EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 252 din 21 martie 2006
În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.
Descarcati PDF HOTARÂRE nr. 300 din 2 martie 2006
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru şantierele temporare sau mobile.
Art. 2. – Prezenta hotărâre nu se aplică activităţilor de foraj şi extracţie din industria extractivă.
Art. 3. – Prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplică domeniului prevăzut la art. 1 fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice ale prezentei hotărâri.
Art. 4. – În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) şantier temporar sau mobil, denumit în continuare şantier, – orice şantier în care se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă, a căror listă neexhaustivă este prevăzută în anexa nr. 1;
b) beneficiar (investitor) – orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea şi care asigură fondurile necesare realizării acesteia;
c) manager de proiect – orice persoană fizică sau juridică, autorizată în condiţiile legii şi desemnată de către beneficiar, însărcinată cu organizarea, planificarea, programarea şi controlul realizării lucrărilor pe şantier, fiind responsabilă de realizarea proiectului în condiţiile de calitate, costuri şi termene stabilite;
d) proiectantul lucrării – orice persoană fizică sau juridică competentă care, la comanda beneficiarului, elaborează documentaţia de proiectare;
e) şef de şantier – persoana fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea lucrărilor pe şantier şi să urmărească realizarea acestora conform proiectului;
f) antreprenor (constructor, contractant, ofertant) – orice persoană fizică sau juridică competentă care execută lucrări de construcţii-montaj, în baza unui proiect, la comanda beneficiarului;
g) subantreprenor (subcontractant) – orice persoană fizică sau juridică care îşi asumă contractual faţă de antreprenor sarcina de a executa lucrări de construcţii-montaj de specialitate, prevăzute în proiectul lucrării;
h) lucrător independent – orice persoană fizică autorizată care realizează o activitate profesională în mod independent şi îşi asumă contractual faţă de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor sarcina de a realiza pe şantier lucrări pentru care este autorizat;
i) coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării – orice persoană fizică sau juridică competentă, desemnată de către beneficiar şi/sau de către managerul de proiect pe durata elaborării proiectului, având atribuţiile prevăzute la art. 54;
j) coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării – orice persoană fizică sau juridică desemnată de către beneficiarul lucrării şi/sau de către managerul de proiect pe durata realizării lucrării, având atribuţiile prevăzute la art. 58.
CAPITOLUL II
Coordonatori în materie de securitate şi sănătate
Art. 5. – Coordonarea în materie de securitate şi sănătate trebuie să fie organizată atât în faza de studiu, concepţie şi elaborare a proiectului, cât şi pe perioada executării lucrărilor.
Art. 6. – Atunci când la elaborarea proiectului participă mai mulţi proiectanţi, beneficiarul şi/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.
Art. 7. – Atunci când la realizarea lucrărilor pe şantier participă mai mulţi antreprenori, un antreprenor şi unul sau mai mulţi subantreprenori, un antreprenor şi lucrători independenţi ori mai mulţi lucrători independenţi, beneficiarul şi/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării.
Art. 8. – Funcţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării şi funcţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării sau a intervenţiilor ulterioare pot fi deţinute de aceeaşi persoană.
Art. 9. – Pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile, coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie:
a) să participe la toate etapele de elaborare a proiectului şi de realizare a lucrării;
b) să fie invitaţi la toate întrunirile care privesc elaborarea proiectului şi realizarea lucrării;
c) să primească şi, dacă este cazul, să solicite managerului de proiect şi antreprenorului elementele necesare îndeplinirii sarcinilor sale;
d) să întocmească şi să ţină la zi registrul de coordonare prevăzut la art. 36.
CAPITOLUL III
Instrumente ale coordonării
SECŢIUNEA 1
Planul de securitate şi sănătate
Art. 10. – Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să asigure ca, înainte de deschiderea şantierului, să fie stabilit un plan de securitate şi sănătate, conform art. 54 lit. b).
Art. 11. – Planul de securitate şi sănătate este un document scris care cuprinde ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor care pot apărea în timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.
Art. 12. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a proiectului şi trebuie ţinut la zi pe toată durata efectuării lucrărilor.
Art. 13. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie elaborat de coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.
Art. 14. – În situaţia în care proiectul este elaborat de un singur proiectant, acesta răspunde de elaborarea planului de securitate şi sănătate.
Art. 15. – Pe măsură ce sunt elaborate, planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor trebuie să fie integrate în planul de securitate şi sănătate.
Art. 16. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să facă parte din proiectul lucrării şi să fie adaptat conţinutului acestuia.
Art. 17. – Planul de securitate şi sănătate trebuie:
a) să precizeze cerinţele de securitate şi sănătate aplicabile pe şantier;
b) să specifice riscurile care pot apărea;
c) să indice măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor;
d) să conţină măsuri specifice privind lucrările care se încadrează în una sau mai multe categorii cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 18. – La elaborarea planului de securitate şi sănătate trebuie să se ţină seama de toate tipurile de activităţi care se desfăşoară pe şantier şi să se identifice toate zonele în care se desfăşoară lucrările cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 19. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a) informaţii de ordin administrativ care privesc şantierul şi, dacă este cazul, informaţii care completează declaraţia prealabilă prevăzută la art. 47;
b) măsuri generale de organizare a şantierului stabilite de comun acord de către managerul de proiect şi coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;
c) identificarea riscurilor şi descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
d) măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri; măsuri de protecţie colectivă şi individuală;
e) amenajarea şi organizarea şantierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare, modalităţi de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori şi subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;
f) măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea;
g) obligaţii ce decurg din interferenţa activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi în vecinătatea acestuia;
h) măsuri generale pentru asigurarea menţinerii şantierului în ordine şi în stare de curăţenie;
i) indicaţii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor şi măsurile de organizare luate în acest sens;
j) modalităţi de colaborare între antreprenori, subantreprenori şi lucrătorii independenţi privind securitatea şi sănătatea în muncă.
Art. 20. – Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea trebuie să se refere, în special, la:
a) căile sau zonele de deplasare ori de circulaţie orizontale şi verticale;
b) condiţiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveşte interferenţa instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia;
c) limitarea manipulării manuale a sarcinilor;
d) delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod deosebit dacă se depozitează materiale sau substanţe periculoase;
e) condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărâmări, demolări şi demontări;
f) condiţiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
g) utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiei electrice generale;
h) măsurile care privesc interacţiunile de pe şantier.
Art. 21. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie completat şi adaptat în funcţie de evoluţia şantierului şi de durata efectivă a lucrărilor sau a fazelor de lucru.
Art. 22. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii.
Art. 23. – Planul de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către managerul de proiect timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
SECŢIUNEA a 2-a
Planul propriu de securitate şi sănătate
Art. 24. – Planul propriu de securitate şi sănătate cuprinde ansamblul de măsuri de securitate şi sănătate specifice fiecărui antreprenor sau subantreprenor.
Art. 25. – Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe şantier, acesta trebuie să pună planul propriu de securitate şi sănătate la dispoziţia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate, după caz.
Art. 26. – Antreprenorul trebuie să stabilească acest plan în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării.
Art. 27. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie armonizat cu planul de securitate şi sănătate al şantierului.
Art. 28. – Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulţi subantreprenori, în totalitate sau o parte din lucrările care trebuie să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate, trebuie să le transmită acestora un exemplar al planului propriu şi, dacă este cazul, un document care cuprinde măsurile generale de securitate şi sănătate pentru lucrările şantierului ce intră în responsabilitatea sa.
Art. 29. – La elaborarea planului propriu de securitate şi sănătate subantreprenorul trebuie să ţină seama de informaţiile furnizate de către antreprenor şi de prevederile planului de securitate şi sănătate al şantierului.
Art. 30. – Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării cu antreprenorul.
Art. 31. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a) numele şi adresa antreprenorului/subantreprenorului;
b) numărul lucrătorilor pe şantier;
c) numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;
d) durata lucrărilor, indicând data începerii acestora;
e) analiza proceselor tehnologice de execuţie care pot afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă pe şantier;
f) evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea şantierului;
g) măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsuri de protecţie colectivă şi măsuri de protecţie individuală.
Art. 32. – Înainte de începerea lucrărilor pe şantier de către antreprenor/subantreprenor, planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie consultat şi avizat de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, medicul de medicina muncii şi membrii comitetului de securitate şi sănătate sau de către reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Art. 33. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este cazul.
Art. 34. – Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate şi sănătate trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Art. 35. – Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie păstrat de către antreprenor timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
SECŢIUNEA a 3-a
Registrul de coordonare
Art. 36. – Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de către coordonatorii în materie de securitate şi sănătate, informaţii privind evenimentele care au loc pe şantier, constatările efectuate şi deciziile luate.
Art. 37. – Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie să consemneze în registrul de coordonare:
a) numele şi adresele antreprenorilor, subantreprenorilor şi data intervenţiei fiecăruia pe şantier;
b) lista cu efectivul lucrătorilor pe şantier şi durata prevăzută pentru efectuarea lucrărilor;
c) evenimentele importante care trebuie luate în considerare la realizarea proiectului, respectiv a lucrărilor, constatările şi deciziile adoptate;
d) observaţiile, informaţiile şi propunerile privind securitatea şi sănătatea în muncă aduse la cunoştinţă beneficiarului, managerului de proiect sau celor care intervin pe şantier şi eventualele răspunsuri ale acestora;
e) observaţiile şi propunerile antreprenorilor şi subantreprenorilor privind securitatea şi sănătatea în muncă;
f) abaterile de la prevederile planului de securitate şi sănătate;
g) rapoartele vizitelor de control pe şantier şi ale întrunirilor, dispoziţiile care trebuie transmise;
h) incidente şi accidente care au avut loc.
Art. 38. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să transmită coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării registrul de coordonare, pe baza unui proces-verbal care va fi ataşat la registru.
Art. 39. – Coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie să prezinte registrul de coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari.
Art. 40. – Registrul de coordonare trebuie păstrat de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
SECŢIUNEA a 4-a
Dosarul de intervenţii ulterioare
Art. 41. – Dosarul de intervenţii ulterioare trebuie să cuprindă:
a) documentaţia de intervenţii ulterioare, cum ar fi planuri şi note tehnice;
b) prevederi şi informaţii utile pentru efectuarea intervenţiilor ulterioare în condiţii de securitate şi sănătate.
Art. 42. – Dosarul de intervenţii ulterioare se întocmeşte încă din faza de proiectare a lucrării de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării sau de către proiectant, după caz.
Art. 43. – Dosarul de intervenţii ulterioare trebuie să fie transmis coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, pe bază de proces-verbal care se ataşează la dosar.
Art. 44. – După recepţia finală a lucrării dosarul de intervenţii ulterioare trebuie transmis beneficiarului pe baza unui proces-verbal care se ataşează la dosar.
Art. 45. – În cazul unei intervenţii ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziţie coordonatorului în materie de securitate şi sănătate desemnat pe durata intervenţiilor ulterioare un exemplar al dosarului de intervenţii ulterioare.
Art. 46. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate desemnat pe perioada intervenţiilor ulterioare trebuie să completeze dosarul de intervenţii ulterioare şi să efectueze eventuale modificări cerute de noile lucrări.
CAPITOLUL IV
Declaraţia prealabilă
Art. 47. – Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să întocmească o declaraţie prealabilă în următoarele situaţii:
a) durata lucrărilor este apreciată a fi mai mare de 30 de zile lucrătoare şi pe şantier lucrează simultan mai mult de 20 de lucrători;
b) volumul de mână de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni-zi.
Art. 48. – Declaraţia va fi întocmită conform anexei nr. 3 şi va fi comunicată inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se vor desfăşura lucrările, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea acestora.
Art. 49. – Textul declaraţiei prealabile trebuie să fie afişat pe şantier, în loc vizibil, înainte de începerea lucrărilor.
Art. 50. – Textul declaraţiei prealabile trebuie actualizat ori de câte ori au loc schimbări.
CAPITOLUL V
Elaborarea proiectului lucrării
SECŢIUNEA 1
Principii generale de securitate şi sănătate
aplicabile proiectului lucrării
Art. 51. – Încă din faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării, managerul de proiect, proiectantul şi, atunci când este cazul, beneficiarul trebuie să ia în considerare principiile generale de prevenire în materie de securitate şi sănătate prevăzute în legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveşte:
a) alegerea soluţiilor arhitecturale, tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări ori faze de lucru care se desfăşoară simultan sau succesiv;
b) estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru.
Art. 52. – În faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării trebuie să se ţină seama, ori de câte ori este necesar, de toate planurile de securitate şi de sănătate şi de toate dosarele întocmite conform art. 54 lit. b) şi c) sau adaptate conform art. 58 lit. c).
SECŢIUNEA a 2-a
Desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate
pe durata elaborării proiectului lucrării
Art. 53. – Desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să se facă înainte de începerea fazei de elaborare a proiectului lucrării.
SECŢIUNEA a 3-a
Atribuţiile coordonatorului în materie de securitate şi sănătate
pe durata elaborării proiectului lucrării
Art. 54. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării, numit în conformitate cu art. 6, are următoarele atribuţii:
a) să coordoneze aplicarea prevederilor art. 51 şi 52;
b) să elaboreze sau să solicite să se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de securitate şi sănătate, precizând regulile aplicabile şantierului respectiv şi ţinând seama de activităţile de exploatare care au loc în cadrul acestuia;
c) să pregătească un dosar de intervenţii ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrării, conţinând elementele utile în materie de securitate şi sănătate de care trebuie să se ţină seama în cursul eventualelor lucrări ulterioare;
d) să adapteze planul de securitate şi sănătate la fiecare modificare adusă proiectului;
e) să transmită elementele planului de securitate şi sănătate tuturor celor cu responsabilităţi în domeniu;
f) să deschidă un registru de coordonare şi să-l completeze;
g) să transmită planul de securitate şi sănătate, registrul de coordonare şi dosarul de intervenţii ulterioare beneficiarului şi/sau managerului de proiect şi coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării;
h) să participe la întrunirile organizate de beneficiar şi/sau de managerul de proiect;
i) să stabilească, în colaborare cu beneficiarul şi/sau managerul de proiect, măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului;
j) să armonizeze planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor cu planul de securitate şi sănătate al şantierului;
k) să organizeze coordonarea între proiectanţi;
l) să ţină seama de toate eventualele interferenţe ale activităţilor de pe şantier.
Art. 55. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să aibă competenţa necesară exercitării funcţiei:
a) experienţă profesională de minimum 5 ani în arhitectură, construcţii sau conducerea şantierelor;
b) formare specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate, actualizată la fiecare 3 ani.
CAPITOLUL VI
Realizarea lucrării
SECŢIUNEA 1
Principii generale aplicabile pe durata realizării lucrării
Art. 56. – Pe toată durata realizării lucrării angajatorii şi lucrătorii independenţi trebuie să respecte obligaţiile generale ce le revin în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveşte:
a) menţinerea şantierului în ordine şi într-o stare de curăţenie corespunzătoare;
b) alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ţinând seama de condiţiile de acces la aceste posturi;
c) stabilirea căilor şi zonelor de acces sau de circulaţie;
d) manipularea în condiţii de siguranţă a diverselor materiale;
e) întreţinerea, controlul înainte de punerea în funcţiune şi controlul periodic al echipamentelor de muncă utilizate, în scopul eliminării defecţiunilor care ar putea să afecteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
f) delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare şi înmagazinare a diverselor materiale, în special a materialelor sau substanţelor periculoase;
g) condiţiile de deplasare a materiilor şi materialelor periculoase utilizate;
h) stocarea, eliminarea sau evacuarea deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărâmări, demolări şi demontări;
i) adaptarea, în funcţie de evoluţia şantierului, a duratei de execuţie efectivă stabilită pentru diferite tipuri de lucrări sau faze de lucru;
j) cooperarea dintre angajatori şi lucrătorii independenţi;
k) interacţiunile cu orice alt tip de activitate care se realizează în cadrul sau în apropierea şantierului.
SECŢIUNEA a 2-a
Desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate
pe durata realizării lucrării
Art. 57. – Atunci când beneficiarul sau managerul de proiect desemnează un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, altul decât cel desemnat pe perioada realizării proiectului, această desemnare va avea loc înaintea începerii lucrărilor pe şantier.
SECŢIUNEA a 3-a
Atribuţiile coordonatorului în materie de securitate şi sănătate
pe durata realizării lucrării
Art. 58. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, numit în conformitate cu art. 7, are următoarele atribuţii:
a) să coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire şi de securitate la alegerea soluţiilor tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări sau faze de lucru care se desfăşoară simultan ori succesiv şi la estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru;
b) să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se asigura că angajatorii şi, dacă este cazul, lucrătorii independenţi respectă principiile prevăzute la art. 56, într-un mod coerent şi responsabil, şi aplică planul de securitate şi sănătate prevăzut la art. 54 lit. b);
c) să adapteze sau să solicite să se realizeze eventuale adaptări ale planului de securitate şi sănătate prevăzut la art. 54 lit. b) şi ale dosarului de intervenţii ulterioare prevăzut la art. 54 lit. c), în funcţie de evoluţia lucrărilor şi de eventualele modificări intervenite;
d) să organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe şantier, şi coordonarea activităţilor acestora, privind protecţia lucrătorilor, prevenirea accidentelor şi a riscurilor profesionale care pot afecta sănătatea lucrătorilor, informarea reciprocă şi informarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora şi, dacă este cazul, informarea lucrătorilor independenţi;
e) să coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea corectă a instrucţiunilor de lucru şi de securitate a muncii;
f) să ia măsurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate să aibă acces pe şantier;
g) să stabilească, în colaborare cu managerul de proiect şi antreprenorul, măsurile generale aplicabile şantierului;
h) să ţină seama de toate interferenţele activităţilor din perimetrul şantierului sau din vecinătatea acestuia;
i) să stabilească, împreună cu antreprenorul, obligaţiile privind utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă, instalaţiilor de ridicat sarcini, accesul pe şantier;
j) să efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor, înainte ca aceştia să redacteze planul propriu de securitate şi sănătate;
k) să avizeze planurile de securitate şi sănătate elaborate de antreprenori şi modificările acestora.
Art. 59. – Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării trebuie să aibă competenţa necesară exercitării funcţiei:
a) experienţă profesională în construcţii sau în conducerea şantierului de minimum 5 ani;
b) formare specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate, actualizată la fiecare 3 ani.
CAPITOLUL VII
Obligaţiile beneficiarului, managerului de proiect, angajatorilor
şi lucrătorilor independenţi
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile beneficiarului şi ale managerului de proiect
Art. 60. – Atunci când un beneficiar sau un manager de proiect a desemnat unul ori mai mulţi coordonatori în materie de securitate şi sănătate pentru a executa sarcinile prevăzute la art. 54 şi 58, acesta nu va fi exonerat de răspunderile care îi revin în acest domeniu.
Art. 61. – În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier, managerul de proiect are, în principal, următoarele obligaţii:
a) să aplice principiile generale de prevenire a riscurilor la locul de muncă;
b) să coopereze cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate în timpul fazelor de proiectare şi de realizare a lucrărilor;
c) să ia în considerare observaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate consemnate în registrul de coordonare;
d) să stabilească măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului, consultându-se cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;
e) să redacteze un document de colaborare practică cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate.
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile angajatorilor
Art. 62. – Punerea în aplicare a art. 54, 58 şi 60 nu aduce atingere principiului răspunderii angajatorilor prevăzut în legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE.
Art. 63. – În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier în condiţiile prevăzute la art. 58 şi 60, angajatorii au, în principal, următoarele obligaţii:
a) să respecte obligaţiile generale ale angajatorilor în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE;
b) să îndeplinească şi să urmărească respectarea planului de securitate şi sănătate de către toţi lucrătorii din şantier;
c) să ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 56, în conformitate cu cerinţele minime stabilite în anexa nr. 4;
d) să ţină seama de indicaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate sau ale şefului de şantier şi să le îndeplinească pe toată perioada execuţiei lucrărilor;
e) să informeze lucrătorii independenţi cu privire la măsurile de securitate şi sănătate care trebuie aplicate pe şantier şi să pună la dispoziţie acestora instrucţiuni adecvate;
f) să redacteze planurile proprii de securitate şi sănătate şi să le transmită coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate.
Art. 64. – În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, atunci când ei înşişi execută o activitate profesională pe şantier, angajatorii trebuie să respecte:
a) prevederile din legislaţia naţională care transpune prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la obligaţiile angajaţilor, echipamentul de muncă, echipamentul individual de protecţie;
b) indicaţiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate în muncă.
SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile lucrătorilor independenţi
Art. 65. – În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, lucrătorii independenţi trebuie:
a) să respecte, pe toată durata execuţiei lucrării, măsurile de securitate şi sănătate, în conformitate cu legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE şi, în particular, prevederile art. 56;
b) să respecte dispoziţiile minime de securitate şi sănătate stabilite în anexa nr. 4;
c) să-şi desfăşoare activitatea conform cerinţelor de securitate şi sănătate stabilite pentru şantierul respectiv;
d) să participe la orice acţiune coordonată de prevenire a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pe şantier;
e) să utilizeze echipamente de muncă ce îndeplinesc condiţiile de securitate şi sănătate;
f) să aleagă şi să utilizeze echipamente individuale de protecţie conform riscurilor la care sunt expuşi;
g) să respecte indicaţiile şi să îndeplinească instrucţiunile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate;
h) să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate.
CAPITOLUL VIII
Informarea lucrătorilor
Art. 66. – Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra măsurilor ce trebuie luate privind securitatea şi sănătatea lor pe şantier.
Art. 67. – Informaţiile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate.
CAPITOLUL IX
Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 68. – Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora privind prevederile art. 56, 58 şi 63 trebuie să se realizeze conform legislaţiei naţionale care transpune Directiva 89/391/CEE.
Art. 69. – Atunci când este necesar, ţinând seama de gradul de risc şi de importanţa şantierului, consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora din întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea pe acelaşi şantier trebuie să se realizeze cu o coordonare adecvată.
Art. 70. – În scopul consultării şi participării lucrătorilor, trebuie pusă la dispoziţie acestora sau, după caz, reprezentanţilor lor o copie a planului de securitate şi sănătate şi a eventualelor sale modificări.
CAPITOLUL X
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 71. – Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 72. – Regulamentul privind formarea specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate prevăzut la art. 55 şi 59 se va stabili prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
Art. 73. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 92/57/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pe şantierele temporare şi mobile, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
─────────────────────────
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre
Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
Bucureşti, 2 martie 2006.
Nr. 300.
[sus]
ANEXA Nr. 1
LISTA NEEXHAUSTIVĂ
a lucrărilor de construcţii sau de inginerie civilă
1. Excavaţii
2. Terasamente
3. Construcţii
4. Montarea şi demontarea elementelor prefabricate
5. Amenajări sau instalaţii
6. Transformări
7. Renovări
8. Reparaţii
9. Dărâmări
10. Demolări
11. Mentenanţă
12. Întreţinere – lucrări de zugrăveli şi curăţare
13. Asanări
14. Consolidări
15. Modernizări
16. Reabilitări
17. Extinderi
18. Restaurări
19. Demontări
[sus]
ANEXA Nr. 2
LISTA NEEXHAUSTIVĂ
a lucrărilor care implică riscuri specifice pentru securitatea
şi sănătatea lucrătorilor
1. Lucrări care expun lucrătorii la riscul de a fi îngropaţi sub alunecări de teren, înghiţiţi de terenuri mocirloase/mlăştinoase ori de a cădea de la înălţime, datorită naturii activităţii desfăşurate, procedeelor folosite sau mediului înconjurător al locului de muncă
2. Lucrări în care expunerea la substanţe chimice sau biologice prezintă un risc particular pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor ori pentru care supravegherea sănătăţii lucrătorilor este o cerinţă legală
3. Lucrări cu expunere la radiaţii ionizante pentru care prevederile legale specifice obligă la delimitarea de zone controlate sau supravegheate
4. Lucrări în apropierea liniilor electrice de înaltă tensiune
5. Lucrări care expun la risc de înec
6. Lucrări de puţuri, terasamente subterane şi tuneluri
7. Lucrări cu tuburi cu aer comprimat
8. Lucrări care implică folosirea de explozibili
9. Lucrări de montare şi demontare a elementelor prefabricate grele.
[sus]
ANEXA Nr. 3
CONŢINUTUL DECLARAŢIEI PREALABILE
1. Data comunicării
2. Adresa exactă a şantierului
3. Beneficiarul (beneficiarii) lucrării (numele şi adresele)
4. Tipul lucrării
5. Managerul (managerii) de proiect (numele şi adresa)
6. Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării (numele şi adresa)
7. Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării (numele şi adresa)
8. Data prevăzută pentru începerea lucrării
9. Durata estimativă a lucrărilor pe şantier
10. Numărul maxim estimat de lucrători pe şantier
11. Numărul de antreprenori/subantreprenori şi de lucrători independenţi prevăzut pe şantier
12. Datele de identificare a antreprenorilor, subantreprenorilor şi/sau lucrătorilor independenţi deja selecţionaţi.
[sus]
ANEXA Nr. 4
CERINŢE MINIME
de securitate şi sănătate pentru şantiere
Observaţii preliminare
Obligaţiile prevăzute în prezenta anexă se aplică de fiecare dată când caracteristicile şantierului ori ale activităţii, circumstanţele sau un risc o cer.
În sensul prezentei anexe, termenul încăperi înseamnă, printre altele, barăci.
PARTEA A
Cerinţe minime generale pentru locurile de muncă din şantiere
1. Stabilitate şi soliditate
1.1. Materialele, echipamentele şi, în general, orice element care, la o deplasare oarecare, poate afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate într-un mod adecvat şi sigur.
1.2. Accesul pe orice suprafaţă de material care nu are o rezistenţă suficientă nu este permis decât dacă se folosesc echipamente sau mijloace corespunzătoare, astfel încât lucrul să se desfăşoare în condiţii de siguranţă.
2. Instalaţii de distribuţie a energiei
2.1. Instalaţiile trebuie proiectate, realizate şi utilizate astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie, iar lucrătorii să fie protejaţi corespunzător contra riscurilor de electrocutare prin atingere directă ori indirectă.
2.2. La proiectarea, realizarea şi alegerea materialului şi a dispozitivelor de protecţie trebuie să se ţină seama de tipul şi puterea energiei distribuite, de condiţiile de influenţă externe şi de competenţa persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.
3. Căile şi ieşirile de urgenţă
3.1. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie în permanenţă libere şi să conducă în modul cel mai direct posibil într-o zonă de securitate.
3.2. În caz de pericol, toate posturile de lucru trebuie să poată fi evacuate rapid şi în condiţii de securitate maximă pentru lucrători.
3.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă se determină în funcţie de utilizare, de echipament şi de dimensiunile şantierului şi ale încăperilor, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente.
3.4. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 92/58/CEE.
Panourile de semnalizare trebuie să fie realizate dintr-un material suficient de rezistent şi să fie amplasate în locuri corespunzătoare.
3.5. Pentru a putea fi utilizate în orice moment, fără dificultate, căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile care au acces la acestea nu trebuie să fie blocate cu obiecte.
3.6. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de siguranţă, de intensitate suficientă în caz de pană de curent.
4. Detectarea şi stingerea incendiilor
4.1. În funcţie de caracteristicile şantierului şi de dimensiunile şi destinaţia încăperilor, de echipamentele prezente, de caracteristicile fizice şi chimice ale substanţelor sau ale materialelor prezente, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente, este necesar să fie prevăzute un număr suficient de dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor, precum şi, dacă este cazul, un număr suficient de detectoare de incendiu şi de sisteme de alarmă.
4.2. Dispozitivele de stingere a incendiului, detectoarele de incendiu şi sistemele de alarmă trebuie întreţinute şi verificate în mod periodic.
La intervale periodice trebuie să se efectueze încercări şi exerciţii adecvate.
4.3. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile şi uşor de manipulat.
4.4. Acestea trebuie să fie semnalizate conform prevederilor din legislaţia naţională care transpune Directiva 92/58/CEE.
Panourile de semnalizare trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare.
5. Ventilaţie
Ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor, trebuie luate măsuri pentru a asigura lucrătorilor aer proaspăt în cantitate suficientă.
Dacă se foloseşte o instalaţie de ventilaţie, aceasta trebuie menţinută în stare de funcţionare şi nu trebuie să expună lucrătorii la curenţi de aer care le pot afecta sănătatea.
Atunci când este necesar pentru sănătatea lucrătorilor, un sistem de control trebuie să semnalizeze orice oprire accidentală a instalaţiei.
6. Expunerea la riscuri particulare
6.1. Lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la niveluri de zgomot nocive sau unei influenţe exterioare nocive, cum ar fi: gaze, vapori, praf.
6.2. Atunci când lucrătorii trebuie să pătrundă într-o zonă a cărei atmosferă este susceptibilă să conţină o substanţă toxică sau nocivă, să aibă un conţinut insuficient de oxigen sau să fie inflamabilă, atmosfera contaminată trebuie controlată şi trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni orice pericol.
6.3. Într-un spaţiu închis un lucrător nu poate fi în nici un caz expus la o atmosferă cu risc ridicat.
Lucrătorul trebuie cel puţin să fie supravegheat în permanenţă din exterior şi trebuie luate toate măsurile corespunzătoare pentru a i se putea acorda primul ajutor, efectiv şi imediat.
7. Temperatura
În timpul programului de lucru, temperatura trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de solicitările fizice la care sunt supuşi lucrătorii.
8. Iluminatul natural şi artificial al posturilor de lucru, încăperilor şi căilor de circulaţie de pe şantier
8.1. Posturile de lucru, încăperile şi căile de circulaţie trebuie să dispună, în măsura în care este posibil, de suficientă lumină naturală.
Atunci când lumina zilei nu este suficientă şi, de asemenea, pe timpul nopţii locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu lumină artificială corespunzătoare şi suficientă.
Atunci când este necesar, trebuie utilizate surse de lumină portabile, protejate contra şocurilor.
Culoarea folosită pentru iluminatul artificial nu trebuie să modifice sau să influenţeze percepţia semnalelor ori a panourilor de semnalizare.
8.2. Instalaţiile de iluminat ale încăperilor, posturilor de lucru şi ale căilor de circulaţie trebuie amplasate astfel încât să nu prezinte risc de accidentare pentru lucrători.
8.3. Încăperile, posturile de lucru şi căile de circulaţie în care lucrătorii sunt expuşi la riscuri în cazul întreruperii funcţionării iluminatului artificial, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă de o intensitate suficientă.
9. Uşi şi porţi
9.1. Uşile culisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.
9.2. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea lor.
9.3. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de siguranţă trebuie să fie semnalizate corespunzător.
9.4. În vecinătatea imediată a porţilor destinate circulaţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni. Acestea trebuie să fie semnalizate în mod vizibil şi trebuie să fie menţinute libere în permanenţă.
9.5. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte pericol de accidentare pentru lucrători.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat, cu excepţia celor care se deschid automat în caz de pană de energie, şi trebuie să poată fi deschise manual.
10. Căi de circulaţie – zone periculoase
10.1. Căile de circulaţie, inclusiv scările mobile, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, plasate şi amenajate, precum şi accesibile astfel încât să poată fi utilizate uşor, în deplină securitate şi în conformitate cu destinaţia lor, iar lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor căi de circulaţie să nu fie expuşi nici unui risc.
10.2. Căile care servesc la circulaţia persoanelor şi/sau a mărfurilor, precum şi cele unde au loc operaţiile de încărcare sau descărcare trebuie să fie dimensionate în funcţie de numărul potenţial de utilizatori şi de tipul de activitate.
Dacă sunt utilizate mijloace de transport pe căile de circulaţie, o distanţă de securitate suficientă sau mijloace de protecţie adecvate trebuie prevăzute pentru ceilalţi utilizatori ai locului.
Căile de circulaţie trebuie să fie clar semnalizate, verificate periodic şi întreţinute.
10.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
10.4. Dacă şantierul are zone de acces limitat, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor fără atribuţii de serviciu în zonele respective.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii abilitaţi să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil.
11. Cheiuri şi rampe de încărcare
11.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie corespunzătoare dimensiunilor încărcăturilor ce se transportă.
11.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin o ieşire.
11.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure, astfel încât lucrătorii să nu poată cădea.
12. Spaţiu pentru libertatea de mişcare la postul de lucru
Suprafaţa posturilor de lucru trebuie stabilită, în funcţie de echipamentul şi materialul necesar, astfel încât lucrătorii să dispună de suficientă libertate de mişcare pentru activităţile lor.
13. Primul ajutor
13.1. Angajatorul trebuie să se asigure că acordarea primului ajutor se poate face în orice moment.
De asemenea, angajatorul trebuie să asigure personal pregătit în acest scop.
Trebuie luate măsuri pentru a asigura evacuarea, pentru îngrijiri medicale, a lucrătorilor accidentaţi sau victime ale unei îmbolnăviri neaşteptate.
13.2. Trebuie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor, în funcţie de dimensiunile şantierului sau de tipurile de activităţi.
13.3. Încăperile destinate primului ajutor trebuie să fie echipate cu instalaţii şi cu materiale indispensabile primului ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.
13.4. Aceste spaţii trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislaţia naţională care transpune Directiva 92/58/CEE.
13.5. Trebuie asigurate materiale de prim ajutor în toate locurile unde condiţiile de muncă o cer.
Acestea trebuie să fie semnalizate corespunzător şi trebuie să fie uşor accesibile.
Un panou de semnalizare amplasat în loc vizibil trebuie să indice clar adresa şi numărul de telefon ale serviciului de urgenţă.
14. Instalaţii sanitare
14.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
14.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă capacitate suficientă şi să fie dotate cu scaune.
14.1.2. Vestiarele trebuie să fie suficient de încăpătoare şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi usuce îmbrăcămintea de lucru, dacă este cazul, precum şi vestimentaţia şi efectele personale şi să le poată păstra încuiate.
În anumite situaţii, cum ar fi existenţa substanţelor periculoase, a umidităţii, a murdăriei, îmbrăcămintea de lucru trebuie să poată fi ţinută separat de vestimentaţia şi efectele personale.
14.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate pentru bărbaţi şi femei sau o utilizare separată a acestora.
14.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare în sensul primului paragraf al pct. 14.1.1 fiecare lucrător trebuie să dispună de un loc unde să-şi pună îmbrăcămintea şi efectele personale sub cheie.
14.2. Duşuri, chiuvete
14.2.1. Atunci când tipul de activitate sau cerinţele de curăţenie impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie duşuri corespunzătoare în număr suficient.
Trebuie prevăzute săli de duşuri, separate pentru bărbaţi şi femei, sau o utilizare separată a acestora.
14.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare, astfel încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta, fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.
Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă, rece şi caldă.
14.2.3. Atunci când duşurile nu sunt necesare, în sensul primului paragraf al pct. 14.2.1, trebuie să fie prevăzut un număr suficient de chiuvete cu apă curentă caldă, dacă este necesar. Acestea trebuie să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.
Trebuie prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau o utilizare separată a acestora atunci când acest lucru este necesar din motive de decenţă.
14.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau cu chiuvete sunt separate de vestiare, aceste încăperi trebuie să comunice între ele.
14.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete
În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor de duşuri lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete, utilităţi care să asigure nepoluarea mediului înconjurător, de regulă ecologice.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea separată a acestora.
15. Încăperi pentru odihnă şi/sau cazare
15.1. Lucrătorii trebuie să dispună de încăperi pentru odihnă şi/sau cazare uşor accesibile, atunci când securitatea ori sănătatea lor o impun, în special datorită tipului activităţii, numărului mare de lucrători sau distanţei faţă de şantier.
15.2. Încăperile pentru odihnă şi/sau cazare trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi de scaune corespunzător numărului de lucrători.
15.3. Dacă nu există asemenea încăperi, alte facilităţi trebuie să fie puse la dispoziţie personalului pentru ca acesta să le poată folosi în timpul întreruperii lucrului.
15.4. Încăperile de cazare fixe care nu sunt folosite doar în cazuri excepţionale trebuie să fie dotate cu echipamente sanitare în număr suficient, cu o sală de mese şi cu o sală de destindere.
Acestea trebuie să fie dotate cu paturi, dulapuri, mese şi scaune, ţinându-se seama de numărul de lucrători. La atribuirea lor trebuie să se ţină seama de prezenţa lucrătorilor de ambele sexe.
15.5. În încăperile pentru odihnă şi/sau cazare trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului produs de fumul de tutun.
16. Femei gravide şi mame care alăptează
Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcată, în condiţii corespunzătoare.
17. Lucrători cu dizabilităţi
Locurile de muncă trebuie să fie amenajate ţinându-se seama, dacă este cazul, de lucrătorii cu dizabilităţi.
Această dispoziţie se aplică în special uşilor, căilor de comunicaţie, scărilor, duşurilor, chiuvetelor, WC-urilor şi posturilor de lucru folosite sau ocupate direct de către lucrătorii cu dizabilităţi.
18. Dispoziţii diverse
18.1. Intrările şi perimetrul şantierului trebuie să fie semnalizate astfel încât să fie vizibile şi identificabile în mod clar.
18.2. Lucrătorii trebuie să dispună de apă potabilă pe şantier şi, eventual, de altă băutură corespunzătoare şi nealcoolică, în cantităţi suficiente, atât în încăperile pe care le ocupă, cât şi în vecinătatea posturilor de lucru.
18.3. Lucrătorii trebuie să dispună de condiţii pentru a lua masa în mod corespunzător şi, dacă este cazul, să dispună de facilităţi pentru a-şi pregăti masa în condiţii corespunzătoare.
PARTEA B
CERINŢE MINIME
specifice pentru posturile de lucru din şantiere
Observaţii preliminare
Atunci când situaţii particulare o cer, clasificarea cerinţelor minime în două secţiuni, aşa cum sunt prezentate mai jos, nu trebuie să fie considerată obligatorie.
SECŢIUNEA 1
Posturi de lucru din şantiere, în interiorul încăperilor
1. Stabilitate şi soliditate
Încăperile trebuie să aibă o structură şi o stabilitate corespunzătoare tipului de utilizare.
2. Uşi de siguranţă
Uşile de siguranţă trebuie să se deschidă către exterior şi nu trebuie să fie încuiate, astfel încât să poată fi deschise uşor şi imediat de către orice persoană care are nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
Este interzisă utilizarea uşilor culisante şi a uşilor rotative ca uşi de siguranţă.
3. Ventilaţie
Dacă sunt folosite instalaţii de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanică, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât lucrătorii să nu fie expuşi curenţilor de aer.
Orice depunere sau impuritate care poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminată rapid.
4. Temperatură
4.1. Temperatura în încăperile de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, încăperile sanitare, cantine şi încăperile de prim ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice acestor încăperi.
4.2. Ferestrele, luminatoarele şi pereţii de sticlă trebuie să permită evitarea luminii solare excesive, în funcţie de natura activităţii şi destinaţia încăperii.
5. Iluminatul natural şi artificial
Locurile de muncă trebuie, pe cât posibil, să dispună de lumină naturală suficientă şi să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
6. Pardoselile, pereţii şi plafoanele încăperilor
6.1. Pardoselile încăperilor trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase. Pardoselile trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
6.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor încăperilor trebuie să fie realizate astfel încât să poată fi curăţate şi retencuite pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare.
6.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii realizaţi integral din sticlă, din încăperi ori din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar. Aceştia trebuie realizaţi din materiale securizate sau trebuie să fie separaţi de posturile de lucru şi de căile de circulaţie astfel încât lucrătorii să nu poată intra în contact cu pereţii şi să nu poată fi răniţi prin spargerea acestora.
7. Ferestre şi luminatoare
7.1. Ferestrele, luminatoarele şi dispozitivele de ventilaţie trebuie să poată fi deschise, închise, reglate şi fixate în siguranţă de către lucrători.
Atunci când acestea sunt deschise, trebuie poziţionate astfel încât să nu prezinte un pericol pentru lucrători.
7.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie prevăzute, încă din faza de proiectare, cu sisteme de curăţare sau trebuie să dispună de dispozitive care să permită curăţarea acestora fără riscuri pentru lucrătorii care execută această activitate ori pentru ceilalţi lucrători prezenţi.
8. Uşi şi porţi
8.1. Poziţia, numărul, materialele din care sunt realizate, precum şi dimensiunile uşilor şi porţilor sunt determinate în funcţie de natura şi destinaţia încăperilor.
8.2. Uşile transparente trebuie să fie semnalizate la înălţimea vederii.
8.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.
8.4. Suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor trebuie protejate împotriva spargerii atunci când acestea nu sunt construite dintr-un material securizat şi lucrătorii pot fi răniţi în cazul în care acestea se sparg.
9. Căile de circulaţie
Traseele căilor de circulaţie trebuie să fie puse în evidenţă, în măsura în care utilizarea încăperilor şi echipamentul din dotare necesită acest lucru, pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor.
10. Măsuri specifice pentru scări şi trotuare rulante
Scările şi trotuarele rulante trebuie să funcţioneze în condiţii de siguranţă şi trebuie să fie dotate cu dispozitivele de securitate necesare.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat.
11. Dimensiunile şi volumul de aer al încăperilor
Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă şi o înălţime care să permită lucrătorilor să îşi desfăşoare activitatea fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.
SECŢIUNEA a 2-a
Posturi de lucru din şantiere, în exteriorul încăperilor
1. Stabilitate şi soliditate
1.1. Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la înălţime sau în adâncime, trebuie să fie solide şi stabile, ţinându-se seama de:
a) numărul de lucrători care le ocupă;
b) încărcăturile maxime care pot fi aduse şi suportate, precum şi de repartiţia lor;
c) influenţele externe la care pot fi supuse.
Dacă suportul şi celelalte componente ale posturilor de lucru nu au o stabilitate intrinsecă, trebuie să se asigure stabilitatea lor prin mijloace de fixare corespunzătoare şi sigure, pentru a se evita orice deplasare intempestivă sau involuntară a ansamblului ori a părţilor acestor posturi de lucru.
1.2. Verificare
Stabilitatea şi soliditatea trebuie verificate în mod corespunzător şi, în special, după orice modificare de înălţime sau adâncime a postului de lucru.
2. Instalaţii de distribuţie a energiei
2.1. Instalaţiile de distribuţie a energiei care se află pe şantier, în special cele care sunt supuse influenţelor externe, trebuie verificate periodic şi întreţinute corespunzător.
2.2. Instalaţiile existente înainte de deschiderea şantierului trebuie să fie identificate, verificate şi semnalizate în mod clar.
2.3. Dacă există linii electrice aeriene, de fiecare dată când este posibil acestea trebuie să fie deviate în afara suprafeţei şantierului sau trebuie să fie scoase de sub tensiune.
Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzute bariere sau indicatoare de avertizare, pentru ca vehiculele să fie ţinute la distanţă faţă de instalaţii.
În cazul în care vehiculele de şantier trebuie să treacă pe sub aceste linii, trebuie prevăzute indicatoare de restricţie corespunzătoare şi o protecţie suspendată.
3. Influenţe atmosferice
Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva influenţelor atmosferice care le pot afecta securitatea şi sănătatea.
4. Căderi de obiecte
Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva căderilor de obiecte, de fiecare dată când aceasta este tehnic posibil, prin mijloace de protecţie colectivă.
Materialele şi echipamentele trebuie să fie amplasate sau depozitate astfel încât să se evite răsturnarea ori căderea lor.
În caz de necesitate, trebuie să fie prevăzute pasaje acoperite sau se va împiedica accesul în zonele periculoase.
5. Căderi de la înălţime
5.1. Căderile de la înălţime trebuie să fie prevenite cu mijloace materiale, în special cu ajutorul balustradelor de protecţie solide, suficient de înalte şi având cel puţin o bordură, o mână curentă şi protecţie intermediară, sau cu un alt mijloc alternativ echivalent.
5.2. Lucrările la înălţime nu pot fi efectuate, în principiu, decât cu ajutorul echipamentelor corespunzătoare sau cu ajutorul echipamentelor de protecţie colectivă, cum sunt balustradele, platformele ori plasele de prindere.
În cazul în care, datorită naturii lucrărilor, nu se pot utiliza aceste echipamente, trebuie prevăzute mijloace de acces corespunzătoare şi trebuie utilizate centuri de siguranţă sau alte mijloace sigure de ancorare.
6. Schele şi scări
6.1. Toate schelele trebuie să fie concepute, construite şi întreţinute astfel încât să se evite prăbuşirea sau deplasarea lor accidentală.
6.2. Platformele de lucru, pasarelele şi scările schelelor trebuie să fie construite, dimensionate, protejate şi utilizate astfel încât persoanele să nu cadă sau să fie expuse căderilor de obiecte.
6.3. Schelele trebuie controlate de către o persoană competentă, astfel:
a) înainte de utilizarea lor;
b) la intervale periodice;
c) după orice modificare, perioadă de neutilizare, expunere la intemperii sau cutremur de pământ ori în alte circumstanţe care le-ar fi putut afecta rezistenţa sau stabilitatea.
6.4. Scările trebuie să aibă o rezistenţă suficientă şi să fie corect întreţinute.
Acestea trebuie să fie corect utilizate, în locuri corespunzătoare şi conform destinaţiei lor.
6.5. Schelele mobile trebuie să fie asigurate împotriva deplasărilor involuntare.
7. Instalaţii de ridicat
7.1. Toate instalaţiile de ridicat şi accesoriile acestora, inclusiv elementele componente şi elementele de fixare, de ancorare şi de sprijin, trebuie să fie:
a) bine proiectate şi construite şi să aibă o rezistenţă suficientă pentru utilizarea căreia îi sunt destinate;
b) corect instalate şi utilizate;
c) întreţinute în stare bună de funcţionare;
d) verificate şi supuse încercărilor şi controalelor periodice, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
e) manevrate de către lucrători calificaţi care au pregătirea corespunzătoare.
7.2. Toate instalaţiile de ridicat şi toate accesoriile de ridicare trebuie să aibă marcată în mod vizibil valoarea sarcinii maxime.
7.3. Instalaţiile de ridicat, precum şi accesoriile lor nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate.
8. Vehicule şi maşini pentru excavaţii şi manipularea materialelor
8.1. Toate vehiculele şi maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să fie:
a) bine concepute şi construite, ţinându-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;
b) menţinute în stare bună de funcţionare;
c) utilizate în mod corect.
8.2. Conducătorii şi operatorii vehiculelor şi maşinilor pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să aibă pregătirea necesară.
8.3. Trebuie luate măsuri preventive pentru a se evita căderea în excavaţii sau în apă a vehiculelor şi a maşinilor pentru excavaţii şi manipularea materialelor.
8.4. Când este necesar, maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să fie echipate cu elemente rezistente, concepute pentru a proteja conducătorul împotriva strivirii în cazul răsturnării maşinii şi al căderii de obiecte.
9. Instalaţii, maşini, echipamente
9.1. Instalaţiile, maşinile şi echipamentele, inclusiv uneltele de mână, cu sau fără motor, trebuie să fie:
a) bine proiectate şi construite, ţinându-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;
b) menţinute în stare bună de funcţionare;
c) folosite exclusiv pentru lucrările pentru care au fost proiectate;
d) manevrate de către lucrători având pregătirea corespunzătoare.
9.2. Instalaţiile şi aparatele sub presiune trebuie să fie verificate şi supuse încercărilor şi controlului periodic.
10. Excavaţii, puţuri, lucrări subterane, tuneluri, terasamente
10.1. În cazul excavaţiilor, puţurilor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate măsuri corespunzătoare:
a) pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare;
b) pentru a preveni pericolele legate de căderea persoanelor, materialelor sau obiectelor, de iruperea apei;
c) pentru a asigura o ventilaţie suficientă tuturor posturilor de lucru, astfel încât să se realizeze o atmosferă respirabilă care să nu fie periculoasă sau nocivă pentru sănătate;
d) pentru a permite lucrătorilor de a se adăposti într-un loc sigur, în caz de incendiu, irupere a apei sau cădere a materialelor.
10.2. Înainte de începerea terasamentelor trebuie luate măsuri pentru a reduce la minimum pericolele datorate cablurilor subterane şi altor sisteme de distribuţie.
10.3. Trebuie prevăzute căi sigure pentru a intra şi ieşi din zona de excavaţii.
10.4. Grămezile de pământ, materialele şi vehiculele în mişcare trebuie ţinute la o distanţă suficientă faţă de excavaţii; eventual, se vor construi bariere corespunzătoare.
11. Lucrări de demolare
Când demolarea unei clădiri sau a unei lucrări poate să prezinte pericole:
a) se vor adopta măsuri de prevenire, precum şi metode şi proceduri corespunzătoare;
b) lucrările trebuie să fie planificate şi executate sub supravegherea unei persoane competente.
12. Construcţii metalice sau din beton, cofraje şi elemente prefabricate grele
12.1. Construcţiile metalice sau din beton şi elementele lor, cofrajele, elementele prefabricate sau suporturile temporare şi schelele trebuie montate sau demontate numai sub supravegherea unei persoane competente.
12.2. Trebuie prevăzute măsuri de prevenire corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii împotriva pericolelor datorate nesiguranţei şi instabilităţii temporare a lucrării.
12.3. Cofrajele, suporturile temporare şi sprijinele trebuie să fie proiectate şi calculate, realizate şi întreţinute astfel încât să poată suporta, fără risc, sarcinile la care sunt supuse.
13. Batardouri şi chesoane
13.1. Toate batardourile şi chesoanele trebuie să fie:
a) bine construite, realizate din materiale corespunzătoare şi solide, de o rezistenţă suficientă;
b) prevăzute cu echipament adecvat pentru ca lucrătorii să se poată adăposti în caz de iruperi de apă şi de materiale.
13.2. Construcţia, montarea, transformarea şi demontarea unui batardou sau cheson trebuie să se facă numai sub supravegherea unei persoane competente.
13.3. Toate batardourile şi chesoanele trebuie să fie controlate periodic de către o persoană competentă
