MODIFICAT SI COMPLETAT PRIN
Hotărâre nr. 955 din 08/09/2010
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 661 din 27/09/2010
ANEXA
NORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor Legii securităTii si sănătăTii în muncă
nr. 319/2006
CAPITOLUL I DispoziTii generale
Art.1. – Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii
securităTii si sănătăTii în muncă nr.319/2006, denumită în continuare lege.
Art.2. – În înTelesul prezentelor norme metodologice, termenii si expresiile folosite au
următoarea semnificaTie:
1. autorizare a funcTionării din punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă –
asumarea de către angajator a responsabilităTii privind legalitatea desfăsurării activităTii din
punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă;
2. serviciu intern de prevenire si protecTie – totalitatea resurselor materiale si umane
alocate pentru efectuarea activităTilor de prevenire si protecTie în întreprindere si/sau unitate;
3. comitet de securitate si sănătate în muncă – organul paritar constituit la nivelul
angajatorului, în vederea participării si consultării periodice în domeniul securităTii si sănătăTii în
muncă, în conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;
4. zone cu risc ridicat si specific – acele zone din cadrul întreprinderii si/sau unităTii în
care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinTe
grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
5. accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accident care produce
incapacitate temporară de muncă de cel puTin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin
certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;.
6. accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmată
prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
7. accident mortal (D) – accident în urma căruia se produce decesul accidentatului,
confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
8. accident colectiv – accidentul în care au fost accidentate cel puTin 3 persoane, în
acelasi timp si din aceleasi cauze, în cadrul aceluiasi eveniment;
9. accident de muncă de circulaTie – accident survenit în timpul circulaTiei pe drumurile
publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu;
10. accident de muncă de traseu:
a) accident survenit în timpul si pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la
domiciliu si invers si care a antrenat vătămarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de
angajator, pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde ia masa si invers, si
care a antrenat vătămarea sau decesul;
c) accident care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al
deplasării de la locul de muncă la locul unde îsi încasează salariul si invers, dacă acesta este
organizat de angajator în afara unităTii;.
11. accident în afara muncii – accident care nu îndeplineste condiTiile prevăzute la art. 5
lit. g) si la art. 30 din lege;
2
12. invaliditate – pierdere parTială sau totală a capacităTii de muncă, confirmată prin
decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;
13. invaliditate evidentă – pierdere a capacităTii de muncă datorată unor vătămări
evidente, cum ar fi un braT smuls din umăr, produse în urma unui eveniment, până la emiterea
deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de către organele medicale în drept;
14. intoxicaTie acută profesională – stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de muncă;
15. îndatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare si funcTionare, fisa postului, deciziile scrise,
dispoziTiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia;
16. comunicare – procedura prin care angajatorul comunică producerea unui eveniment,
de îndată, autorităTilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din lege;
17. evidenTă – mijloacele si modalităTile de păstrare a informaTiilor referitoare la
evenimentele produse;
18. cercetare a bolilor profesionale – procedură efectuată în mod sistematic, cu scopul de
a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale – procedură prin care se indică pentru prima oară
faptul că o boală ar putea fi profesională;
20. raportare a bolilor profesionale – procedură prin care se transmit informaTii referitoare
la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul naTional de coordonare metodologică si
informare privind bolile profesionale si la Centrul NaTional pentru Organizarea si Asigurarea
Sistemului InformaTional si Informatic în Domeniul SănătăTii Bucuresti.
CAPITOLUL II. Autorizarea funcTionării
din punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă
Art.3. – În vederea asigurării condiTiilor de securitate si sănătate în muncă si pentru
prevenirea accidentelor si a bolilor profesionale, angajatorii au obligaTia să obTină autorizaTia de
funcTionare din punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă, înainte de începerea oricărei
activităTi.
Art. 4. – Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:
a) persoanele juridice pentru care autorizarea funcTionării, inclusiv din punctul de vedere
al securităTii si sănătăTii în muncă, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind
simplificarea formalităTilor la înregistrarea în registrul comerTului a persoanelor fizice, asociaTiilor
familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea
funcTionării persoanelor juridice, cu modificările si completările ulterioare;
b) persoanele fizice autorizate să desfăsoare activităTi economice, întreprinderile
individuale si întreprinderile familiale pentru care procedura de înregistrare în registrul
comerTului si de autorizare a funcTionării este reglementată de OrdonanTa de urgenTă a
Guvernului nr. 44/2008 privind desfăsurarea activităTilor economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare.
Art.5. – Asumarea de către angajator a responsabilităTii privind legalitatea desfăsurării
activităTii din punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă se face pentru activităTile care
se desfăsoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.
Art.6. – (1) În vederea autorizării din punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă,
angajatorul are obligaTia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îsi
desfăsoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original de către
angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr.1.
(2) Cererea prevăzută la alin.(1) va fi însoTită de următoarele acte:
a) copii de pe actele de înfiinTare;
b) declaraTia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr.2, din care
rezultă că pentru activităTile declarate sunt îndeplinite condiTiile de funcTionare prevăzute de
legislaTia specifică în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă.
(3) Pentru actele depuse în susTinerea cererii se va completa opisul prezentat în anexa
nr. 1.
3
Art.7. – În vederea autorizării din punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă,
inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează:
a) înregistrează cererile de autorizare a funcTionării din punct de vedere al securităTii si
sănătăTii în muncă;
b) verifică actele depuse în susTinerea acestora, precum si declaraTia pe propria
răspundere prevăzută la art.6;
c) completează si emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr.3;
d) asigură evidenTa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în
anexa nr.4;
e) asigură arhivarea documentaTiei în baza căreia s-au emis certificatele constatatoare.
Art.8. – Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare,
calculat de la data înregistrării cererii.
Art.9. – Certificatul constatator, emis în baza declaraTiei pe propria răspundere, dă
dreptul angajatorilor să desfăsoare activităTile pentru care au obTinut certificatul.
Art. 10. – (1) În cazul în care în cadrul controalelor se constată încălcări ale prevederilor
legale din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, inspectorul de muncă poate dispune
sistarea activităTii si, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea
măsurii sistare a activităTii în certificatul constatator.
(2) În baza propunerii inspectorului de muncă, inspectoratul teritorial de muncă
consemnează în certificatul constatator măsura sistării activităTii prevăzută la alin. (1).
Art.11. – (1) În situaTia prevăzută la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai
după ce demonstrează că a remediat deficienTele care au condus la sistarea activităTii si a
obTinut autorizarea conform art. 6.
(2) În situaTia prevăzută la alin.(1), cererea va fi însoTită de certificatul constatator eliberat
iniTial, în original.
(3) Inspectoratul teritorial de muncă va menTiona în certificatul constatator data reluării
activităTii.
CAPITOLUL III Servicii de prevenire si protecTie
SECłIUNEA 1 Prevederi generale
Art.12. – Prezentul capitol stabileste cerinTele minime pentru activităTile de prevenire a
riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate si protecTia lucrătorilor la locul de muncă,
cerinTele minime de pregătire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, organizarea
activităTilor de prevenire si protecTie în cadrul întreprinderii si/sau unităTii, a serviciilor externe de
prevenire si protecTie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a serviciilor
externe, precum si reglementarea statutului de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi
specifice în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă.
Art.13. – Angajatorul trebuie să asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare
activităTii de prevenire si protecTie în unitatea si/sau întreprinderea sa.
SECłIUNEA a 2-a Organizarea activităTilor de prevenire si protecTie
Art.14. – Organizarea activităTilor de prevenire si protecTie este realizată de către
angajator, în următoarele moduri:
a) prin asumarea de către angajator, în condiTiile art.9 alin.(4) din lege, a atribuTiilor
pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităTile de
prevenire si protecTie;
c) prin înfiinTarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protecTie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protecTie.
4
Art.15. – (1) ActivităTile de prevenire si protecTie desfăsurate prin modalităTile
prevăzute la art.14 în cadrul întreprinderii si/sau al unităTii sunt următoarele:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului
de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă
si mediul de muncă pe locuri de muncă/posturi de lucru;
2. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si
protecTie;
3. elaborarea de instrucTiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementărilor
de securitate si sănătate în muncă, Tinând seama de particularităTile activităTilor si ale
unităTii/întreprinderii, precum si ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, si difuzarea acestora
în întreprindere si/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator;
4. propunerea atribuTiilor si răspunderilor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, ce
revin lucrătorilor, corespunzător funcTiilor exercitate, care se consemnează în fisa postului, cu
aprobarea angajatorului;
5. verificarea însusirii si aplicării de către toTi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de
prevenire si protecTie, a instrucTiunilor proprii, precum si a atribuTiilor si responsabilităTilor ce le
revin în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă stabilite prin fisa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentaTii cu caracter tehnic de informare si instruire a
lucrătorilor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităTii
instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucTiunile proprii, asigurarea informării si
instruirii lucrătorilor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă si verificarea însusirii si aplicării
de către lucrători a informaTiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau unităTii;
9. asigurarea întocmirii planului de acTiune în caz de pericol grav si iminent, conform
prevederilor art. 101-107, si asigurarea ca toTi lucrătorii să fie instruiTi pentru aplicarea lui;
10. evidenTa zonelor cu risc ridicat si specific prevăzute la art.101-107;
11. stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate si sănătate în muncă,
stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006 privind cerinTele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau
sănătate la locul de muncă;
12. evidenTa meseriilor si a profesiilor prevăzute de legislaTia specifică, pentru care este
necesară autorizarea exercitării lor;
13. evidenTa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;
14. evidenTa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,
necesită testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea funcTionării sistemelor si dispozitivelor de protecTie, a aparaturii de
măsură si control, precum si a instalaTiilor de ventilare sau a altor instalaTii pentru controlul
noxelor în mediul de muncă;
16. verificarea stării de funcTionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenTă, precum si a sistemelor de siguranTă;
17. efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a
angajatorului asupra deficienTelor constatate si asupra măsurilor propuse pentru remedierea
acestora;
18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevăzute de hotărârile Guvernului emise în
temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibraTii, zgomot si
santiere temporare si mobile;
19. evidenTa echipamentelor de muncă si urmărirea ca verificările periodice si, dacă este
cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane
competente, conform prevederilor din Hotărârea Guvernului nr.1.146/2006 privind cerinTele
minime de securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor
de muncă;
20. identificarea echipamentelor individuale de protecTie necesare pentru posturile de
lucru din întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament
individual de protecTie, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind
5
cerinTele minime de securitate si sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecTie la locul de muncă;
21. urmărirea întreTinerii, manipulării si depozitării adecvate a echipamentelor individuale
de protecTie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte situaTii prevăzute de
Hotărârea Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competenTelor prevăzute la art.
108-177;
23. întocmirea evidenTelor conform competenTelor prevăzute la art. 108-177;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii din
întreprindere si/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25. urmărirea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul
vizitelor de control si al cercetării evenimentelor;
26. colaborarea cu lucrătorii si/sau reprezentanTii lucrătorilor, serviciile externe de
prevenire si protecTie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării măsurilor de
prevenire si protecTie;
27. colaborarea cu lucrătorii desemnaTi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor
angajatori, în situaTia în care mai mulTi angajatori îsi desfăsoară activitatea în acelasi loc de
muncă;
28. urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecTie si prevenire si a
planului de evacuare;
29. propunerea de sancTiuni si stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii
obligaTiilor si atribuTiilor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sănătatea în muncă la încheierea
contractelor de prestări de servicii cu alTi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori
străini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfăsurarea acestor activităTi.
32. evidenTa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca
verificările si/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp si
de către persoane competente ori alte activităTi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerinTele minime pentru îmbunătăTirea securităTii si protecTia
sănătăTii lucrătorilor care pot fi expusi unui potenTial risc datorat atmosferelor explozive;
33. alte activităTi necesare/specifice asigurării securităTii si sănătăTii lucrătorilor la locul de
muncă.
(2) ActivităTile legate de supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se vor efectua în
conformitate cu prevederile art. 24 si 25 din lege.
(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea si sănătatea în muncă la nivelul
întreprinderii si/sau unităTii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie
revizuită, cel puTin, în următoarele situaTii:
a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveste tehnologia,
echipamentele de muncă, substanTele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor
de muncă/posturilor de muncă;
b) după producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariTia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparTinând grupurilor sensibile la
riscuri specifice;
e) la executarea unor lucrări speciale.
Art.16. – (1) În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv, angajatorul poate
efectua activităTile din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiTii:
a) activităTile desfăsurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa
nr. 5;
b) angajatorul îsi desfăsoară activitatea profesională în mod efectiv si cu regularitate
în întreprindere si/sau unitate;
b) angajatorul a urmat cel puTin un program de pregătire în domeniul securităTii si
6
sănătăTii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore si conTinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A,
fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire.
(2) În situaTia în care nu sunt îndeplinite condiTiile prevăzute la alin. (1), angajatorul
trebuie să desemneze unul sau mai mulTi lucrători ori poate organiza serviciul intern de
prevenire si protecTie si/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiTiile prezentelor norme
metodologice.
(3) În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaTi/serviciile interne de prevenire si
protecTie nu au capacităTile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităTilor de
prevenire si protecTie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe
pentru acele activităTi de prevenire si protecTie pe care nu le poate desfăsura cu personalul
propriu.
(2) În situaTia în care nu sunt îndeplinite condiTiile prevăzute la alin.(1), angajatorul
trebuie să desemneze unul sau mai mulTi lucrători, conform prevederilor art.20-22, sau poate
organiza serviciul intern de prevenire si protecTie, conform prevederilor art. 23-27, si/sau să
apeleze la servicii externe.
(3) În situaTia în care sunt îndeplinite condiTiile de la alin.(1), dar angajatorul nu
realizează în totalitate activităTile de prevenire si protecTie, pentru activităTile pe care nu
le realizează angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe.
Art. 17. – (1) În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucrători inclusiv,
angajatorul poate efectua activităTile din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, dacă se
îndeplinesc cumulativ următoarele condiTii:
a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinTe
grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.
(2) În situaTia în care nu sunt îndeplinite condiTiile prevăzute la alin. (1), angajatorul
trebuie să desemneze unul sau mai mulTi lucrători ori poate organiza unul sau mai multe servicii
interne de prevenire si protecTie si/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiTiile
prezentelor norme metodologice.
(3) În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaTi/serviciile interne de prevenire si
protecTie nu au capacităTile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităTilor de
prevenire si protecTie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe
pentru acele activităTi de prevenire si protecTie pe care nu le poate desfăsura cu personalul
propriu. Art. 18. – (1) În cazul întreprinderilor si/sau unităTilor care au între 50 si 249 de lucrători,
angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulTi lucrători ori să organizeze unul sau mai
multe servicii interne de prevenire si protecTie pentru a se ocupa de activităTile de prevenire si
protecTie din cadrul întreprinderii.
(2) În cazul întreprinderilor si/sau unităTilor prevăzute la alin. (1) care desfăsoară activităTi
dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe
servicii interne de prevenire si protecTie.
(3) În cazul în care lucrătorii desemnaTi, serviciile interne de prevenire si protecTie nu au
capacităTile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităTilor de prevenire si
protecTie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele
activităTi de prevenire si protecTie pe care nu le poate desfăsura cu personalul propriu.
Art. 19. – (1) În cazul întreprinderilor si/sau unităTilor care au peste 250 de lucrători,
angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protecTie.
(2) În cazul în care serviciile interne de prevenire si protecTie nu au capacităTile si
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităTilor de prevenire si protecTie prevăzute la
art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele
activităTi de prevenire si protecTie pe care nu le poate desfăsura cu personalul propriu.
7
SECłIUNEA a 3-a Lucrători desemnaTi
Art. 20. – (1) Desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de
activităTile de prevenire si protecTie se face prin decizie scrisă a angajatorului.
(2) Angajatorul va desemna lucrătorul numai din rândul lucrătorilor cu care are încheiat
contract individual de muncă cu normă întreagă.
(3) Angajatorul va consemna în fisa postului activităTile de prevenire si protecTie pe care
lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate să le efectueze.
Art. 21. – Pentru a putea să desfăsoare activităTile de prevenire si protecTie, lucrătorul
desemnat trebuie să îndeplinească cel puTin cerinTele minime de pregătire în domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 511 lit. a).
Art.22. – (1) Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaTi în funcTie de mărimea
întreprinderii si/sau unităTii si/sau riscurile la care sunt expusi lucrătorii, precum si de distribuTia
acestora în cadrul întreprinderii si/sau unităTii.
(2) Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca
lucrătorii desemnaTi să poată desfăsura activităTile de prevenire si protecTie conform fisei
postului.
SECłIUNEA a 4-a Serviciile interne de prevenire si protecTie
Art. 23. – (1) Serviciul intern de prevenire si protecTie trebuie să fie format din lucrători
care îndeplinesc cel puTin cerinTele prevăzute la art. 49 sau prevederile art. 511 si, după caz, alTi
lucrători.
(2) Conducătorul serviciului intern de prevenire si protecTie trebuie să îndeplinească
cerinTele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).
(3) Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protecTie trebuie să
fie format din lucrători care au contract individual de muncă cu normă întreagă încheiat cu
angajatorul.
Art.24. – (1) Serviciul intern de prevenire si protecTie se organizează în subordinea
directă a angajatorului ca o structură distinctă.
(2) Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protecTie trebuie să desfăsoare
numai activităTi de prevenire si protecTie si cel mult activităTi complementare cum ar fi:
prevenirea si stingerea incendiilor si protecTia mediului.
(3) Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare si
funcTionare activităTile de prevenire si protecTie pentru efectuarea cărora serviciul intern de
prevenire si protecTie are capacitate si mijloace adecvate.
Art.25. – Serviciul intern de prevenire si protecTie trebuie să aibă la dispoziTie resursele
materiale si umane necesare pentru îndeplinirea activităTilor de prevenire si protecTie
desfăsurate în întreprindere.
Art.26. – (1) Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protecTie în
funcTie de mărimea întreprinderii si/sau unităTii si/sau riscurile la care sunt expusi lucrătorii,
precum si de distribuTia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unităTii.
(2) Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de
prevenire si protecTie să poată desfăsura activităTile specifice.
(3) Când angajatorul îsi desfăsoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de
prevenire si protecTie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător
desfăsurarea activităTilor specifice.
(4) În situaTia în care activitatea de prevenire si protecTie este asigurată prin mai multe
servicii interne, acestea vor acTiona coordonat pentru asigurarea eficienTei activităTii.
Art. 27. – Serviciul intern de prevenire si protecTie poate să asigure si supravegherea
sănătăTii lucrătorilor, dacă dispune de personal cu capacitate profesională si de mijloace
materiale adecvate, în condiTiile legii.
8
SECłIUNEA a 5-a Servicii externe de prevenire si protecTie
Art.28. – Serviciul extern de prevenire si protecTie asigură, pe bază de contract,
activităTile de prevenire si protecTie în domeniu.
Art.29. – Angajatorul apelează la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18
alin. (3) lit. d) din lege.
Art.30. – Serviciul extern trebuie să aibă acces la toate informaTiile necesare desfăsurării
activităTii de prevenire si protecTie.
Art.31. – Serviciul extern de prevenire si protecTie trebuie să îndeplinească următoarele
cerinTe:
a) să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată si de mijloacele materiale
necesare pentru a-si desfăsura activitatea;
b) să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protecTie si de
avizare a documentaTiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securităTii si
sănătăTii în muncă, în conformitate cu procedura stabilită la art. 35-45.
Art. 32. – (1) Serviciul extern de prevenire si protecTie trebuie să fie format din lucrători
care îndeplinesc cel puTin cerinTele prevăzute la art. 49 sau prevederile art. 511 si, după caz, alTi
lucrători.
(2) Conducătorul serviciului extern de prevenire si protecTie trebuie să îndeplinească
cerinTele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b).
(3) În cazul în care serviciul extern de prevenire si protecTie este format dintr-o singură
persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinTele prevăzute la art. 50 sau prevederile art.
511 lit. b).
(4) Începând cu data de 1 iulie 2011, o persoană poate să ocupe funcTia de conducător
la un singur serviciu extern de prevenire si protecTie.
Art. 33. – (1) Contractul încheiat între angajator si serviciul extern de prevenire si
protecTie trebuie să cuprindă si următoarele:
a) activităTile de prevenire si protecTie care vor fi desfăsurate de către fiecare serviciu
extern de prevenire si protecTie;
b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnaTi/serviciile interne si/sau cu alte servicii
externe de prevenire si protecTie;
c) clauze privind soluTionarea litigiilor apărute între părTi.
(2) Serviciile externe de prevenire si protecTie au obligaTia să pună la dispoziTia
beneficiarilor de servicii informaTiile prevăzute la art. 26 si 27 din OrdonanTa de urgenTă a
Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a
furniza servicii în România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 68/2010.
Art. 34. – (1) Serviciul extern de prevenire si protecTie trebuie să întocmească un raport
de activitate semestrial, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 10.
(2) Raportul trebuie înaintat, în termen de 15 zile de la încheierea semestrului,
inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia serviciul extern de prevenire si protecTie îsi are
sediul social
SECłIUNEA a 6-a Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protecTie
Art.35. – Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protecTie se efectuează conform
procedurii prevăzute de prezenta secTiune, elaborată cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1)
lit. b) si alin. (5), precum si prevederilor art. 45 alin. (2) lit. e) din lege.
Art. 36. – (1) Serviciile externe de prevenire si protecTie pot să îsi desfăsoare activitatea
numai dacă sunt în posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire si
protecTie, denumit în continuare certificat de abilitare, emis de comisia pevăzută la alin. (2), sau
în condiTiile art. 451- 454.
(2) În cadrul fiecărui inspectorat teritorial de muncă, respectiv al municipiului Bucuresti,
prin ordin al ministrului muncii, solidarităTii sociale si familiei, se constituie o comisie de abilitare
a serviciilor externe de prevenire si protecTie si de avizare a documentaTiilor cu caracter tehnic
9
de informare si instruire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, denumită în continuare
Comisia de abilitare si avizare.
(3) Membrii Comisiei de abilitare si avizare prevăzute la alin. (2) sunt:
a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de muncă – presedinte;
b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judeTene sau a municipiului
Bcuresti, înfiinTată de Consiliul NaTional de Formare Profesională a AdulTilor;
c) reprezentantul teritorial al asigurătorului pentru accidente de muncă si boli
profesionale.
(4) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de persoane din cadrul
inspectoratului teritorial de muncă, numite de către conducerea acestuia.
(5) AtribuTiile secretariatului Comisiei de abilitare si avizare se stabilesc prin ordin al
ministrului muncii, solidarităTii sociale si familiei.
(6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare asigură:
a) cooperarea administrativă cu celelalte autorităTi din statele membre ale Uniunii
Europene sau SpaTiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pieTei
interne (IMI), în numele Comisiei de abilitare si avizare, potrivit prevederilor legale;
b) verificarea legalităTii documentelor eliberate de autorităTi competente din alte state
membre, depuse în vederea abilitării, avizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit
prevederilor legale, în cazul în care Comisia de abilitare si avizare consideră că este necesar.
Art. 37. – (1) În vederea abilitării pentru activităTile de prevenire si protecTie prevăzute la
art. 15, solicitanTii vor transmite un dosar care va cuprinde următoarele documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protecTie, potrivit modelului
prezentat în anexa nr. 8;
b) opisul documentelor din dosar;
c) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerTului, care să conTină codul
CAEN corespunzător activităTii pentru care se abilitează, si, după caz, copie de pe actul
constitutiv;
d) lista cu personalul care va desfăsura activităTi în domeniul securităTii si sănătăTii în
muncă;
e) copii ale documentelor care atestă pregătirea profesională si nivelul de pregătire,
potrivit prevederilor art. 31 si 32, a personalului care va desfăsura activităTi în domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfăsura activităTile de prevenire si
protecTie;
g) copii ale documentelor care atestă vechimea de cel puTin 5 ani în domeniul securităTii
si sănătăTii în muncă, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire si protecTie;
h) memoriu de prezentare, din care să rezulte mijloacele materiale si resursele umane de
care dispun;
i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de muncă, pe perioadă
nedeterminată, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire si
protecTie;
j) copii ale contractelor individuale de muncă ale personalului de execuTie din serviciul
extern de prevenire si protecTie;
k) declaraTii ale personalului serviciului extern de prevenire si protecTie privind păstrarea
confidenTialităTii, în timpul si după încetarea desfăsurării activităTilor de prevenire si protecTie,
asupra informaTiilor la care are acces.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitanTii care au
lucrat cel puTin 5 ani în compartimentele cu atribuTii în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si ProtecTiei Sociale, InspecTiei Muncii, inspectoratelor
teritoriale de muncă, Casei NaTionale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale si caselor
teritoriale de pensii, precum si din cadrul instituTiilor similare din statele membre ale Uniunii
Europene sau SpaTiului Economic European si care, la data depunerii dosarului în vederea
abilitării, nu mai sunt în activitate în aceste instituTii.
(3) Dovada îndeplinirii cerinTelor prevăzute de prezentul articol poate fi făcută si prin
documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un alt stat
10
membru al Uniunii Europene sau din SpaTiul Economic European, întocmite într-un scop
echivalent sau din care să reiasă că sunt îndeplinite cerinTele respective, prezentate în copie
certificată de către solicitant si însoTite de o traducere neoficială în limba română.
(4) Memoriul de prezentare prevăzut la alin. (1) lit. h) trebuie să conTină, cel puTin,
informaTii cu privire la:
a) sediu social;
b) baza tehnico-materială;
c) activităTile de prevenire si protecTie prevăzute la art. 15 pe care intenTionează să le
desfăsoare.
Art. 38. – (1) Solicitantul trebuie să transmită dosarul prevăzut la art. 37, prin postă, cu
confirmare de primire, cu cel puTin 10 zile înainte de data întrunirii Comisiei de abilitare si
avizare.
(2) Cererile se înregistrează în ordinea primirii lor.
(3) Procedurile si formalităTile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art.
12 din OrdonanTa de urgenTă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 68/2010.
Art. 39. – (1) Comisia de abilitare si avizare îsi desfăsoară activitatea în baza propriului
regulament de organizare si funcTionare, aprobat de presedintele acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare are următoarele obligaTii:
a) să afiseze data întrunirii la sediul său, pe pagina proprie de internet sau în presa
locală, cu cel puTin 15 zile înainte;
b) să se întrunească cel puTin o dată pe trimestru, în funcTie de numărul de dosare
primite;
c) să analizeze dosarele solicitanTilor cu respectarea prevederilor art. 37 si 42;
d) să analizeze cazurile prevăzute la art. 41-44 si să decidă în consecinTă;
e) să elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 9, pentru
solicitanTii care îndeplinesc condiTiile prevăzute de prezentele
norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire si protecTie;
f) să restituie solicitanTilor, prin postă, dosarele care nu conTin toate documentele
prevăzute la art. 37 si să motiveze această decizie;
g) să transmită titularilor, prin postă, cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la
data întrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de
abilitare emise;
h) să Tină evidenTa certificatelor de abilitare emise si să arhiveze dosarele în baza cărora
s-au emis;
i) să întocmească Lista serviciilor externe de prevenire si protecTie abilitate, precum si a
celor cărora li s-a retras certificatul de abilitare si să transmită
această listă la InspecTia Muncii;
j) să înstiinTeze serviciile externe de prevenire si protecTie care fac obiectul prevederilor
art. 451-454 si care au notificat Comisia de abilitare si avizare si
să asigure înscrierea acestor servicii în listele respective;
k) să asigure, prin secretariat, cooperarea administrativă cu celelalte autorităTi din statele
membre ale Uniunii Europene sau ale SpaTiului Economic
European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale;
l) să verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autorităTi competente
din alte state membre, depuse în vederea autorizării sau
notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, în cazul în care este necesar.”
Art. 40. – (1) Solicitantul căruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, în termen de 30 de
zile de la data primirii înstiinTării, să facă contestaTie la Comisia de contestaTii constituită în
cadrul Ministerului Muncii, Familiei si ProtecTiei Sociale.
Art. 41. – (1) Certificatul de abilitare se retrage de către Comisia de abilitare si avizare
care l-a eliberat dacă solicitantul nu a depus două rapoarte semestriale consecutive, în termen,
la inspectoratul teritorial de muncă.
(2) Dreptul de prestare a serviciilor de către prestatorii cărora li se retrage certificatul de
abilitare se consideră că încetează la data primirii înstiinTării că certificatul a fost retras,
11
transmisă de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă la care
sunt luaTi în evidenTă.
(3) Serviciul extern de prevenire si protecTie căruia i s-a retras certificatul de abilitare în
condiTiile prezentelor norme metodologice are dreptul să solicite abilitarea după o perioadă
minimă de un an de la data prevăzută la alin. (2).
Art. 42. – (1) Reînnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/ unora
dintre condiTiile în baza cărora a fost emis.
(2) Modificările prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:
a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protecTie
abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăTile comerciale, republicată, cu modificările si
completările ulterioare;
b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire si protecTie abilitat;
c) schimbarea sediului social;
d) schimbarea conducătorului serviciului extern de prevenire si protecTie abilitat.
(3) Modificările prevăzute la alin. (2) trebuie să fie comunicate Comisiei de abilitare si
avizare potrivit art. 43.
(4) În situaTia în care serviciile externe de protecTie si prevenire nu mai îndeplinesc
condiTiile de abilitare, nu au comunicat modificările prevăzute la alin. (2) si nu au solicitat
reînnoirea certificatului de abilitare în termenul prevăzut la art. 43, încetează valabilitatea
certificatului de abilitare.
5) Serviciile externe de prevenire si protecTie abilitate pot informa Comisia de abilitare si
avizare cu privire la schimbările prevăzute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de
contact unic electronic (PCU electronic).
(6) După analizarea modificărilor prevăzute la alin. (2), Comisia de abilitare si avizare
emite noul certificat de abilitare, în condiTiile prevăzute de prezentele norme metodologice si cu
respectarea art. 12 din OrdonanTa de urgenTă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări
si completări prin Legea nr. 68/2010.
(7) În situaTia în care serviciul extern de prevenire si protecTie nu mai îndeplineste
condiTiile de abilitare prevăzute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare si
avizare retrage certificatul de abilitare în cauză.
Art. 43. – Pentru reînnoirea certificatului de abilitare, prevăzută la art. 42, în maximum 10
zile lucrătoare de la modificarea uneia sau mai multor condiTii iniTiale, solicitantul va depune
următoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare:
a) cerere de reînnoire potrivit modelului prezentat în anexa nr. 8A, care să conTină lista
modificărilor survenite;
b) documentele care atestă modificările survenite.
Art. 44. – (1) Inspectoratele teritoriale de muncă verifică respectarea de către serviciile
externe de prevenire si protecTie a condiTiilor în baza cărora a fost emis certificatul de abilitare si
propun, în scris, Comisiei de abilitare si avizare, dacă este cazul, retragerea certificatului.
(2) Comisia de abilitare si avizare analizează argumentele aduse în susTinerea propunerii
de retragere a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate retrage certificatul.
(3) Comisia de abilitare si avizare comunică titularului retragerea certificatului de abilitare
si motivaTia, în condiTiile prevăzute de OrdonanTa de urgenTă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată
cu modificări si completări prin Legea nr. 68/2010.
(4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestaTie la Ministerul Muncii,
Familiei si ProtecTiei Sociale, în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării cu privire la
retragere.
(5) Răspunsul la contestaTie va fi transmis prin postă, cu confirmare de primire, în termen
de 30 de zile.
Art. 45. – Lista serviciilor externe de prevenire si protecTie abilitate, precum si a celor
cărora li s-a retras certificatul de abilitare se afisează si se actualizează pe pagina de internet a
InspecTiei Muncii.
12
SECłIUNEA a 61-a
Prevederi specifice referitoare la libera circulaTie a serviciilor externe de prevenire si
protecTie
Art. 451. – (1) Persoanele fizice si juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii
Europene sau al SpaTiului Economic European care au fost supuse în aceste state unei
proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protecTie pe teritoriul
României, fără a fi abilitate potrivit prezentelor norme metodologice, în următoarele moduri:
a) permanent;
b) temporar sau ocazional.
(2) Persoanele fizice si juridice stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene sau al
SpaTiului Economic European care nu au fost supuse în aceste state unei proceduri similare
celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protecTie pe teritoriul României doar dacă
sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice.
Art. 452. – (1) Persoanele fizice si juridice prevăzute la art. 451 pot presta pe teritoriul
României activităTile de prevenire si protecTie menTionate la art. 15 numai după notificarea
prealabilă a Comisiei de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza
căruia îsi desfăsoară activitatea sau îsi au sediul, după caz.
(2) Începerea prestării activităTii acestor servicii externe este condiTionată de notificarea
prevăzută la alin. (1) si, în cazul prevăzut la art. 451 alin. (1) lit. a), de transmiterea, împreună cu
formularul de notificare, a următoarelor documente:
a) actul de înregistrare la oficiul registrului comerTului, în copie;
b) autorizaTia/atestatul/certificatul emisă/emis într-un alt stat membru al Uniunii Europene
sau al SpaTiului Economic European, în copie certificată de deTinător si în traducere neoficială;
c) lista cu personalul care deTine certificate de competenTă profesională corespunzătoare,
semnată si stampilată de persoana autorizată;
d) certificate de competenTă profesională sau documente similare emise de autorităTi
dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al SpaTiului
Economic European, în copie autorizată de deTinător si în traducere neoficială.
(3) Dreptul de a presta al persoanelor prevăzute la alin. (1) începe din momentul
notificării Comisiei de abilitare si avizare, respectiv la:
a) data înregistrării notificării, în situaTia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare si
avizare sau prin PCU electronic;
b) data confirmării de primire, în cazul expedierii prin postă a notificării.
Art. 453. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc să presteze servicii externe de
prevenire si protecTie în condiTiile art. 451 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea
si transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10A, însoTit de documentele prevăzute la art.
452 alin. (2), la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe
raza căruia îsi au sediul/domiciliul/resedinTa, înainte de începerea activităTii.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe
care le consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30
de zile de la data primirii notificării, în Lista persoanelor fizice si juridice stabilite într-un stat
membru al Uniunii Europene ori al SpaTiului Economic European care prestează servicii externe
de protecTie si prevenire, în regim permanent, în România.
Art. 454. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc să presteze servicii externe de
prevenire si protecTie în condiTiile art. 451 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea
si transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10B, însoTit de copia autorizaTiei sau a
documentului echivalent pe care îl deTin, certificată de către deTinător, la Comisia de abilitare si
avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia urmează să îsi desfăsoare
activitatea, înainte de începerea acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe
care le consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30
de zile lucrătoare de la primirea notificării, în Lista persoanelor fizice si juridice stabilite într-un
stat membru al Uniunii Europene ori al SpaTiului Economic European care prestează servicii
externe de protecTie si prevenire, în regim temporar sau ocazional, în România.
13
Art. 455. – Constatarea nerespectării prevederilor art. 451-454 se face de către
inspectoratele teritoriale de muncă, cu aplicarea prevederilor OrdonanTei de urgenTă a
Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 68/2010, si ale
prezentelor norme metodologice.
Art. 456. – Listele prevăzute la art. 453 alin. (2) si 454 alin. (2) se afisează si se
actualizează pe pagina de internet a InspecTiei Muncii.”
SECłIUNEA a 7-a Planul de prevenire si protecTie
Art. 46. – (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie să
întocmească un plan de prevenire si protecTie care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări
ale condiTiilor de muncă, la apariTia unor riscuri noi si în urma producerii unui eveniment.
(2) În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc
măsuri de prevenire si protecTie, de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară si de altă
natură, necesare pentru asigurarea securităTii si sănătăTii lucrătorilor.
(3) În urma analizei măsurilor prevăzute la alin.(2) se stabilesc resursele umane si
materiale necesare realizării lor.
(4) Planul de prevenire si protecTie va cuprinde cel puTin informaTiile prevăzute în
anexa nr.7.
(5) Planul de prevenire si protecTie se supune analizei lucrătorilor si/sau reprezentanTilor
lor sau comitetului de securitate si sănătate în muncă, după caz, si trebuie să fie semnat de
angajator.
SECłIUNEA a 8-a CerinTele minime de pregătire în domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă
Art.47. – Nivelurile de pregătire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, necesare
pentru dobândirea capacităTilor si aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităTilor de
prevenire si protecTie, sunt următoarele:
a) nivel de bază;
b) nivel mediu;
c) nivel superior.
Art.48. – (1) CerinTele minime de pregătire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
corespunzătoare nivelului de bază sunt:
a) studii în învăTământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în
profil tehnic;
b) curs în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, cu conTinut minim conform
celui prevăzut în anexa nr.6 lit.a), cu o durată de cel puTin 40 de ore.
(2) Nivelul de bază prevăzut la alin.(1) se atestă prin diploma de studii si certificatul de
absolvire a cursului prevăzut la alin.(1) lit.b).
Art.49. – (1) CerinTele minime de pregătire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
corespunzătoare nivelului mediu sunt:
a) studii în învăTământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil
tehnic;
b) curs în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, cu conTinut minim conform celui
prevăzut în anexa nr.6 lit.b), cu o durată de cel puTin 80 de ore.
(2) Nivelul mediu prevăzut la alin.(1) se atestă prin diploma de studii si certificatul de
absolvire a cursului prevăzut la alin.(1) lit.b).
Art. 50. – (1) CerinTele minime de pregătire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
corespunzătoare nivelului superior, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt următoarele:
a) absolvirea, în domeniile fundamentale: stiinTe ingineresti, stiinTe agricole si silvice, cu
diplomă de licenTă sau echivalentă, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de
licenTă, ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu diplomă de absolvire a
studiilor universitare de scurtă durată;
14
b) curs în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, cu conTinut minim conform celui
prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puTin 80 de ore;
c) absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire, după caz, a unui program de
învăTământ postuniversitar în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, cu o durată de cel puTin
180 de ore.
(2) Îndeplinirea cerinTelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii si
certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) CerinTa minimă prevăzută la alin. (1) lit. b) si c) este considerată îndeplinită si în
situaTia în care persoana a obTinut o diplomă de master sau doctorat în domeniul securităTii si
sănătăTii în muncă.
Art. 51. – Cursurile si programele de formare în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă,
prevăzute la art. 49, 50, 512 si 513, se efectuează de către furnizori de formare profesională
autorizaTi, potrivit prevederilor OrdonanTei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea
profesională a adulTilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Art. 511. – OcupaTiile specifice domeniului securităTii si sănătăTii în muncă, necesare
efectuării activităTilor de prevenire si protecTie, sunt următoarele:
a) tehnician în securitate si sănătate în muncă;
b) expert în securitate si sănătate în muncă.
Art. 512. – (1) CerinTele minime de pregătire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
corespunzătoare ocupaTiei prevăzute la art. 511 lit. a) sunt:
a) studii în învăTământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil
tehnic;
b) program de formare pentru ocupaTia de tehnician în securitate si sănătate în muncă,
de cel puTin 80 de ore.
(2) Îndeplinirea cerinTelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii si
certificatul de absolvire a programului de formare profesională corespunzător.
Art. 513. – (1) CerinTele minime de pregătire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
corespunzătoare ocupaTiei prevăzute la art. 511 lit. b) sunt:
a) studii universitare de licenTă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă
sau de scurtă durată absolvite cu diplomă de licenTă ori echivalentă în domeniile fundamentale:
stiinTe ingineresti, stiinTe agricole si silvice;
b) program de formare profesională pentru ocupaTia de expert în securitate si sănătate în
muncă, de cel puTin 80 de ore;
c) curs postuniversitar în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, cu o durată de cel
puTin 180 de ore, sau masterat/doctorat în acest domeniu.
(2) Îndeplinirea cerinTelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diplomele de studii si
certificatul de absolvire a programului de formare profesională
corespunzător.
15
SECłIUNEA a 9-a ReprezentanTii lucrătorilor cu răspunderi
specifice în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
Art.52. – ReprezentanTii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităTii si
sănătăTii în muncă, definiTi conform art.5 lit. d) din lege, sunt alesi de către si dintre lucrătorii din
întreprindere si/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare si funcTionare.
Art. 53. – (1) Numărul de reprezentanTi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
securităTii si sănătăTii lucrătorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare si funcTionare, în funcTie de numărul total al
lucrătorilor din întreprindere si/sau unitate.
(2) Numărul minim prevăzut la alin. (1) va fi stabilit după cum urmează:
a) un reprezentant, în cazul întreprinderilor si/sau unităTilor care au între 10 si 49 de
lucrători inclusiv;
b) 2 reprezentanTi, în cazul întreprinderilor si/sau unităTilor care au sub 50 si 100 de
lucrători inclusiv;
c) conform cerinTelor prevăzute la art. 60 alin. (3), în cazul întreprinderilor si/sau unităTilor
care au peste 101 lucrători inclusiv.
Art.54. – Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul si numele reprezentanTilor
lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă.
Art. 55. – (1) ReprezentanTii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităTii si
sănătăTii lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securităTii si
sănătăTii în muncă, cu o durată de cel puTin 40 de ore, cu conTinutul minim conform celui
prevăzut în anexa nr. 6 lit. A.
(2) Îndeplinirea cerinTei prevăzute la alin. (1) se atestă printr-un document de absolvire a
programului de pregătire.
Art.56. – ReprezentanTii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităTii si
sănătăTii în muncă sunt consultaTi si participă, în conformitate cu art. 18 din lege, si pot
desfăsura următoarele activităTi:
a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăTirea condiTiilor de securitate si sănătate în
muncă;
b) însoTesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
c) ajută lucrătorii să constientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate si
sănătate în muncă;
d) aduc la cunostinTă angajatorului sau comitetului de securitate si sănătate în muncă
propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăTirea condiTiilor de muncă;
e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire si protecTie;
f) informează autorităTile competente asupra nerespectării prevederilor legale în domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă.
CAPITOLUL IV Organizarea si funcTionarea
comitetului de securitate si sănătate în muncă
SECłIUNEA 1 Organizarea comitetului de securitate si sănătate în muncă
Art.57. – (1) Comitetul de securitate si sănătate în muncă se constituie în unităTile care au
un număr de cel puTin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăsoară activităTi pe
teritoriul României.
(2) Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate si sănătate
în muncă în unităTile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcTie de natura activităTii si de
riscurile identificate.
(3) În cazul în care activitatea se desfăsoară în unităTi dispersate teritorial, se pot înfiinTa
mai multe comitete de securitate si sănătate în muncă; numărul acestora se stabileste prin
contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de
organizare si funcTionare.
16
(4) Comitetul de securitate si sănătate în muncă se constituie si în cazul activităTilor care
se desfăsoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.
(5) În unităTile care au mai puTin de 50 de lucrători, unde nu s-a constituit comitet de
securitate si sănătate în muncă, atribuTiile acestuia revin reprezentanTilor lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul securităTii si sănătăTii lucrătorilor.
Art. 58. – (1) Comitetul de securitate si sănătate în muncă este constituit din următorii
membri:
a) angajator sau reprezentantul său legal;
b) reprezentanTi ai angajatorului cu atribuTii de securitate si sănătate în muncă;
c) reprezentanTi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităTii si sănătăTii
lucrătorilor;
d) medicul de medicină a muncii.
(2) Numărul reprezentanTilor lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau
reprezentantul său legal si reprezentanTii angajatorului.
(3) Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protecTie
este secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă.”
Art.59. – (1) ReprezentanTii lucrătorilor în comitetul de securitate si sănătate în muncă vor
fi alesi pe o perioadă de 2 ani.
(2) În cazul în care unul sau mai mulTi reprezentanTi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice
în domeniul securităTii si sănătăTii lucrătorilor se retrag din comitetul de securitate si sănătate în
muncă, acestia vor fi înlocuiTi imediat prin alTi reprezentanTi alesi.
Art. 60. – (1) Modalitatea de desemnare a reprezentanTilor lucrătorilor în comitetele de
securitate si sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul
intern sau regulamentul de organizare si funcTionare.
(2) ReprezentanTii lucrătorilor în comitetele de securitate si sănătate în muncă vor fi
desemnaTi de către lucrători dintre reprezentanTii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul
securităTii si sănătăTii lucrătorilor.
(3) Numărul minim al reprezentanTilor lucrătorilor în comitetele de securitate si sănătate
în muncă se stabileste în funcTie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după
cum urmează:
a) de la 10 la 100 de lucrători – 2 reprezentanTi;
b) de la 101 la 500 de lucrători – 3 reprezentanTi;
c) de la 501 la 1.000 de lucrători – 4 reprezentanTi;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători – 5 reprezentanTi;
e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători – 6 reprezentanTi;
f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători – 7 reprezentanTi;
g) peste 4.000 de lucrători – 8 reprezentanTi.
Art.61. – (1) Angajatorul are obligaTia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în
comitetele de securitate si sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuTiilor specifice.
(2) Timpul alocat acestei activităTi va fi considerat timp de muncă si va fi de cel puTin:
a) 2 ore pe lună în unităTile având un efectiv de până la 99 de lucrători;
b) 5 ore pe lună în unităTile având un efectiv între 100 si 299 de lucrători;
c) 10 ore pe lună în unităTile având un efectiv între 300 si 499 de lucrători;
d) 15 ore pe lună în unităTile având un efectiv între 500 si 1.499 de lucrători;
e) 20 de ore pe lună în unităTile având un efectiv de 1.500 de lucrători si peste.
(3) Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate si sănătate
în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru si pe cheltuiala unităTii.
Art.62. – Angajatorul sau reprezentantul său legal este presedintele comitetului de
securitate si sănătate în muncă.
Art.63. – Membrii comitetului de securitate si sănătate în muncă se nominalizează prin
decizie scrisă a presedintelui acestuia, iar componenTa comitetului va fi adusă la cunostinTă
tuturor lucrătorilor.
Art.64. – (1) La întrunirile comitetului de securitate si sănătate în muncă vor fi convocaTi
să participe lucrătorii desemnaTi, reprezentanTii serviciului intern de prevenire si protecTie si, în
17
cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si
protecTie, reprezentanTii acestora.
(2) La întrunirile comitetului de securitate si sănătate în muncă pot participa inspectori de
muncă.
SECłIUNEA a 2-a FuncTionarea comitetului de securitate si sănătate în muncă
Art.65. – Comitetul de securitate si sănătate în muncă funcTionează în baza
regulamentului de funcTionare propriu.
Art.66. – (1) Angajatorul are obligaTia să asigure întrunirea comitetului de securitate si
sănătate în muncă cel puTin o dată pe trimestru si ori de câte ori este necesar.
(2) Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către presedinte si secretar, cu
consultarea reprezentanTilor lucrătorilor, si este transmisă membrilor comitetului de securitate si
sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă si, dacă este cazul, serviciului extern
de protecTie si prevenire, cu cel puTin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.
(3) Secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă convoacă în scris membrii
comitetului cu cel puTin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data si ora stabilite.
(4) La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă încheie
un proces-verbal care va fi semnat de către toTi membrii comitetului.
(5) Comitetul de securitate si sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenTi cel
puTin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
(6) Comitetul de securitate si sănătate în muncă convine cu votul a cel puTin două treimi
din numărul membrilor prezenTi.
(7) Secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă va afisa la loc vizibil copii
ale procesului-verbal încheiat.
(8) Secretarul comitetului de securitate si sănătate în muncă transmite inspectoratului
teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal
încheiat.
SECłIUNEA a 3-a AtribuTiile comitetului de securitate si sănătate în muncă
Art.67. – Pentru realizarea informării, consultării si participării lucrătorilor, în conformitate
cu art. 16, 17 si 18 din lege, comitetul de securitate si sănătate în muncă are cel puTin
următoarele atribuTii:
a) analizează si face propuneri privind politica de securitate si sănătate în muncă si
planul de prevenire si protecTie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare
si funcTionare;
b) urmăreste realizarea planului de prevenire si protecTie, inclusiv alocarea mijloacelor
necesare realizării prevederilor lui si eficienTa acestora din punct de vedere al îmbunătăTirii
condiTiilor de muncă;
c) analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în
considerare consecinTele asupra securităTii si sănătăTii, lucrătorilor, si face propuneri în situaTia
constatării anumitor deficienTe;
d) analizează alegerea, cumpărarea, întreTinerea si utilizarea echipamentelor de muncă,
a echipamentelor de protecTie colectivă si individuală;
e) analizează modul de îndeplinire a atribuTiilor ce revin serviciului extern de prevenire si
protecTie, precum si menTinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, Tinând seama de prezenTa
grupurilor sensibile la riscuri specifice;
g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiTiile de muncă si modul în care
îsi îndeplinesc atribuTiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;
h) urmăreste modul în care se aplică si se respectă reglementările legale privind
securitatea si sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă si inspectorii
sanitari;
18
i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă si a
îmbolnăvirilor profesionale, precum si pentru îmbunătăTirea condiTiilor de muncă si propune
introducerea acestora în planul de prevenire si protecTie;
j) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale si
evenimentelor produse si poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în
urma cercetării;
k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucTiunilor proprii si a celor de lucru si
face un raport scris privind constatările făcute;
l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sănătate în muncă de
către conducătorul unităTii cel puTin o dată pe an, cu privire la situaTia securităTii si sănătăTii în
muncă, la acTiunile care au fost întreprinse si la eficienTa acestora în anul încheiat, precum si
propunerile pentru planul de prevenire si protecTie ce se va realiza în anul următor.
SECłIUNEA a 4-a ObligaTiile angajatorului
referitoare la comitetul de securitate si sănătate în muncă
Art.68. – Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate si sănătate în muncă
toate informaTiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îsi poată da avizul în cunostinTă de
cauză.
Art.69. – (1) Angajatorul trebuie să prezinte, cel puTin o dată pe an, comitetului de
securitate si sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaTia securităTii si sănătăTii în
muncă, acTiunile care au fost întreprinse si eficienTa acestora în anul încheiat, precum si
propunerile pentru planul de prevenire si protecTie ce se vor realiza în anul următor.
(2) Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin.(1), avizat de membrii
comitetului de securitate si sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului
teritorial de muncă.
Art.70. – Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate si sănătate în
muncă documentaTia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale
echipamentelor de protecTie colectivă si individuală, în vederea selecTionării echipamentelor
optime.
Art.71. – Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate si sănătate în muncă cu
privire la evaluarea riscurilor pentru securitate si sănătate, măsurile de prevenire si protecTie
atât la nivel de unitate, cât si la nivel de loc de muncă si tipuri de posturi de lucru, măsurile de
prim ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucrătorilor.
Art.72. – Angajatorul comunică comitetului de securitate si sănătate în muncă punctul
său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau
extern de prevenire si protecTie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiTiile de muncă si
modul în care serviciul intern sau extern de prevenire si protecTie îsi îndeplineste atribuTiile.
Art.73. – În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de
securitate si sănătate în muncă, conform atribuTiilor prevăzute la art. 67, trebuie să motiveze
decizia sa în faTa comitetului; motivaTia va fi consemnată în procesul-verbal.
19
CAPITOLUL V Instruirea lucrătorilor
în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
SECłIUNEA 1 DispoziTii generale
Art.74. – Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al
securităTii si sănătăTii în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege.
Art.75 -Instruirea în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă are ca scop însusirea
cunostinTelor si formarea deprinderilor de securitate si sănătate în muncă.
Art.76 -(1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă la nivelul
întreprinderii si/sau al unităTii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăsoară instruirea prevăzută la alin.(1) este considerată timp
de muncă.
Art.77 -Instruirea lucrătorilor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
Art.78 – La instruirea personalului în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă vor fi
folosite mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraTia, studiul de
caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecTii, instruire asistată de calculator.
Art.79 -Fiecare angajator are obligaTia să asigure baza materială corespunzătoare unei
instruiri adecvate.
Art. 80. – Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire – testare la nivelul
întreprinderii si/sau unităTii pentru:
a) conducătorii locurilor de muncă;
b) lucrători, pe meserii si activităTi.
Art.81 – (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fisa de instruire individuală, conform modelului prezentat în
anexa nr.11, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
(2) Completarea fisei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou,
imediat după verificarea instruirii.
(3) După efectuarea instruirii, fisa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul
instruit si de către persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
(4) Fisa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă si
va fi însoTită de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de către medicul de medicina
muncii.
(5) Fisa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până
la data încetării raporturilor de muncă.
Art. 82. – (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere si/sau unitate cu permisiunea
angajatorului, cu excepTia altor participanTi la procesul de muncă, asa cum sunt definiTi potrivit
art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de
organizare si funcTionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si însoTirea acestora în
întreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi si/sau unităTi din exterior care desfăsoară activităTi pe
bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea
lucrătorilor respectivi privind activităTile specifice întreprinderii si/sau unităTii respective, riscurile
pentru securitatea si sănătatea lor, precum si măsurile si activităTile de prevenire si protecTie la
nivelul întreprinderii si/sau unităTii, în general.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (1) si (2) se consemnează în fisa de instruire colectivă,
conform modelului prezentat în anexa nr.12.
(4) Fisa de instruire colectivă se întocmeste în doua exemplare, din care un exemplar se
va păstra de către angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protecTie care a
efectuat instruirea si un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiTi sau, în
cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
(5) ReprezentanTii autorităTilor competente cu atribuTii de control vor fi însoTiTi de către un
reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fisa de instruire.
20
SECłIUNEA a 2-a Instruirea introductiv-generală
Art.83-Instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor definiTi conform art.5 lit.a) din lege;
b) lucrătorilor detasaTi de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaTi de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziTie de către un agent de muncă temporar.
Art.84- Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităTile specifice
întreprinderii si/sau unităTii respective, riscurile pentru securitate si sănătate în muncă, precum
si măsurile si activităTile de prevenire si protecTie la nivelul întreprinderii si/sau unităTii, în
general.
Art.85- Instruirea introductiv-generală se face de către:
a) angajatorul care si-a asumat atribuTiile din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă;
sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protecTie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protecTie.
Art.86 -Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de
persoane.
Art.87-(1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităTi si de
riscurile pentru securitate si sănătate în muncă, precum si de măsurile si activităTile de prevenire
si protecTie la nivelul întreprinderii si/sau al unităTii, în general.
(2) Angajatorul stabileste prin instrucTiuni proprii durata instruirii introductiv-generale;
aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin.(2) persoanele prevăzute la art.82, cărora li se
vor prezenta succint activităTile, riscurile si măsurile de prevenire si protecTie din întreprindere
si/sau unitate.
Art.88-(1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele
probleme:
a) legislaTia de securitate si sănătate în muncă;
b) consecinTele posibile ale necunoasterii si nerespectării legislaTiei de securitate si
sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesională specifice unităTii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii si/sau unităTii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor si evacuarea lucrătorilor.
(2) ConTinutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie în conformitate cu tematica
aprobată de către angajator.
Art.89 – (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însusirii
cunostinTelor pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fisa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuTi la art.83 lit. a) si d) nu vor putea fi angajaTi dacă nu si-au însusit
cunostinTele prezentate în instruirea introductiv-generală.
SECłIUNEA a 3-a Instruirea la locul de muncă
Art.90 – (1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală si
are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sănătate în muncă, precum si măsurile si
activităTile de prevenire si protecTie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru si/sau fiecărei
funcTii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuTi la art.83, inclusiv la
schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii si/sau al unităTii.
Art.91 – (1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de
muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Fisa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
21
Art.92 – (1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate si
sănătate în muncă, precum si de măsurile si activităTile de prevenire si protecTie la nivelul
fiecărui loc de muncă, post de lucru si/sau fiecărei funcTii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore si se stabileste prin
instrucTiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care si-a asumat atribuTiile din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă;
sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protecTie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protecTie.
Art. 93. – (1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de
către angajatorul care si-a asumat atribuTiile din domeniul securităTii si sănătăTii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire si protecTie si aprobate
de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puTin următoarele:
a) informaTii privind riscurile de accidentare si îmbolnăvire profesională specifice locului
de muncă si/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucTiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă si/sau postul de
lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă si/sau postului de lucru privind acordarea primului
ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucrătorilor, precum si
în cazul pericolului grav si iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate si sănătate în muncă privind activităTi
specifice ale locului de muncă si/sau postului de lucru;
e) demonstraTii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăsura si
exerciTii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecTie, a mijloacelor de
alarmare, intervenTie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
Art.94 -Începerea efectivă a activităTii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face
numai după verificarea cunostinTelor de către seful ierarhic superior celui care a făcut instruirea
si se consemnează în fisa de instruire individuală.
SECłIUNEA a 4-a Instruirea periodică
Art.95 -Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuTi la art. 83 si are drept
scop reîmprospătarea si actualizarea cunostinTelor în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă.
Art.96 -(1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri si periodicitatea verificării
instruirii vor fi stabilite prin instrucTiuni proprii, în funcTie de condiTiile locului de muncă si/sau
postului de lucru.
(21) Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.”
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi
de cel mult 12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către seful ierarhic al celui care efectuează
instruirea si prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si
protecTie/serviciile externe de prevenire si protecTie, care vor semna fisele de instruire ale
lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
(5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu si cu demonstraTii practice.
Art.97 – Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care si-a asumat atribuTiile din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire si protecTie/serviciul extern de prevenire si protecTie si
aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
22
Art.98 -Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate si sănătate în muncă privind
activităTi specifice ale locului de muncă si/sau postului de lucru sau ale instrucTiunilor proprii,
inclusiv datorită evoluTiei riscurilor sau apariTiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităTii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului
existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art.99 -Durata instruirii periodice prevăzute la art.98 nu va fi mai mica de 8 ore si se
stabileste în instrucTiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care si-a asumat atribuTiile din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă;
sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de protecTie si prevenire; sau
d) serviciul extern de protecTie si prevenire.
Art.100 -Instruirea periodică prevăzută la art.98 se va efectua pe baza tematicilor
întocmite de către angajatorul care si-a asumat atribuTiile din domeniul securităTii si sănătăTii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protecTie/serviciul extern de prevenire
si protecTie si aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează
instruirea.
CAPITOLUL VI Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific
SECłIUNEA 1 Pericol grav si iminent de accidentare
Art.101. – Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el definit la
art.5 lit.l) din lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere si/sau unitate,
lucrător al serviciului extern de prevenire si protecTie cu care întreprinderea si/sau unitatea a
încheiat contract, precum si de către inspectorii de muncă.
Art.102. – La constatarea stării de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua
imediat următoarele măsuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de muncă si/sau activităTii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasă;
c) anunTarea serviciilor specializate;
d) anunTarea conducătorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la apariTia stării de pericol grav si iminent.
Art.103. – (1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art.102 lit.a), în prealabil
angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă si va
asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizării măsurilor precizate la art.102 lit.b), în prealabil angajatorul
trebuie:
a) să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
b) să afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c) să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare si să verifice modul în
care si-au însusit cunostinTele.
(3) În vederea realizării măsurilor precizate la art.102 lit.c), în prealabil angajatorul
trebuie:
a) să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate si să îi
instruiască în acest sens;
b) să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
(4) În vederea realizării măsurilor precizate la art.102 lit.d), în prealabil angajatorul
trebuie să stabilească modul operativ de anunTare la nivel ierarhic superior.
23
(5) În vederea realizării măsurilor precizate la art.102 lit.e), în prealabil angajatorul
trebuie:
a) să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol
grav si iminent, să asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenTiei;
b) să stabilească serviciile specializate care pot interveni.
Art.104. – Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la art.102,
Tinând seama de natura activităTilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităTii si de
prezenTa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.
SECłIUNEA a 2-a Zone cu risc ridicat si specific
Art.105. – EvidenTa zonelor cu risc ridicat si specific prevăzută la art.13 lit.k) din lege
trebuie să conTină nominalizarea si localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii si/sau unităTii
si măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
Art. 106. – (1) Angajatorul trebuie să aducă la cunostinTa tuturor lucrătorilor care sunt
zonele cu risc ridicat si specific.
(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunostinTa conducătorilor locurilor de muncă si
lucrătorilor care îsi desfăsoară activitatea în zonele cu risc ridicat si specific măsurile stabilite în
urma evaluării riscurilor.
Art.107. – AcTiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru
zonele cu risc ridicat si specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecTie si prevenire.
24
CAPITOLUL VII Comunicarea si cercetarea evenimentelor, înregistrarea si evidenTa
accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea
si raportarea bolilor profesionale
SECłIUNEA 1 Comunicarea evenimentelor
Art.108. – (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art.26 si art.27
alin.(1) din lege.
(2) Dacă printre victimele evenimentului se află si lucrători ai altor angajatori, evenimentul
va fi comunicat si angajatorilor acestora de către angajatorul la care s-a produs
evenimentul.
(3) Evenimentul produs în condiTiile prevăzute la art.30 alin.(1) lit.d) si e) din lege, dacă a
avut loc în afara întreprinderii si/sau unităTii si nu a avut nicio legătură cu aceasta, va fi
comunicat inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs, de către orice persoană
care are cunostinTă despre producerea evenimentului.
Art.109. – Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puTin următoarele informaTii,
conform modelului prevăzut în anexa nr.13:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, dacă este cazul,
denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numărul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e) numele si prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreTinere, alte persoane în
întreTinere, ocupaTia, vechimea în ocupaTie si la locul de muncă;
g) împrejurările care se cunosc si cauzele prezumtive;
h) consecinTele accidentului;
i) numele si funcTia persoanei care comunică evenimentul;
j) data comunicării;
k) unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Art.110. – În cazul accidentelor de circulaTie produse pe drumurile publice, soldate cu
decesul victimelor, în care printre victime sunt si persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri
de serviciu, serviciile poliTiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de
muncă din judeTul pe raza căruia s-a produs.
Art.111. – (1) Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de
fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor
care efectuează cercetarea, cu excepTia cazurilor în care menTinerea acestei stări ar genera
producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaTilor sau ar pune în pericol viaTa
lucrătorilor si a celorlalTi participanTi la procesul muncii.
(2) În situaTia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea
evenimentului, se vor face, după posibilităTi, schiTe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se
vor identifica si se vor ridica orice obiecte care conTin sau poartă o urmă a evenimentului;
obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea si vor constitui probe în
cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului,
angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna pe propria răspundere, într-un procesverbal,
toate modificările efectuate după producerea evenimentului.
Art.112. – (1) Inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc evenimentul va
comunica InspecTiei Muncii:
a) incidentul periculos;
b) evenimentul care a avut ca urmare un deces;
c) evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv;
d) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidentă;
e) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate.
f) evenimentul care a avut ca urmare dispariTia unei/unor persoane.
25
(2) Evenimentele prevăzute la alin. (1) lit. d) si e) se vor comunica InspecTiei Muncii după
primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate.
(3) Comunicarea către InspecTia Muncii va cuprinde informaTiile prevăzute la art.109.
Art.113. – (1) La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea
sanitară care acordă asistenTă medicală de urgenTă se va pronunTa în scris cu privire la
diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
(2) Unitatea sanitară prevăzută la alin.(1) va lua măsuri pentru recoltarea imediată a
probelor de laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influenTă a produselor
ori substanTelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum si pentru
recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de muncă, urmând să
comunice rezultatul determinărilor specifice în termen de 5 zile lucrătoare de la obTinerea
acestora.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de muncă va solicita
în scris unităTii medico-legale competente un raport preliminar din care să reiasă faptul că
decesul a fost sau nu urmarea unei vătămări violente, în conformitate cu prevederile OrdonanTei
Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităTii si funcTionarea instituTiilor de medicină
legală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, si legislaTiei subsecvente.
(4) Unitatea medico-legală va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de
muncă în conformitate cu prevederile OrdonanTei Guvernului nr. 1/2000, aprobată cu modificări
prin Legea nr.459/2001, republicată, si ale legislaTiei subsecvente.
(5) Unitatea medico-legală va transmite raportul de constatare medico-legală în termenul
prevăzut la art.29 alin.(3) din lege. (7 zile de la data decesului)
(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală si
recuperare a capacităTii de muncă ce a emis decizia de încadrare întrun grad de invaliditate va
trimite o copie de pe decizie, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia, la
inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.
SECłIUNEA a 2-a Cercetarea evenimentelor
Art.114. – Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor si a cauzelor
care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor si a
măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv,
pentru determinarea caracterului accidentului.
Art.115. – Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu prevederile
art. 29 alin. (1) din lege.
Art.116. – (1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de
muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(11) Fac excepTie de la prevederile alin. (1) cazurile în care lucrătorii au suferit o
invaliditate evidentă, cazurile în care victimele sunt cetăTeni străini sau cazurile în care printre
victime se află cetăTeni străini.
(12) În cazurile prevăzute la alin. (11) cercetarea se efectuează de către inspectoratul
teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul.”
(2) Angajatorul are obligaTia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de
cercetare a evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puTin 3 persoane, dintre
care o persoană trebuie să fie, după caz:
a) lucrător desemnat;
b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protecTie;
c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protecTie cu pregătire
corespunzătoare conform art. 47 lit. c) sau care îndeplineste cerinTele prevăzute la art. 511 lit.
b).
(4) Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului
trebuie să aibă pregătire tehnică corespunzătoare si să nu fie implicate în organizarea si
conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul si să nu fi avut o responsabilitate în
producerea evenimentului.
26
(5) Angajatorul care si-a asumat atribuTiile în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă nu
poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând să apeleze la
servicii externe.
(6) Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiTi, în comisia de cercetare
numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate si persoane numite
prin decizie scrisă de către ceilalTi angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului de
circulaTie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de muncă, cu
respectarea, atunci când este cazul, a prevederilor alin. (6).
(8) Cercetarea evenimentului prevăzut la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, dacă acesta
a avut loc în afara întreprinderii si/sau unităTii angajatorului si nu a avut nicio legătură cu
aceasta, se efectuează în condiTiile legii.
(9) Angajatorul care nu dispune de personal competent în conformitate cu alin. (4) sau nu
are personal suficient trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire si
protecTie.
Art. 1161. – Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul si/sau invaliditatea
lucrătorilor, precum si a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judeTe decât
judeTul unde are sediul social angajatorul se va face de către inspectoratul teritorial de muncă
pe teritoriul căruia a avut loc evenimentul.
Art. 117. – (1) În cazul accidentelor de circulaTie pe drumurile publice în care sunt
implicate persoane aflate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile poliTiei rutiere vor
transmite comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de muncă pe teritoriul căruia a
avut loc evenimentul sau InspecTiei Muncii, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucrătoare
de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faTa locului si orice alte
documente existente necesare cercetării, cum ar fi: copii de pe declaraTii, foaia de parcurs,
ordin de deplasare, schiTe.
(2) În cazul accidentelor de circulaTie pe drumurile publice, în baza documentelor
prevăzute la alin. (1) transmise de organele de poliTie si a altor documente din care să rezulte
că victima se afla în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, organele împuternicite potrivit
prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului.
Art.118. – (1) Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea
evenimentelor au dreptul să ia declaraTii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de
probe necesare cercetării, să solicite sau să consulte orice acte ori documente ale
angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la dispoziTie în condiTiile legii.
(2) În situaTiile prevăzute la alin.(1), cheltuielile necesare prelevării si analizării probelor în
vederea cercetării vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 119. – (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experTi sau specialisti, cum
ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competenTe potrivit prevederilor legale să
efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie să răspundă solicitării.
(2) În situaTia prevăzută la alin. (1), expertizele tehnice întocmite vor face parte integrantă
din dosarul de cercetare a evenimentului.
(3) Cheltuielile aferente efectuării expertizelor, precum si cele necesare analizării
probelor prelevate cu ocazia cercetării se suportă de către angajatorul la care a avut loc
evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităTii în urma căreia s-a produs
evenimentul.
Art. 120. – (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se
va încheia în cel mult 10 zile lucrătoare calculate de la data producerii.
(2) Fac excepTie de la prevederile alin. (1) situaTii cum ar fi cele în care este necesară
prelevarea de probe, efectuarea de expertize, determinări de noxe, pentru care se poate solicita
în scris, argumentat si în perioada prevăzută la alin. (1), la inspectoratul teritorial de muncă pe
raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidentă,
invaliditate confirmată ulterior, a accidentelor colective sau a situaTiilor de persoane date
dispărute, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 15 zile
lucrătoare de la data producerii acestora.
27
(4) Fac excepTie de la prevederile alin. (3) situaTii cum ar fi cele în care este necesară
eliberarea certificatului medico-legal sau, după caz, a raportului de expertiză ori de constatare
medico-legală, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul
teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris, argumentat si în
termen, la InspecTia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
Art. 121. – (1) În cazul accidentului cu incapacitate temporară de muncă, în urma căruia
a intervenit invaliditatea confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de
muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare întocmit la data
producerii evenimentului si va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul
completat.
(2) Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la alin. (1), se
face în cel mult 10 zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul teritorial de muncă a
deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal
ori, după caz, a raportului de expertiză sau de constatare medico-legală.
(3) Invaliditatea evidentă va fi cercetată de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza
căruia s-a produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporară de muncă, si, în funcTie
de consecinTele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Fac excepTie de la prevederile alin. (2) si (3) situaTiile în care este necesară
administrarea de probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe,
efectuarea de expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de muncă
însărcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita în scris, argumentat si în termen, la
InspecTia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
Art.122. – (1) Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu întocmirea unui dosar, care va
cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la faTa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de
către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul
teritorial de muncă/InspecTia Muncii, conform competenTelor, sau de către lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire si protecTie, iar în absenTa acestora, de serviciul extern
de prevenire si protecTie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenTa
angajatorului, si semnată de către angajator, care va cuprinde precizări referitoare la poziTia
victimei, existenTa sau inexistenTa echipamentului individual de protecTie, starea echipamentelor
de muncă, modul în care funcTionau dispozitivele de protecTie, închiderea fisei de instruire
individuală prin barare si semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe si orice
alte indicii care pot clarifica toate cauzele si împrejurările producerii evenimentului;
c1) nota de constatare la faTa locului, întocmită de alte organe de cercetare abilitate si
încheiată în prezenTa si cu participarea reprezentanTilor inspectoratului teritorial de muncă, care
reprezintă piesă la dosar si înlocuieste nota prevăzută la lit. c). Nota de constatare nu se va
întocmi în situaTiile în care se menTine o stare de pericol grav si iminent de accidentare, care nu
permite accesul inspectorilor de muncă la locul evenimentului, argumentându-se acest fapt;
d) schiTe si fotografii referitoare la eveniment;
e) declaraTiile accidentaTilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de
muncă sau de invaliditate;
f) declaraTiile martorilor si ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor si a
cauzelor reale ale evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaTii în baza cărora angajatorul
îsi desfăsoară activitatea;
i) copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine,
întocmite potrivit prevederilor legale;
j) copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
k) copii ale fiselor de instruire individuală în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă ale
victimelor; în caz de deces aceste fise se vor anexa în original;
28
l) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
m) copie a hotărârii judecătoresti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date
dispărute;
n) copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate
temporară de muncă;
o) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de
invaliditate;
p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unităTile sanitare care au acordat
asistenTă medicală victimelor, inclusiv asistenTă medicală de urgenTă, din care să rezulte data si
ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaTie, precum si diagnosticul.
q) copie a procesului-verbal de cercetare la faTa locului, încheiat de serviciile poliTiei
rutiere, în cazul accidentelor de circulaTie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte si documente necesare pentru a
determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaTiei, în cazul în care victima desfăsura o activitate care necesita
autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinTei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data si
ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenTa victimei la locul, ora si data
producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenTa cu alte instituTii/unităTi în vederea obTinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art.120 alin. (2) si
(4);
h) actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenTă medicală de urgenTă,
din care să rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;
i) procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiTiile prevăzute la
art.111;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM,
aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităTii sociale si familiei.
Art.123. – Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele
condiTii:
a) filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea
sau de membrii comisiei de cercetare, numită de angajator, si stampilate cu stampila
inspectoratului sau a angajatorului;
b) numărul total de file conTinut de dosarul de cercetare si numărul de file pentru fiecare
document anexat la dosar să fie menTionate în opis;
c) fiecare document, cu excepTia procesului-verbal de cercetare, să fie identificat în
dosarul de cercetare ca anexă;
d) paginile si spaTiile albe să fie barate;
e) schiTele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoTite de explicaTii;
f) fotografiile referitoare la eveniment să fie clare si însoTite de explicaTii;
g) formularul pentru declaraTie să fie conform modelului prevăzut în anexa nr. 14;
h) declaraTiile aflate la dosar să fie însoTite de forma tehnoredactată, pentru a se evita
eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si
semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii
comisiei de cercetare.
Art.124. – (1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:
a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de
muncă; dosarul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul;
b) într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la inspectoratul
teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
29
c) în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată prin
decizie, deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de urmărire penală si un
exemplar se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
d) în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă;
originalul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea si un
exemplar se transmite angajatorului care înregistrează accidentul;
e) în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de InspecTia Muncii; originalul se
înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la InspecTia Muncii si un
exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
f) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporară
de muncă pentru victime cu angajatori diferiTi; originalul se păstrează în arhiva angajatorului
care înregistrează accidentul si celelalte exemplare se păstrează de către ceilalTi angajatori.
(2) În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporară
de muncă sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infracTiuni,
potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două exemplare, originalul fiind înaintat
organului de urmărire penală.
Art.125. – (1) Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se
înaintează pentru verificare si avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a
produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul în
cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii.
(3) Dosarul va fi însoTit de avizul inspectoratului teritorial de muncă.
(4) În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost
efectuată corespunzător, dispune în scris măsuri pentru refacerea procesului-verbal de
cercetare si/sau completarea dosarului, după caz.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va reface procesul-verbal de cercetare
în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.
(6) Dacă evenimentul urmat de incapacitate temporară de muncă s-a produs în condiTiile
prevăzute la art.124 alin.(2), inspectoratul teritorial de muncă va înainta originalul dosarului de
cercetare la organul de urmărire penală, imediat după avizare.
Art.126. – (1) Dosarul de cercetare original, întocmit de inspectoratul teritorial de muncă,
cu excepTia cazului prevăzut la art. 121 alin. (3), va fi înaintat în vederea avizării la InspecTia
Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.
(11) Dosarul de cercetare întocmit de comisia de cercetare numită de InspecTia Muncii se
avizează de către inspectorul general de stat.
(2) Dosarul de cercetare pentru cazul dispariTiei de persoane, ca urmare a unui
eveniment si în împrejurări care îndreptăTesc presupunerea decesului acestora, va fi păstrat la
inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, până la emiterea hotărârii
judecătoresti prin care se declară decesul persoanelor dispărute, conform prevederilor legale în
vigoare; după completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la InspecTia Muncii.
(3) InspecTia Muncii avizează si restituie dosarele prevăzute la alin. (1) în cel mult 10 zile
lucrătoare de la data primirii.
(4) În cazul în care InspecTia Muncii constată că cercetarea nu a fost efectuată
corespunzător, poate dispune completarea dosarului si întocmirea unui nou proces-verbal de
cercetare.
(5) Inspectoratul teritorial de muncă va întocmi noul proces-verbal de cercetare si/sau va
completa dosarul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului, pe baza
observaTiilor transmise de InspecTia Muncii.
(6) Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare prevăzute la alin.
(1) organelor de urmărire penală, numai după ce au fost avizate de către InspecTia Muncii.
(7) Dosarul de cercetare completat si noul proces-verbal de cercetare întocmit în
condiTiile alin. (4) si (5) vor fi transmise organelor de urmărire penală.
Art.127. – (1) Dosarul de cercetare al accidentului de muncă cu invaliditate, înaintat
organelor de urmărire penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, pentru completare si întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în cazul în
30
care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui
act medico-legal.
(2) Dosarul prevăzut la alin.(1) se restituie la inspectoratul teritorial de muncă în termen
de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestuia.
(3) Completarea dosarului prevăzut la alin.(1) si întocmirea noului proces-verbal de
cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea dosarului la
inspectoratul teritorial de muncă.
(4) Dosarul completat si noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea
avizării la InspecTia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de muncă în termen de 10
zile lucrătoare de la data primirii.
(5) După avizarea de către InspecTia Muncii în condiTiile prevăzute la art. 126, dosarul va
fi înaintat organelor de urmărire penală de către inspectoratul teritorial de muncă.
Art.128. – Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie să conTină următoarele
capitole:
a) data încheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor si în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp si locul în care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetării;
e) data si ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele
reprezentantului său legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentaTilor;
i) descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor si modului în
care s-a produs evenimentul;
j) urmările evenimentului si/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
n) persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele de la lit.
k), l) si m);
o) sancTiunile contravenTionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penală;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos;
s) măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile
pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor
prevăzute la lit. s);
u) numărul de exemplare în care s-a încheiat procesulverbal de cercetare si repartizarea
acestora;
v) numele si semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sănătate în muncă/avizul inspectorului
general de stat adjunct securitate si sănătate în muncă;.
x) viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat.
Art.129. – (1) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. b) se vor indica, de asemenea,
prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt îndreptăTite să efectueze cercetarea, precum
si numele angajatorului si ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la
primele cercetări.
(2) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru
care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare.
(3) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului,
pentru cazul în care s-a produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate
în acest eveniment.
31
(4) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de
identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanTilor
legali ai angajatorilor, numărul documentului prin care s-a certificat autorizarea de funcTionare
din punct de vedere al securităTii si sănătăTii în muncă, adresa punctului de lucru.
(5) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. h) se vor indica, de asemenea, următoarele:
numele, prenumele, cetăTenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de
muncă la care este încadrat, profesia de bază, ocupaTia în momentul accidentării, vechimea în
muncă, în funcTie sau în meserie si la locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în
domeniul securităTii si sănătăTii în muncă, iar pentru persoanele care, în momentul accidentării,
desfăsurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se va face referire si la aceasta.
(6) Capitolul prevăzut la art. 128 lit. i) va conTine următoarele subcapitole:
a) descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
b) descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c) descrierea detaliată a împrejurărilor;
d) descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
(7) În capitolele prevăzute la art.128 lit.k)-m) se va face trimitere la reglementările legale
în vigoare încălcate, cu redarea integrală a textului acestora.
(8) Denumirea capitolului prevăzut la art.128 lit.o) se va schimba în „Propuneri pentru
sancTiuni administrative si disciplinare”, în cazul accidentelor cercetate de către comisia numită
de angajator.
(81) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la îndeplinire
a măsurilor dispuse, precum si persoanele responsabile de îndeplinirea acestora.
(9) Capitolele prevăzute la art.128 lit.w) si x) se vor regăsi în procesul-verbal de
cercetare numai pentru evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau
InspecTia Muncii, conform competenTelor.
(10) În cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu capitolul
prevăzut la art.128 lit.w), care va fi numit „Viza angajatorului”.
Art.130. – În situaTiile în care din cercetare rezultă că accidentul nu întruneste condiTiile
pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această menTiune la capitolele procesuluiverbal
de cercetare prevăzute la art.128 lit.q) si r) si se vor dispune măsurile care trebuie luate
de angajator pentru prevenirea unor cazuri asemănătoare.
Art.131. – Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face
propuneri de sancTiuni disciplinare si/sau administrative, pe care le va menTiona în procesulverbal
de cercetare.
Art. 132. – (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeste în mai multe
exemplare, după cum urmează:
a) în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, pentru
angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul,
asigurător si victime;
b) în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, pentru
lucrători cu angajatori diferiTi, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de muncă care a
avizat dosarul, asigurător si victime;
c) în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru angajatorul care
înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a
efectuat cercetarea, InspecTia Muncii, asigurător si victime;
d) în cazul accidentului de muncă mortal, precum si în cazul accidentului mortal în afara
muncii, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală,
inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, InspecTia Muncii, asigurător si
familiile victimelor;
e) în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistrează incidentul,
organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea,
InspecTia Muncii si asigurător.
(2) Procesul-verbal de cercetare poate fi întocmit într-un număr mai mare de exemplare,
după caz.
32
Art.133. – (1) În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul decât
cel care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acestuia.
(2) În cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă îsi are
sediul, domiciliul sau resedinTa pe teritoriul altui judeT decât cel pe raza căruia s-a produs
accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial
de muncă pe raza căruia are sediul, domiciliul sau resedinTa angajatorul.
Art. 134. – (1) În cazul în care un lucrător prezintă un certificat medical cu cod «accident
de muncă», angajatorul care si-a asumat atribuTiile în domeniul securităTii si sănătăTii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protecTie/serviciul extern de prevenire
si protecTie va solicita acestuia o declaraTie scrisă privind data, locul, modul si împrejurările în
care s-a produs evenimentul în urma căruia s-a accidentat.
(2) În baza declaraTiei prevăzute la alin. (1) si în funcTie de data, locul, modul si
împrejurările producerii evenimentului, angajatorul care si-a asumat atribuTiile în domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire si
protecTie/serviciul extern de prevenire si protecTie va comunica si cerceta evenimentul sau, în
situaTia în care evenimentul prevăzut la alin. (1) nu a avut loc în timpul procesului de muncă sau
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori în timpul si pe traseul normal al deplasării de la locul
de muncă la domiciliu si invers, va arhiva declaraTia originală împreună cu o copie a
certificatului medical.
SECłIUNEA a 3-a Înregistrarea si evidenTa
Accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase
Art. 135. – (1) Înregistrarea accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase se face în
registrele de evidenTă prevăzute la art. 141 si 142, în baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul la care este angajată
victima, cu excepTia situaTiilor prevăzute la art. 136.
(3) Accidentele de muncă produse la sediile secundare aflate pe raza altui judeT decât cel
unde este declarat sediul social se vor înregistra la sediul social, cu excepTia cazului în care
sediul secundar are personalitate juridică.
Art.136. – (1) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de
contract, comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea si/sau unitatea unui
angajator, alta decât cea la care este încadrată victima, se înregistrează potrivit clauzelor
prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
(2) În situaTia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu
sunt suficient de acoperitoare pentru toate situaTiile sau clauzele sunt contrare prevederilor
prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul
care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.
(3) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la
domiciliul clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost angajată victima.
(4) Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu în întreprinderea si/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul
care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.
(5) Accidentul de muncă suferit în timpul stagiului de practică profesională de către elevi,
studenTi, ucenici si someri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de către
angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.
(6) Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităTilor cultural-sportive, în
timpul si din cauza îndeplinirii acestor activităTi, se înregistrează de către instituTia sau
angajatorul care a organizat acTiunea respectivă.
(7) Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acTiuni întreprinse de o persoană, din
proprie iniTiativă, pentru salvarea de vieTi omenesti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui
pericol grav si iminent ce ameninTă avutul public sau privat din întreprinderea si/sau unitatea
unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs accidentul.
(8) În cazul accidentului de muncă produs ca urmare a unei acTiuni întreprinse de o
persoană, din proprie iniTiativă, pentru salvarea de vieTi omenesti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav si iminent ce ameninTă avutul public sau privat în afara
33
întreprinderii si/sau unităTii unui angajator si care nu are nicio legătură cu acesta, înregistrarea
se face în condiTiile prevăzute de lege.
(9) Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este
angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător
de producerea accidentului.
(10) Accidentul de muncă de circulaTie se înregistrează de către angajatorul la care este
angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător
de producerea accidentului.
(11) Accidentul de muncă produs în afara întreprinderii si/sau unităTii ca urmare a neluării
unor măsuri de securitate de către un alt angajator se înregistrează de către angajatorul care, în
urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.
(12) Accidentul de muncă suferit de însoTitorii de încărcături, personalul de postă de la
vagoanele C.F.R., angajaTi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaTi să delege însoTitori
pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le aparTin, se va înregistra de către
angajatorul răspunzător de organizarea activităTii care a avut ca urmare producerea accidentului
sau, după caz, în condiTiile clauzelor prevăzute în documentele încheiate.
Art.137. – Pentru unele situaTii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la
înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau InspecTia Muncii va
stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză.
Art.138. – (1) DispariTia unei persoane în condiTiile unui accident de muncă si în
împrejurări care îndreptăTesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident
mortal, după rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti, conform prevederilor
legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin.(1), este data înscrisă
în hotărârea judecătorească ca fiind data decesului.
(3) Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat, numărul
si data hotărârii judecătoresti la inspectoratul teritorial de muncă.
Art.139. – Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal
de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
Art.140. – (1) În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite
prin lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
(2) FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care
se înaintează spre avizare după cum urmează:
a) inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de
comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile
lucrătoare de la primirea procesului-verbal de cercetare.
(3) Verificarea si avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în
termen de 5 zile lucrătoare de la primirea formularului.
(4) Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la
procesul-verbal de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată,
inspectoratul teritorial de muncă si asigurătorul pe raza căruia îsi are sediul social, domiciliul
sau resedinTa.
(5) În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare
odată cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa un exemplar
FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unităTii de expertiză medicală
si recuperare a capacităTii de muncă.
(6) Angajatorul are obligaTia de a anunTa încheierea perioadei de incapacitate temporară
de muncă la inspectoratul teritorial de muncă la care a înaintat FIAM, în termen de 5 zile
lucrătoare de la încheierea perioadei de incapacitate temporară de muncă.
(7) În cazul în care angajatorul si-a încetat activitatea, accidentele suferite de lucrătorii
acestuia vor fi înregistrate în contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuată de inspectoratul
teritorial de muncă pe raza căruia angajatorul îsi desfăsura activitatea.
34
Art.141. – (1) Angajatorul va Tine evidenTa evenimentelor în:
a) Registrul unic de evidenTă a accidentaTilor în muncă, conform modelului prevăzut în
anexa nr.15;
b) Registrul unic de evidenTă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în
anexa nr.16;
c) Registrul unic de evidenTă a accidentelor usoare, conform modelului prevăzut în anexa
nr.17;
d) Registrul unic de evidenTă a accidentaTilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de
muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18.
(2) În registrul prevăzut la alin.(1) lit.d) se va Tine evidenTa accidentaTilor în muncă pentru
care perioada de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua
în calcul ziua producerii accidentului.
(3) Registrele de evidenTă trebuie să fie actualizate.
Art.142. – (1) În baza FIAM si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor
periculoase, inspectoratul teritorial de muncă va Tine evidenTa tuturor accidentelor de muncă si a
incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau resedinTa pe
teritoriul judeTului respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă va Tine evidenTa în:
a) Registrul unic de evidenTă a accidentaTilor în muncă;
b) Registrul unic de evidenTă a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenTă a accidentaTilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de
muncă mai mare de 3 zile de lucru.
35
SECłIUNEA a 4-a Comunicarea, cercetarea si înregistrarea evenimentelor
produse în afara graniTelor României, în care sunt implicaTi lucrători ai unor
angajatori români, aflaTi în îndeplinirea sarcinilor de stat, de
interes public sau a îndatoririlor de serviciu
Art.143. – (1) Comunicarea evenimentelor produse în afara graniTelor Tării, în care sunt
implicaTi lucrători ai unor angajatori români, se face conform prevederilor art. 108-113.
(2) În situaTia prevăzută la alin.(1) angajatorul are obligaTia de a comunica evenimentul si
misiunii diplomatice sau oficiului consular român din Tara respectivă.
(3) Orice eveniment produs pe teritoriul alte Tări în care sunt implicaTi lucrători români,
detasaTi sau pusi la dispoziTie de către angajatori români la angajatori străini, respectiv utilizatori
străini, pentru efectuarea unor lucrări pe teritoriul altui stat, se comunică imediat de către
angajatorul român misiunii diplomatice sau oficiului consular român din Tara respectivă.
(4) Angajatorii români care detasează ori pun la dispoziTie lucrători la angajatori străini,
respectiv utilizatori străini, au obligaTia să includă în cuprinsul convenTiilor internaTionale si
contractelor bilaterale încheiate cu partenerii străini clauze cu privire la comunicarea
evenimentelor.
(5) Evenimentele în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau al
oficiilor consulare române, precum si persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public în afara graniTelor Tării vor fi comunicate Ministerului Afacerilor Externe din România de
către misiunile diplomatice sau oficiile consulare române. Ministerul Afacerilor Externe are
obligaTia de a comunica aceste evenimente InspecTiei Muncii.
Art.144. – (1) Cercetarea evenimentelor produse în afara graniTelor Tării în care sunt
implicaTi lucrători ai unor angajatori români se va face conform prevederilor art.114-134.
(11) În cazul evenimentelor produse în afara graniTelor Tării care au avut drept consecinTă
incapacitatea temporară de muncă sau decesul lucrătorilor asiguraTi potrivit Legii nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de muncă si boli profesionale, republicată, dosarul de
cercetare întocmit de comisia numită de angajator va cuprinde documentele care au fost
întocmite de organele de cercetare din Tara în care a avut loc evenimentul, precum si
documentele medicale de la unităTile sanitare care au acordat îngrijiri de specialitate
accidentatului.
(2) La cercetarea evenimentelor prevăzute la alin.(1) poate participa si un delegat din
partea misiunii diplomatice sau oficiului consular român din Tara respectivă.
(3) Cercetarea evenimentelor în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor
diplomatice sau oficiilor consulare, precum si persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de
interes public în afara graniTelor Tării se face de către Ministerul Afacerilor Externe.
(4) În cazul evenimentelor menTionate la alin.(1) si (3), care au produs invaliditate
confirmată prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv în cazul persoanelor dispărute si în
cazul incidentului periculos, InspecTia Muncii poate delega reprezentanTi care să efectueze
cercetarea la faTa locului.
(5) În situaTia prevăzută la alin.(4), cercetarea se va finaliza de către InspecTia Muncii
sau, după caz, inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îsi are sediul, domiciliul sau
resedinTa angajatorul.
Art. 145. – (1) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de
incapacitate temporară de muncă răspunde angajatorul care a încheiat contractul cu partenerul
străin, în cazul efectuării de lucrări cu personal român, si, respectiv, Ministerul Afacerilor
Externe, în cazul accidentelor suferite de angajaTii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor
consulare române si de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în
afara graniTelor României, aflaTi în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
(2) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau
deces răspunde inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îsi are sediul social angajatorul
la care era angajată victima.
(3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la art. 122 si se va completa cu:
a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din
Tara pe teritoriul căreia s-a produs evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unităTile
36
sanitare care au acordat îngrijiri de specialitate victimei, precum si traducerea acestora în limba
română;
b) copie a contractului încheiat cu partenerul străin, din care să rezulte cine a încheiat
contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrări se execută, pe ce durată, locul unde se execută
lucrările respective, clauzele privind securitatea si sănătatea în muncă, modul în care se fac
comunicarea si cercetarea evenimentelor si înregistrarea accidentelor de muncă.
(4) Documentele prevăzute la alin. (3) vor fi puse la dispoziTia organului de cercetare de
către angajatorul la care era angajată victima.
(5) Pentru documentele prevăzute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii în limba
română vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc
evenimentul.
Art.146. – Înregistrarea si evidenTa accidentelor de muncă si a incidentelor periculoase se
fac de către angajatorul român, conform prevederilor art. 143-145.
SECłIUNEA a 5-a Comunicarea si cercetarea evenimentelor
produse pe teritoriul României în care sunt implicaTi cetăTeni străini
aflaTi în îndeplinirea atribuTiilor de serviciu
Art.147. – (1) Orice eveniment produs pe teritoriul României, în care sunt implicaTi
cetăTeni străini aflaTi în îndeplinirea atribuTiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la
inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc, de către angajator sau de către orice
altă persoană care are cunostinTă despre eveniment.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă care a primit comunicarea va înstiinTa misiunea
diplomatică sau consulatul Tării din care provine persoana accidentată, prin intermediul
InspecTiei Muncii.
Art.148. – (1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de către inspectoratul
teritorial de muncă pe raza căruia au avut loc, împreună cu celelalte organe competente,
precum si cu reprezentanTi ai angajatorului străin implicat în eveniment sau de către InspecTia
Muncii, conform art. 29 alin. (1) lit. c) din lege.
(2) La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al
consulatului Tării respective.
(3) Termenul de cercetare este cel prevăzut la art. 120.
(4) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la art. 122.
(5) Dosarul de cercetare se va întocmi astfel:
a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de
muncă sau care sunt accidente usoare; dosarul se păstrează în arhiva inspectoratului teritorial
de muncă care a cercetat evenimentul;
b) în două exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective;
originalul se înaintează organelor de urmărire penală si un exemplar se păstrează la
inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
c) în 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de InspecTia Muncii; originalul se
înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la InspecTia Muncii si un
exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
d) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară
de muncă pentru victime cu angajatori diferiTi; originalul se păstrează în arhiva inspectoratului
teritorial de muncă care a efectuat cercetarea.
(6) Dosarul de cercetare întocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) si b) va fi transmis
InspecTiei Muncii în condiTiile prevăzute la art. 126 alin. (1).
(7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului Tării
de unde provine accidentatul de către inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea sau, după caz, de către InspecTia Muncii.
37
SECłIUNEA a 6-a Semnalarea bolilor profesionale
Art. 149. – Orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicaTia acută profesională,
se va semnala obligatoriu de către toTi medicii, indiferent de specialitate si locul de muncă, cu
prilejul oricărei prestaTii medicale: examene medicale profilactice, consultaTii medicale de
specialitate.
Art. 150. – Medicul care suspectează o boală profesională sau o intoxicaTie acută
profesională completează fisa de semnalare BP1, prevăzută în anexa nr. 19, si trimite bolnavul
cu această fisă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale
sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de
boală profesională ori de intoxicaTie acută profesională.
SECłIUNEA a 7-a Cercetarea bolii profesionale
Art.151. – După primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii
din cadrul autorităTii de sănătate publică judeTene sau a municipiului Bucuresti cercetează în
termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.
Art.152. – Cercetarea se face în prezenTa angajatorului sau a reprezentantului acestuia
ori, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2)
din lege.
Art.153. – Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional
al îmbolnăvirii respective si se finalizează cu redactarea si semnarea procesuluiverbal de
cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. 20.
Art.154. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională este semnat de
toTi cei care au luat parte la cercetare, conform competenTelor, menTionându-se în mod special
cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor si măsurile tehnice si organizatorice
necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.
Art.155. – (1) În situaTia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz,
persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul
sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu
măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de
la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de
experTi de medicina muncii acreditaTi de Ministerul Muncii, SolidarităTii Sociale si Familiei si de
Ministerul SănătăTii Publice.
(2) ComponenTa si atribuTiile Comisiei de experTi vor fi stabilite prin ordin comun al
ministrului muncii, solidarităTii sociale si familiei si al ministrului sănătăTii publice.
Art.156. – SoluTiile adoptate în aceste situaTii vor fi comunicate în scris celor interesaTi, în
termen de 20 de zile de la data primirii contestaTiei.
Art. 157. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează
angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea, pentru evidenTa îmbolnăvirilor
profesionale si pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, direcTiei de sănătate publică
judeTeană sau a municipiului Bucuresti, inspectoratului teritorial de muncă participant la
cercetare si asigurătorului la nivel teritorial.
Art. 158. – Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de
medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de îmbolnăvire profesională,
completând fisa de declarare a cazului de boală profesională BP2, denumită în continuare fisa
de declarare BP2, care trebuie să aibă stampila direcTiei de sănătate publică judeTene sau a
municipiului Bucuresti si trebuie să cuprindă data declarării, prevăzută în anexa nr. 21.
38
SECłIUNEA a 8-a Declararea bolilor profesionale
Art.159. – Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la
autoritatea de sănătate publică judeTeană sau a municipiului Bucuresti si va cuprinde
următoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, si
anume copie de pe carnetul de muncă) si, după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa
identificată;
c) copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de
medicina muncii;
d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de
medicina muncii care asigură asistenTa de medicina muncii la unitatea respectivă);
e) document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de iesire
emis de clinica/secTia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinTa medicală emisă
de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în
care bolnavul nu a fost internat) si copii ale unor investigaTii necesare pentru susTinerea
diagnosticului de profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională;
g) copie de pe fisa de semnalare BP1.
Art. 160. – (1) În cazul bolilor profesionale:
a) declararea se face de către direcTia de sănătate publică judeTeană sau a municipiului
Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza
documentelor prevăzute la art. 159, prin fisa de declarare a cazului de boală profesională BP2,
care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate;
b) semnalarea si declararea se fac într-un interval de maximum 2 ani de la încetarea
expunerii profesionale considerate cauză a îmbolnăvirii. ExcepTie fac cazurile de
pneumoconioze si cancerul.
(2) Pentru bolile profesionale declarate în unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene sau ale SpaTiului Economic European trebuie întocmită o fisă de declarare a cazului
de boală profesională BP2 de către DirecTia de Sănătate Publică a Municipiului Bucuresti.
Art.161. – În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinTată sau
nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se
poate declara prin fisa de declarare BP2 pe baza documentelor prevăzute la art. 159, cu
excepTia procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională.
Art. 162. – Toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator unde a
lucrat bolnavul si unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidenTiaTi prin
documente oficiale de la direcTia de sănătate publică; ele se declară si se păstrează în evidenTă
de către direcTia de sănătate publică din judeTul sau din municipiul Bucuresti în care se află
angajatorul respectiv.
Art.163. – Autoritatea de sănătate publică judeTeană, respectiv a municipiului Bucuresti,
este răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fisa de declarare BP2.
Art. 164. – Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se declară numai pe
baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli
profesionale.
39
SECłIUNEA a 9-a Raportarea bolilor profesionale
Art. 165. – (1) Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a
produs declararea, de către direcTia de sănătate publică judeTeană, respectiv a municipiului
Bucuresti, la Centrul naTional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar – Compartimentul
sănătate ocupaTională si mediul de muncă din cadrul Institutului NaTional de Sănătate Publică,
denumit în continuare Centrul naTional de monitorizare a riscurilor, precum si la structurile
teritoriale ale asigurătorului stabilite conform legii.
(2) O copie a fisei de declarare BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală
profesională.
(3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se va
înmâna lucrătorului a cărui boală profesională a fost infirmată în urma cercetării.
Art. 166. – La nivelul Centrului naTional de monitorizare a riscurilor se constituie Registrul
operativ naTional informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din
fisele de declarare BP2.
Art. 167. – Centrul naTional de monitorizare a riscurilor reprezintă forul metodologic care
asigură asistenTă si îndrumare tehnică profesională în domeniul bolilor profesionale, al bolilor
legate de profesiune, precum si în elaborarea de reglementări pentru protecTia sănătăTii în
relaTie cu expunerea la agenTi periculosi în mediul de muncă, promovarea sănătăTii la locul de
muncă (elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limită de expunere profesională, metode
standardizate de măsurare a concentraTiilor de agenTi chimici conform recomandărilor Comisiei
Europene, instruiri de specialitate).
Art. 168. – Centrul naTional de monitorizare a riscurilor raportează semestrial datele
privind morbiditatea profesională DirecTiei de sănătate publică si control în sănătate publică din
cadrul Ministerului SănătăTii.
Art. 169. – Centrul naTional de monitorizare a riscurilor transmite informaTiile de interes
public privind bolile profesionale tuturor instituTiilor implicate în activităTi cu impact asupra
sănătăTii lucrătorilor.
Art.170. – Lista bolilor profesionale ale căror declarare, cercetare si evidenTă sunt
obligatorii este prevăzută în anexa nr. 22.
Art. 171. – Structurile de medicina muncii din cadrul direcTiilor de sănătate publică
judeTene si a municipiului Bucuresti vor raporta, cu o periodicitate anuală, Centrului naTional de
monitorizare a riscurilor situaTia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale în anul
respectiv.
Art.172. – IntoxicaTia acută profesională se declară, se cercetează si se înregistrează atât
ca boală profesională, cât si ca accident de muncă.
SECłIUNEA a 10-a Bolile legate de profesie
Art.173. – Lista bolilor legate de profesiune este prezentată în anexa nr. 23.
Art.174. – Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical
si se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea
lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiTiilor de
muncă.
SECłIUNEA a 11-a DispoziTii finale
Art.175. – În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităTi si servicii
vor fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si
înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.
Art.176. – (1) Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate
temporară de muncă, invaliditate sau deces au dreptul să sesizeze sau să se informeze la
inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc accidentul.
40
(2) Dacă în urma investigaTiilor rezultă că sunt întrunite condiTiile unui accident de muncă,
inspectoratul teritorial de muncă va lua măsuri pentru efectuarea cercetării în conformitate cu
prevederile prezentelor norme metodologice.
(3) În situaTiile prevăzute la alin. (1), inspectoratul teritorial de muncă va răspunde
sesizărilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului-verbal de
cercetare a evenimentului.
Art. 177. – (1) În situaTia în care angajatorul, lucrătorii implicaTi, victimele sau familiile
acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesulverbal de cercetare a
evenimentului, pot sesiza, în scris, InspecTia Muncii, în termen de 30 de zile calendaristice de la
data primirii procesului-verbal.
(2) Dacă în urma analizei se constată că trebuie refăcută cercetarea, InspecTia Muncii
dispune completarea dosarului de cercetare si/sau întocmirea unui nou proces-verbal de
cercetare care îl va înlocui pe cel existent.
(3) SoluTiile adoptate de către InspecTia Muncii vor fi comunicate celor interesaTi, în
termenul legal.
CAPITOLUL VIII Avizarea documentaTiilor cu caracter tehnic
de informare si instruire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă
SECłIUNEA 1 Prevederi generale
Art.178. – Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentaTii cu caracter
tehnic de informare si instruire în domeniul securităTii si sănătăTii în muncă care se supun
avizării, a cerinTelor care stau la baza realizării acestora, precum si a procedurii de avizare.
Art.179. – DocumentaTiile care se supun avizării sunt:
a) filme sau imagini, pe peliculă sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securităTii
si sănătăTii în muncă;
b) afise, pliante, brosuri din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă;
c) suporturile de curs destinate programelor de pregătire în domeniul securităTii si
sănătăTii în muncă prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. c) si la art. 55 alin. (1);
d) diapozitive, diafilme si altele asemenea.
SECłIUNEA a 2-a CerinTe de realizare a documentaTiilor
Art.180. – CerinTele generale pentru realizarea documentaTiilor prevăzute la art. 179 sunt:
a) conTinutul să fie în concordanTă cu legislaTia în domeniul securităTii si sănătăTii în
muncă în vigoare;
b) să prezinte informaTia într-o formă accesibilă, completă si usor de asimilat;
c) conTinutul si realizarea să fie în concordanTă cu nivelul de pregătire al subiecTilor
cărora li se adresează.
Art.181. – CerinTele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă sunt:
a) scenariul si regia să asigure perceperea corectă si clară a mesajului;
b) imagine clară si sugestivă;
c) sonor clar si sugestiv;
d) forme de prezentare: filmare reală sau animaTie;
e) durata proiecTiei: 10-20 de minute.
Art.182. – CerinTele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă sunt:
a) grafică simplă, fără greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si
eliminându-se detaliile nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, în concordanTă cu subiectul, respectiv culori
deschise pentru situaTii pozitive si culori închise pentru situaTii negative;
c) să nu aibă text sau textul să fie scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasă
astfel încât să permită citirea textului de la o distanTă de 4-5 m;
41
d) subiectul să ocupe circa 60% din suprafaTa afisului, iar marginile să fie suficient de
mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
e) mărimea afisului va fi aleasă în funcTie de scopul urmărit si locul în care va fi expus;
f) materialele din care sunt realizate să fie adecvate mediilor în care vor fi utilizate,
respectiv să fie rezistente la acTiunea factorilor din mediul în care sunt amplasate si/sau utilizate
(umiditate, agenTi chimici etc.).
Art.183. – CerinTele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securităTii si
sănătăTii în muncă sunt:
a) să prezinte informaTiile clar si concis;
b) să se axeze pe o temă concretă;
c) să prezinte un interes practic cât mai larg.
Art. 184. – CerinTele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevăzut la art. 179 lit.
c) sunt:
a) să fie elaborat în baza unei documentări bibliografice la zi;
b) să utilizeze terminologia specifică securităTii si sănătăTii în muncă;
c) să fie elaborat pe o tematică orientată spre grupuri-Tintă, respectiv angajatorii care siau
asumat atribuTii din domeniul securităTii si sănătăTii în muncă si reprezentanTii lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul securităTii si sănătăTii lucrătorilor;
d) să fie redactat clar, concis, adaptat nivelului de pregătire al grupului-Tintă căruia îi este
destinat;
e) informaTiile să fie sistematizate într-o organizare logică a conTinutului, orientate spre
situaTii concrete de muncă;
f) să evidenTieze consecinTele neaplicării si/sau nerespectării legislaTiei din domeniul
securităTii si sănătăTii în muncă.
Art.185. – CerinTele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor sunt:
a) pe cât posibil să fie realizate color si să fie clare;
b) să fie însoTite de scheme explicative;
c) să fie însoTite de texte redactate clar si concis, fără a da nastere la interpretări;
d) să fie realizate într-o succesiune logică.
SECłIUNEA a 3-a Avizarea documentaTiilor
Art.186. – (1) DocumentaTiile prevăzute la art. 179 pot fi difuzate sau comercializate
numai dacă sunt avizate de către Comisia de abilitare si avizare prevăzută la art. 36, din judeTul
în care îsi are sediul elaboratorul.
(2) În situaTia în care elaboratorul îsi are sediul într-un alt stat membru al Uniunii
Europene ori aparTinând SpaTiului Economic European, documentaTiile se avizează de către
Comisia de abilitare si avizare din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului
Bucuresti.
Art. 187. – Pentru avizarea documentaTiilor, elaboratorul va transmite Comisiei de
abilitare si avizare, prin postă, o cerere întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 24,
însoTită de un dosar care cuprinde:
a) copia certificatului de înregistrare la registrul comerTului si, după caz, a anexei
acestuia;
b) prin excepTie de la prevederile lit. a), în situaTia în care elaboratorul se află în cazul
prevăzut la art. 186 alin. (2), acesta va depune documentul
echivalent eliberat de statul în care îsi are sediul;
c) un scurt memoriu de prezentare a documentaTiei;
d) două exemplare din documentaTia supusă avizării;
e) în cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite originalul si două copii pe suport
hârtie.
Art.188. – (1) Comisia de abilitare si avizare va transmite prin postă avizul sau decizia de
respingere motivată, în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării.
42
(2) Avizul comisiei, prezentat în anexa nr. 25, va fi însoTit de un exemplar din
documentaTia transmisă de elaborator, care va purta stampila Ministerului Muncii, SolidarităTii
Sociale si Familiei.
(3) Decizia de respingere, prezentată în anexa nr. 26, va fi însoTită de cele două
exemplare de documentaTie transmisă de elaborator, pentru a fi refăcută în sensul celor
precizate în decizie.
SECłIUNEA a 4-a DispoziTii finale
Art.189. – (1) Difuzarea sau comercializarea documentaTiilor prevăzute la art.179 va fi
însoTită de o copie a avizului.
(2) Angajatorul care utilizează documentaTiile prevăzute la art.179 trebuie să deTină o
copie a avizului.
Art. 190. – (1) Solicitantul sau titularul de aviz, după caz, pot face contestaTie la Ministerul
Muncii, Familiei si ProtecTiei Sociale, în termen de maximum 30 de zile de la data primirii
deciziei de respingere.
(2) SoluTiile adoptate ca răspuns la contestaTie vor fi comunicate celor interesaTi în
termen de 30 de zile de la data primirii contestaTiei.
Art. 191. – (1) Dacă în timpul controalelor efectuate de inspectorii de muncă se constată
diferenTe între documentaTia avizată si cea folosită în activitatea curentă, inspectorul de muncă
dispune măsuri pentru retragerea documentaTiei neconforme si comunică, în scris, situaTia
constatată Comisiei de abilitare si avizare care a dat avizul, cu propunerea de suspendare sau
de retragere a avizului.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) aduce la cunostinTa titularului de aviz situaTia
constatată, pentru ca acesta să îsi prezinte punctul de vedere.
(3) Comisia prevăzută la alin. (1) analizează comunicarea inspectorului de muncă
împreună cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de
retragere a avizului, după caz.
(4) Suspendarea se poate face pe o perioadă determinată, în funcTie de timpul necesar
pentru remedierea deficienTelor constatate.
(5) Decizia de respingere a avizării, de retragere, de suspendare a avizului sau cea
prevăzută la art. 192 alin. (2) poate face obiectul unei contestaTii în
condiTiile prevăzute la art. 190.
Art.192. – (1) În situaTia în care titularul de aviz intenTionează să aducă modificări unei
documentaTii avizate, are obligaTia să comunice Comisiei de abilitare si avizare teritoriale,
respectiv a municipiului Bucuresti, conTinutul acestor modificări.
(2) Comisia de abilitare si avizare teritorială, respectiv a municipiului Bucuresti,
analizează dacă modificările asupra documentaTiei sunt intervenTii minore sau majore si decide
menTinerea avizului sau necesitatea unei noi avizări.
Art. 1921. – (1) Procedurile si formalităTile de abilitare a serviciilor externe de prevenire si
protecTie pot fi îndeplinite si prin intermediul PCU electronic, în conformitate cu prevederile
OrdonanTei de urgenTă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări si completări prin
Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului alineat se aplică în termen de 60 de zile de la data
operaTionalizării punctului de contact unic electronic.
(2) Prevederile din cuprinsul prezentelor norme metodologice se completează cu
dispoziTiile OrdonanTei de urgenTă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr. 68/2010.
Art.193. – Anexele nr. 1-26 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
