun în aplicare dispoziţiile prezentului ordin.

ART. 8

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

 

  1. Ministrul administraţiei şi internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

 

ANEXA 1

 

PROCEDURA

de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase

 

  1. În urma producerii unui accident major, în timpul cel mai scurt după finalizarea intervenţiei echipelor de răspuns la situaţii de urgenţă, secretariatul comisiei regionale pentru investigarea accidentelor majore planifică şi invită membrii şi participanţii acesteia pentru o întâlnire în scopul analizării aspectelor tehnice, organizatorice şi manageriale ale accidentului.
  2. Comisia naţională pentru investigarea accidentelor majore se întruneşte numai la cererea unei comisii regionale pentru investigarea accidentelor majore, înscrisă în raportul intermediar sau final, ca urmare a hotărârii membrilor şi participanţilor acesteia.
  3. Atribuţiile Comisiei naţionale pentru investigarea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase:

– stabileşte, pentru fiecare întâlnire, în acord cu majoritatea membrilor şi participanţilor, coordonatorul investigării;

– identifică şi stabileşte metodele de investigare şi principiile care vor sta la baza investigării accidentului major;

– stabileşte baza legislativă în vigoare având legătură cu accidentul major, identifică competenţele operaţionale şi tehnice necesare pentru desfăşurarea investigaţiei, din interiorul sau din exteriorul obiectivului, în funcţie de caracterul accidentului;

– analizează şi solicită, după caz, prin secretariat sau prin membrii comisiei, documentele necesare desfăşurării analizei cauzelor accidentului major;

– efectuează expertize speciale, la solicitarea comisiilor regionale pentru investigarea accidentelor majore, pentru determinarea cauzelor, condiţiilor şi desfăşurării accidentelor.

  1. Atribuţiile comisiei regionale pentru investigarea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe periculoase:

– stabileşte, pentru fiecare întâlnire, în acord cu majoritatea membrilor şi participanţilor, coordonatorul investigării;

– identifică şi stabileşte metodele de investigare şi principiile care vor sta la baza investigării accidentului;

– stabileşte baza legislativă în vigoare având legătură cu accidentul major, identifică competenţele operaţionale şi tehnice necesare pentru desfăşurarea investigaţiei, din interiorul sau din exteriorul obiectivului, în funcţie de caracterul accidentului;

– analizează şi solicită, după caz, prin secretariat sau membrii comisiei, documentele necesare desfăşurării analizei cauzelor accidentului;

– efectuează expertize speciale pentru determinarea cauzelor, condiţiilor şi desfăşurării accidentelor.

  1. Obiectivul investigaţiei este determinarea cauzelor care au dus la declanşarea accidentului, precum şi a condiţiilor care au contribuit la producerea evenimentului, şi nu de stabilire a vinovăţiei sau a răspunderii.
  2. Investigarea se desfăşoară transparent şi imparţial, astfel încât toate părţile să poată fi ascultate şi să aibă acces la rezultate.
  3. În raportul final al investigării se vor menţiona obligatoriu acţiunile şi măsurile necesare pentru evitarea repetării unui accident similar.
  4. Raportul final al investigării are statut de act administrativ, permiţând organismelor abilitate să-şi îndeplinească atribuţiile legale.
  5. Investigarea cauzelor producerii unui accident dă dreptul membrilor comisiei naţionale şi regionale:

– să aibă acces la locul accidentului, precum şi la obiectivele, instalaţiile, echipamentele şi utilajele implicate;

– să aibă acces la vizitarea aparatelor de înregistrare a funcţionării;

– să solicite probe şi să dispună îndepărtarea controlată a (componentelor) instalaţiilor în vederea examinării sau analizei;

– să aibă acces la rezultatele declaraţiilor personalului implicat şi ale altor martori;

– să aibă acces la orice informaţii relevante sau înregistrări deţinute de titularul de activitate, operatorii şi/sau terţe persoane fizice ori juridice.

  1. Investigarea este realizată independent de orice anchetă judiciară.
  2. Elementele investigării sunt:

– înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat;

– determinarea motivului (cauzei) accidentului;

– dezvoltarea planurilor pentru acţiuni corective, în scopul prevenirii repetării accidentelor similare.

  1. Procedura de investigare a accidentelor va consta în mod uzual din 3 faze principale:

– înainte de cercetarea pe amplasament:

– organizarea echipei de investigaţii;

– studierea rapoartelor de securitate, a politicilor de prevenire a accidentelor majore, a planurilor de urgenţă internă şi a planurilor de urgenţă externă;

– intervievarea martorilor oculari (cât mai curând posibil);

– organizarea unui sistem de informare şi urmărire a evenimentelor;

– organizarea listei de factori care ar fi putut influenţa evenimentul;

– dezvoltarea listei preliminare de scenarii;

– coordonarea cu echipa care a răspuns situaţiei de urgenţă pentru a asigura conservarea dovezilor;

– investigaţii în afara zonei restricţionate;

– organizarea pentru preluarea unui volum mare de date şi informaţii;

– pe timpul cercetării pe amplasament:

– contactarea reprezentantului titularului de activitate şi a responsabilului cu problemele de siguranţă;

– cercetarea zonei de desfăşurare a accidentului;

– obţinerea de informaţii/dovezi disponibile în sprijinul investigării; dovezile vor fi adunate înainte de curăţarea amplasamentului;

– verificarea, analizarea, fotografierea echipamentelor, instalaţiilor şi a documentelor cu relevanţă în determinarea cauzelor accidentului;

– trecerea în revistă pe scurt a primelor elemente ale investigării;

– pe timpul procesului de analiză a datelor şi elaborare a raportului:

– în această fază se cristalizează înţelegerea fenomenelor, a cauzelor şi condiţiilor care au făcut posibilă declanşarea evenimentului, a evoluţiei accidentului, precum şi determinarea deficienţelor/punctelor tari ale sistemului de management al urgenţelor, ale proceselor şi tehnologiei utilizate;

– activitatea se va concentra asupra: dovezilor, analizei declaraţiilor, probelor prelevate, documentaţiilor, reconstituirii şi analizei, testării şi simulării scenariilor, respectiv acceptării şi eliminării sistematice a scenariilor;

– se va stabili dacă sunt necesare alte dovezi şi dacă este necesară implicarea unui expert extern sau a unei echipe de specialişti;

– se vor stabili detaliile desfăşurării examinării probelor sau privind efectuarea unor eventuale teste.

  1. Ca parte a investigaţiei, toate scenariile de accidente vor fi identificate pe baza dovezilor disponibile, iar echipa de investigaţii va lua în considerare toate aceste scenarii fără a se opri prea devreme la unul în particular.
  2. Se vor utiliza modelarea, testele şi alte instrumente adecvate pentru a valida scenariile probabile.
  3. Rapoartele privind investigarea accidentelor majore vor fi disponibile într-un interval de timp rezonabil. Dacă intervalul de timp este prea lung se reduce valoarea raportului şi se face mai dificilă implementarea recomandărilor. Raportul va include desfăşurarea cronologică a faptelor până la declanşarea accidentului, cu specificarea cauzelor şi recomandări pentru acţiuni ce trebuie întreprinse. Raportul va argumenta şi ce teorii nu sunt corecte şi de ce.
  4. În raport vor fi abordate toate aspectele privind evenimentul, cum ar fi:

– sursa accidentului: depozitare, proces, transfer/transport pe amplasament, altele;

– cauze: eroare umană, tehnică, uzură, funcţionare defectuoasă, organizare etc.;

– analiza preliminară a cauzelor care au condus la declanşarea evenimentului (eveniment iniţiator – primul eveniment în succesiunea acestora care conduce la un accident major şi evenimente asociate – orice alte evenimente care precedă sau succedă evenimentului major şi care au o anumită relevanţă în ceea ce priveşte evoluţia accidentului);

– modul de derulare a accidentului;

– substanţe implicate;

– date privind condiţiile ambientale şi atmosferice;

– tipul de accident;

– efecte imediate pe amplasament şi în afara acestuia;

– efecte/consecinţe îndelungate;

– poluare;

– impactul social şi economic;

– analiza măsurilor de urgenţă luate;

– date privind evaluarea eficienţei măsurilor de apărare interne şi externe, precum şi concordanţa dintre acestea;

– notificarea/raportul de securitate/informarea publicului/inspecţiile realizate;

– organizarea şi pregătirea în caz de accidente;

– analiza informaţiilor înainte de accident;

– analiza impactului după accident;

– date privind natura şi extinderea daunelor;

– recomandări pentru restabilirea ecosistemului;

– evaluarea măsurilor de eliminare a daunelor materiale produse în afara instalaţiei;

– evaluarea măsurilor de eliminare a ecotoxicităţii;

– concluzii privind îmbunătăţirea securităţii instalaţiilor, de exemplu: informaţii generale privind impunerea unor limite operaţionale, încetarea activităţii;

– măsuri legale;

– analize postaccident;

– cunoştinţe noi privind:

– proprietăţile substanţelor (informaţii privind materia primă şi auxiliară, produsele intermediare şi finite, datele chimice, fizice şi toxicologice, reacţiile chinetice sau termodinamice, datele privind funcţionarea conformă sau neconformă);

– proprietăţile materialelor, construirea şi confecţionarea părţilor unei instalaţii (coroziune, obosire, procedura de calcul a lucrărilor de construcţie, date de ordin fizic în vederea efectuării unui calcul);

– modurile de funcţionare a componentelor şi a sistemelor (eşecul dispozitivelor, respectiv al sistemelor de securitate);

– eşecul sistemelor tehnologice şi organizatorice (cunoştinţe noi privind sistemul de management al securităţii);

– recunoaşterea accidentului şi evaluarea situaţiei (cunoştinţe de ordin tehnic şi organizatoric privind recunoaşterea şi localizarea accidentelor şi a efectelor accidentelor, metodologia şi tehnica de localizare a emisiilor cauzate de accidente);

– reacţii de salvare şi de apărare (dotare tehnică, tactică, organizare);

– măsuri tehnice de limitare (de exemplu: instalaţii de stropire, bazin de strângere a apei rezultate în urma stingerii incendiilor);

– comunicare (informarea forţelor de intervenţie şi a terţelor persoane);

– decontaminare (identificarea şi eliminarea emisiilor cauzate de accident).

 

—————